Cu un PIB de peste 2,7 trilioane EURO in 2013 (aproximativ 3,6 trilioane dolari), Germania este a patra economie a lumii, dupa Statele Unite, China si Japonia. In Europa economia germana ocupa primul loc, fiind considerata si din acest motiv, locomotiva batranului continent. Dupa finalul celui de-Al Doilea Razboi Mondial Germania s-a remarcat prin rapiditatea procesului de reconstructie si dezvoltare, dar si prin implementarea unor politici economice disciplinate. Este bine cunoscuta reusita politicii monetare a Bundesbank in combaterea inflatiei, precum si propunerea codului de conduita a politicii bugetare in cadrul Uniunii Monetare Europene (Pactul de Stabilitate si Crestere).
De asemenea, sunt cunoscute reformele structurale pe piata fortei de munca (inclusiv cele din perioada Administratiei Schroeder), care au contribuit la cresterea competitivitatii internationale a Germaniei. Dupa cum se poate nota in graficul alaturat, contul curent a consemnat excedent in crestere an de an inca de la inceputul decadei 2000 (acesta se apropie in prezent de 8% din PIB).
Desi a fost afectata economic de procesul de reunificare din anii 1990, economia germana si-a recastigat dinamica odata cu crearea Zonei Euro, prin intermediul fluxurilor comerciale, financiare si investitionale derulate cu tarile Uniunii Monetare.
Trebuie mentionat si faptul ca, spre deosebire de multe tari dezvoltate, economia Germaniei se caracterizeaza printr-un nivel de economisire superior investitiei, dupa cum se poate nota in graficul alaturat. Cultul economisirii explica si slaba performanta a consumului privat (principala componenta a PIB) in perioadele in care rata somajului se afla la minime istorice (cum este si situatia prezenta).
Cu toate acestea, Germania a resimtit relativ puternic valurile Marii Recesiuni, PIB-ul consemnand un declin de 5,1% an/an in 2009 si o decelerare puternica in 2012 (ritm de 0,9% an/an) si 2013 (dinamica anuala de doar 0,5%). Aceasta evolutie a fost determinata de mecanismul fluxurilor economice internationale, cu impact pentru climatul investitional intern.
Practic, criza mondiala si consecintele acesteia au determinat deteriorarea potentialului economic (estimat econometric, rezultatul este prezentat in graficul alaturat).
Printre consecintele crizei asupra economiei germane mentionez si cresterea datoriei publice, atat in dimensiune absoluta, dar si relativa (ca pondere in PIB, graficul alaturat). Se noteaza insa o stabilizare a ponderii datoriei publice in PIB in 2012 si 2013, determinata de echilibrarea bugetara (graficul alaturat), dar si de declinul costurilor de finantare (in prezent rata de dobanda la titlurile de stat la 10 ani se situeaza la aproximativ 1% - nivel minim istoric).
In prezent se pot mentiona doua mari provocari post-criza pentru economia Germaniei.
In primul rand, ma refer la intarirea procesului de integrare economica si monetara europeana, imperativ necesara pentru scoaterea Zonei Euro din criza. In acest context, consider ca Germania a avut un rol decisiv in evitarea scenariului de dezintegrare a Uniunii Monetare in punctul culminant al crizei (problema datoriilor suverane), inclusiv prin indulgenta relativa in ceea ce priveste politica monetara a Bancii Centrale Europene, dar si prin propunerea si implementarea unor noi solutii politico-economice pentru consolidarea Zonei Euro (Compactul Fiscal, Uniunea Bancara). Cu toate acestea, consider ca Germania trebuie sa contribuie mai activ la accelerarea reformelor structurale in Europa, dar si la consolidarea blocului unic european, prin intermediul Uniunii Politice. Ma refer aici la faptul ca o uniune economica nu trebuie utilizata doar ca piata de desfacere si pentru a da exemple statelor partenere, dar si pentru a le ajuta pe acestea sa inteleaga spiritul integrarii economice.
O a doua mare provocare pentru Germania este de ordin geo-economic si aceasta este evidenta in prezent, mai ales in contextul crizei din Ucraina. Ca lider de necontestat al Europei consider ca Germania poate utiliza forta diplomatica si economica pentru aplanarea acestui conflict intre UE/NATO si Rusia, care afecteaza economic toti actorii implicati (inclusiv in Germania pe parcursul ultimelor luni s-au consemnat evolutii nefavorabile ale indicatorilor macroeconomici, de la sentimentul investitorilor (la minimele din ultimele trimestre), la productia industriala, comenzile in industrie.
