Anuntat ca pilonul central al dezvoltarii economice in Strategia de Guvernare a USL in 2012, sectorul energetic romanesc s-a dovedit a fi, dimpotriva, marele perdant. Lipsa de viziune si vointa politica, masurile ezitante sau aberante luate de factorii de decizie, lipsa unei voci puternice a jucatorilor din piata (producatori si consumatori) au facut ca sectorul energetic romanesc sa intre intr-un con de umbra. In 2014, anticipam 3 crize care vor viza domeniul: una financiara, una de imagine, si nu in ultimul rand, una de comunicare, la nivelul autoritatilor si sectorului privat.

Bogdan PatruFoto: Arhiva personala

Criza financiara

Criza financiara la care ne referim nu este una in sensul crizei economice ce a zguduit economiile mondiale incepand din 2008, ci unor in sensul unor factori financiar – fiscali ce au afectat in mod direct sectorul energetic. Putem aminti aici :

• Modificarea schemei de ajutor pentru producatorii de energie din surse regenerabile. Desi a fost o schema foarte avantajoasa pentru investitori (asa cum considera Comisia Europeana, care a avertizat Romania in acest sens) modificarea ei abraziva a facut ca increderea invesitorilor in mediul politic si economic romanesc sa scada. Acolo unde nu exista predictibilitate si stabilitate nu vor exista nici investitori seriosi: nu le poti cere oamenilor sa investeasca intr-o tara pe termen mediu si lung si sa schimbi regulile in timpul jocului, dupa bunul plac;
• Cresterea accizei la carburanti, care va avea ca efect, in cazul adoptarii, nu diminuarea profitului producatorilor ci o gaura aditionala in buzunarele consumatorilor. De reamintit este faptul ca o scumpire a carburantilor nu afecteaza numai pretul unui “plin” ci genereaza o scumpire in lant in toata economia;
• Taxa pe constructii speciale sau “taxa pe stalp” asa cum este ea cunoscuta in limbaj popular este o alta masura ce pare a fi justificata doar de un moment de panica si disperare in a inventa noi taxe si impozite aplicate ramurilor din economie care, inca, mai sunt pe profit; respectiv, companiile ce transporta energie (electricitate, gaze, combustibil);
• Neputiinta in a gasi un investitor pentru reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda. Insa aici nu e suficient doar sa mai dam in functiune 2 reactoare nucleare pentru ca, in lipsa unei industrii consumatoare, energie electrica producem mai mult decat consumam. In paralel trebuie efectuate investitii in infrastructura de transport ceea ce sa permita interconectarea la sisteme vecine si implicit exportul de energie. Producerea electricitatii in exces oricum nu va duce la o scadere a costului platit de catre consumator, masura ar putea insa incuraja cresterea consumului;
• Listarea actiunilor Romgaz simultan pe bursa de la Bucuresti si de la Londra poate fi considerata un succes numai daca procesul va continua iar banii rezultati vor fi folositi pentru a genera profituri viitoare companiei (in cercetare, inovatie, exploatare si explorare, eficientizare) si nu pentru acordarea de salarii si bonusuri. Mai mult decat atat, profitul anual raportat de Romgaz a fost in scadere fata de 2012, ramanand de vazut care va fi evolutia companiei in viitor. In plus, atat productia de gaze a Romgaz cat si consumul intern sunt in scadere iar solutia adoptata de companie pare a fi cresterea preturilor pentru a compensa pierderile. Insa pretul platit de consumatori (ca sunt industriali sau casnici) este si asa prea mare in raport cu veniturile medii;
• Telenovela Hidroelectrica: desi se vorbea la un moment dat despre listarea la Bursa Bucuresti a companiei, iata ca acum aceasta a revenit in insolventa;
• Nici listarea la bursa a Companiei Energetice Oltenia nu merge mai bine, recent fiind anuntat faptul ca termenul de listare ar putea fi prelungit;
• Ratarea obiectivului Nabucco – România a fost extrem de interesată în realizarea proiectului Nabucco Vest, ca soluţie de diversificare a surselor de alimentare cu gaz. Trebuie să recunoaştem absenţa solidarităţii UE cu TArile de pe ruta Nabucco, atunci cAnd s-a decis susţinerea construirii conductei Trans-Adriatice (TAP); insa ratarea obiectivului Nabucco constituie insa un alt esec pentru autoritatile romane.

Criza de imagine

Pe fondul unor probleme similare existente in Bulgaria – acolo si cu consecinte politice majore insa, 2014 a inceput cu problema facturilor la electricitate, mai exact cu majorarea acestora. Cresterea pretului la electricitate a fost pus de catre autoritati pe seama certificatelor verzi acordate producatorilor de energie electrica din surse regenerabile; peste noapte, acestia din urma s-au trezit tapul ispasitor. De aici si pana la scaderea subventiei acordate nu a mai fost decat un pas. Mai mult decat atat, imaginea care s-a conturat despre acesti investitori a fost una a unor presupusi “hrapareti” veniti sa se imbogateasca rapid, peste noapte, pe spatele statului si al cetateanului de rand. Lipsa de reactie a acestora -sau reactia tardiva- in sensul lansarii unei campanii de informare la nivelul populatiei despre ce inseamna energia din surse regenerabile, care sunt avantajele ei, cum se acorda subventiile s.a.m.d. nu au facut altceva decat sa adanceasca imaginea negativa. Avand in vedere venitul mediu lunar din Romania este oarecum de inteles de ce consumatorul este mai interesat de cunatumul facturii sale decat de faptul ca in 20 de ani nu vor mai fi berze…

Producatorii de combustibil au fost afectati la randul lor, fiind insa si o tinta usoara, ani de zile fiind considerati un fel de “om negru” al economiei romanesti. Noile accize si taxe (ramane de vazut de cand vor intra ele in aplicare) nu vor duce la majorarea profitului lor ci la cresterea pretului carburantilor. In acelasi timp, unul dintre marii producatori de combustibil a raportat pentru 2013 un profit record. Poate ca o masura buna ar fi aceea a unei campanii de informare cu ajutorul careia producatorii sa arate consumatorilor cat la suta din pretul “la pompa” il reprezinta costuri proprii si cat la suta reprezinta taxele si accizele aplicate. Astfel, nu ar iesi iar tapul ispasitor pentru politicul care va arata cu degetul in an electoral.

La aceste probleme de imagine contribuie si sanctiunile Comisiei Europene. In acest sens amintim de recenta amenda de peste 1 milion euro aplicata de catre Comisie societatii OPCOM S.A. (bursa energiei din Romania) pentru ca a abuzat de pozitia sa dominanta pe piata romanească a facilitarii tranzactiilor de energie electrica pe piata spot, încalcand normele UE în materie de concurenta. Comisia considera raspunzatoare pentru aceasta încalcare și societatea-mama a OPCOM, si anume Transelectrica S.A. De aceea, sanctiunea este valabila si in cazul Transelectrica, cele două societati urmand sa raspunda în solidar de achitarea întregii amenzii. Comisia a constatat ca, timp de peste cinci ani, OPCOM i-a discriminat pe comerciantii de energie electrica din afara României cu sediul în UE.

Criza de comunicare

Ca vorbim de comunicarea la nivelul autoritatilor sau de cea a producatorilor, toata lumea comunica la fel de vag, ineficient. O discretie industriala este de inteles, insa in aer se acumuleaza frustrari cu privire la decizii luate fara consultarea actorilor relevanti, fapt care poate rezulta intr-un razboi “pe surse”, cat de curand, daca lucrurile nu se schimba.

Cel mai bun exemplu de comunicare ineficienta vine, oarecum de asteptat, din sfera autoritatilor. Vorbim aici despre recenta si controversata trecere a Transgaz si Transelectrica (companii de stat ce detin monopolul asupra retelelor de transport de gaze naturale, respectiv electricitate) din subordinea Ministerului Finantelor in subordinea Secretariatului General al Guvernului. In presa s-a speculat ca motivele acestui transfer ar fi fie de natura pur politica (la Ministerul Finantelor era ministru liberalul Daniel Chitoiu – proaspat “demisionat”, iar alianta USL dadea semne de rupere), fie ca Guvernul vrea sa controleze direct doua dintre cele mai profitabile companii de stat, fie ca a fost un semnal catre liberali, s.a.m.d.

Ceea ce nu s-a spus clar si raspicat a fost ca acest transfer este de fapt un artificiu astfel incat Romania sa respecte prevederile Directivelor Europene 72/2009 si 73/2009 privind normele comune pentru piata interna a energiei electrice si respectiv normele comune pentru piata interna a gazelor naturale.Cele doua directive europene stabilesc niste obligatii pentru statele membre UE, precum si un termen final de punere in aplicare. Astfel, statele membre au obligatia ca la 3 martie 2012 sa transpuna in legislatia nationala prevederile directivelor sus amintite si sa asigure separarea sistemelor de transport si a operatorilor de transport si de sistem. Cum la data emiterii Hotararii de Guvern privind transferul celor doua societati existau doua proceduri de infrigement pentru care Comisia Europeana a dat Romania in judecata la Curtea Europeana de Justitie pentru netranspunerea in legislatia nationala a celor doua directive, masura adoptata de catre autoritatile romane are rolul de a preveni eventuale sanctiuni din partea Comisiei Europene.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro