Cei pe care i-am numit duumiviri raman, iata, inseparabili. Votul rusinii din Parlament i-a adus din nou impreuna, ca in vara de pomina a anului 2012, in efortul de a torpila statul de drept si de a sabota normalitatea democratica. PNL nu cere demisia de onoare a plagiatorului dovedit Victor Ponta, ci pe aceea a lui Traian Basescu. Pseudo-logica este de clara sorginte ceausista, adica stalinista: suntem vinovati pentru originea sociala, pentru ce au facut (sau n-au facut) membrii familiei noastre. Imi amintesc de editorialul lui Noel Bernard, legendarul director al “Europei Libere”, din 1981, la caderea satrapului ideologic Leonte Rautu. “Vina” acestuia era ca una din fiice ceruse plecarea definitiva din tara. Ceausescu a reactionat furibund, l-a scos din conducerea partidului. Gandirea liberala respinge asemenea aiuritoare transferuri de responsabilitate. Faptul ca socialistul de mucava Ponta gandeste astfel nu ma mira. Dar ca unii liberali pot marsa la aceasta stramba logica, este buimacitor.
Votul rusinii a fost la fel mecanic si de absurd precum cel de la Congresul rusinii din noiembrie 1989. La vremea respectova, intr-un articol din revista alternativa de cultura “Agora”, condusa de Dorin Tudoran, l-am numit “congresul rusinii si disperarii”. Un tanar prieten imi scrie ca acesta s-ar putea sa fie ultimul parlament controlat de PSD. A aparut o noua generatie in Romania care chiar nu mai are chef sa accepte matrapazlacurile si ignominiile partidului-stat: “Chiar dacă pleacă Băsescu şi rămân singuri, următorul va fi chiar ultimul mandat al pesedeului din istorie. Măcar pentru că aceia care ‘are coming of age’ astăzi nu mai au niciun motiv să perpetueze regimul clientelar şi să se rateze în numele lui.” Cred ca este mult mai mult decat wishful thinking in aceste randuri. Nu toata lumea vrea sa se coboare la nivelul saloperiei ca deliciu national.
Departe de a se cai pentru rolul lor in ceea ce doctorul Ion Vianu a numit asaltul faradelegii, iar Dan Tapalaga a definit drept revolutia borfasilor, adica tentativa de lovitura de stat esuata din vara anului 2012, PNL isi continua actiunea de subminare a autoritatii presedintelui tarii cerandu-i, in compania lui Ponta, Tariceanu si Voiculescu, demisia. Fuziunea mult-trambitata mi se pare un proiect straniu, cu putini sorti de izbanda, cata vreme PNL defileaza in compania celor numiti, pe drept cuvant, grupul infractional organizat.
Puiu Hasotti, cel care s-a opus declararii zilei de 23 august (ziua cand s-a semnat, in 1939, infamul pact Molotov-Ribbentrop), drept data comemnorativa pentru victimele comunismului si fascismului, se pronunta emfatic: ”PNL cere demisia de onoare a domnului preşedinte Traian Basescu. Nu este o decizie de moment generată de iniţiativele lui Victor Ponta sau Calin Popescu Tariceanu, ei neavând ţinuta morală şi statutul în raport cu justiţia să ceară PNL o atitudine faţă de grava situaţie în care a fost adusă România de familia preşedintelui Traian Băsescu şi dosarele ei penale. Îi cerem demisia de onoare domnului Traian Băsescu pentru că suntem consecvenţi cu milioanele de români care ştiu cine este acesta şi s-au exprimat prin vot răspunzând la întrebarea: «Merită Traian Băsescu să fie preşedinte al României sau nu?» Îi cerem demisia pentru că ţara nu poate fi reprezentată în Europa şi în lume de un astfel de preşedinte, cu un astfel de dosar penal în care sunt subiecţi fratele şi ginerele domniei sale. Politica externă şi imaginea României trebuie să fie apărate şi reprezentate cu demnitate, iar domnul Traian Băsescu nu mai este, în opinia PNL, cel îndreptăţit moral şi politic să o facă. Iată de ce, dincolo de orice conjunctură de moment, PNL a decis să ceară demisia de onoare a preşedintelui Traian Băsescu”, a citit Haşotti din declaraţia propusă de PNL.” Sa mentionez ca, in pofida opozitiei lui Hasotti, 23 august a devenit, prin votul Parlamentului Romaniei, zi comemorativa, in spiritul Declaratiei de la Praga initiata de Vaclav Havel si Joachim Gauck.
Un partid liberal care judeca responsabilitatile in chip colectiv, prin asociere, este un oximoron. Cand predau doctrine politice, la capitolul liberalism, accentuez intotdeauna centralitatea individului. Ma indoiesc ca Puiu Hasotti i-a citit pe Locke, John Stuart Mill, Benjamin Constant, Aron, Hayek, Berlin, Lippman, Farcasanu etc etc
Versiune largita si actualizata a articolului aparut in editia online a ziarului “Evenimentul Zilei”:a
http://www.evz.ro/circul-pontocratico-penelist-nu-se-dezminte.html
PS: In legatura cu aceasta campanie pesedista, de fapt un imens balon de sapun propagandistic, mi se pare cat se poate de echilibrata si rationala, deci normala, pozitia domnului Catalin Predoiu, prim-vicepreşedintele PDL: „Consider că ar fi o eroare ca preşedintele să-şi dea demisia, ar fi o destabilizare a vieţii politice, ar fi un gest care nu ar avea temei, ar fi o oportunitate pentru cei care declară că vor justiţie şi vor aflarea adevărului, dar nu lasă justiţia să-şi urmeze cursul până să dea verdictul, sunt doar oameni care vizează o scurtătură către Cotroceni. Cotroceniul are o singură poartă, votul popular, nu peste gard, prin scurtături politice aşa cum visează Geoană, Tăriceanu şi Ponta“. Citind aceste randuri mi-am amintit proverbul despre adevaratul prieten…
Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro
