Forin Citu face unele observatii privind textul meu “PIB-ul si exportul in sus, incasari fiscale in jos. De ce?” (17 iunie, e.c) pe blogul personal, ce sunt reluate de Hotnews. Subliniez ca in articolul meu, dincolo de cateva supozitii explicative, am cautat sa reliefez structuralitatea cresterii arieratelor intr-o recesiune atat de adanca si care priveste nu numai relatia intre bugetul public si companii private (ce este o strada cu doua sensuri!). Fiindca la noi a devenit obsesiva aceasta relatie. Vedem din date insa ca situatia este mult mai complicata si ma refer nu numai la economia romaneasca in aceasta privinta. Invit pe oricine interesat sa constate proliferarea platilor restante in economiile europene in anii de criza.
Florin Citu arata ca arieratale sunt mai mari la companii de stat in raport cu cifra lor de afaceri. Dar nu este surprinzatoare aceasta situatie dat fiind ca nu putine dintre ele sunt foarte rau gestionate, ca au datorii imense; unele chiar mananca valoare adaugata creata in restul economiei. Esential este ca stocul de arierate al companiilor de stat sa fie tinut sub control, sa scada. Si exista monitorizarea unui numar de companii care a condus la scaderea platilor restante in cazul lor la cca 2% din PIB la finele lui 2012. Se vede lesne insa ca aceasta scadere nu inseamna automat diminuare de arierate in ansamblul economiei, in economia privata.
- Repararea unor venituri din sectorul bugetar nu a stricat economiei; a sustinut cererea agregata intr-o perioada dificila
Florin Citu face o observatie de bun simt, ca trebuie sa discutam despre politici economice, nu numai sa constatam. Si mentioneaza problema functionarii pietelor cu intrare si iesire mai mult su mai putin usoara, fiscalitatea, restructurarea necesara in sectorul bancar, etc. In ce priveste cresterea salariului minim unele firme au avut o povara suplimentara, care a afectat afacerile. Insa repararea unor venituri din sectorul bugetar nu a stricat economiei; a sustinut cererea agregata intr-o perioada dificila. Nici nu se poate spune ca a pus benzina pe foc daca ne gandim ca nu a lovit in consolidarea fiscala si nici in corectarea deficitelor externe. Iar cheltuielile de capital nu ar fi scazut daca absorbtia fondurilor europene ar fi crescut. Marea problema la acest capitol este nu volumul lor ci ineficienta crasa, risipa si deturnarea resurselor. Apropos de consolidare fiscala, este incorecta opinia lui Citu ca acest proces nu ar fi avut loc, in realitate. Despre aceasta chestiune am mai discutat la lansarea raportului SAR si cu alte ocazii.
In ce priveste politica monetara, Florin Citu este mult prea aspru tinand cont de o situatie concreta: euroizare inalta, piata dominata covarsitor de banci straine, deschidere totala a contului de capital. Si nu numai banca centrala a Romaniei se vede limitata in putinta de a raspunde la provocarile perioadei cu mijloace traditionale. Ironia este ca se observa limite ale instrumentelor pe care BNR le are la dispozitie in raport cu tinte multiple, in timp ce solutii pe care Catu le sugereaza par sa nu iasa din canoanele formulei invalidate de actuala criza: pietele sa se reglementeze singure, sa corecteze orice dezechilbru, asanarea din sectorul bancar sa se faca de la sine, etc. Ce ar fi fost, de pilda, daca oficiali ai BNR nu ar fi inervenit in gestionarea situatiei sucursalei Back of Cyprus in Romania. Chiar este de crezut ca fonduri de risc si fonduri de investitii private ar putea rezolva tarele sistemului bancar la noi, in alte parti? Eu vad aceasta o naivitate.
- Nu trece saptamana fara noi dezvaluiri privind nereguli in lumea bancara, manipulari si fraude, etc
Se vorbeste despre “dereglementare” in sectorul bancar. Daca extindem aceasta pledoarie la ce se intampla in Europa nu este oare paradoxal avand in vedere ca nu trece saptamana fara noi dezvaluiri privind nereguli in lumea bancara, manipulari si fraude, etc. Cineva ar putea sa spuna ca colegul Citu face referire la situatia din Romania, nu la scena europeana. Dar char si asa, nu poti face abstractie de o fenomenologie in industria bancara/financiara, care se simte si la noi. Numai daca ne gandim la manipularea unor indici de baza (ex: Libor) si este suficient sa intelegm amploarea derapajului din aceasta industrie. Cum ar spune unii, “mai incet cu pianul pe scari”. Pe de alta parte, sunt de acord ca este nevoie de consolidare in industria bancara de la noi, in industrial financiara in ansamblu. Desi, pe aceasta cale, ne trezim cu entitati mai mari. Si atunci ce facem cu concurenta? Eruopa, SUA nu au gasit o solutie la aceasta problema a lui “too big to fail”. Eu cred ca o aplicare ferma a legislatiei anti-trust se impune.
Sunt mult mai rezervat (decat Citu) in a crede ca pot fi inversate definitiv si rapid tendinte intr-o economie atat de mult dependenta de zona euro (UE), cu un sector bancar dominat de grupuri straine. Spatiul nostru de manevra (ca policy space) este foarte limitat, dac gandim strict prin prisma utilizarii de mijloace “conventionale”. Sunt de acord ca economia autohtona are nevoie de mai mult spirit antreprenorial, de mai multa competitie. Si daca este posibil, de diminuarea de taxe si impozite acolo unde pot ajuta (eu cred ca diminuarea CAS-ului este o cale de urmat; si taxe pe piata de capital pot fi aduse in jos).
- Nu numai costul creditului este o mare problema; situatia este mult mai grava deoarece mecanismul de transmisie nu functioneaza
Pe de alta parte, sa nu subestimam contextul ce rezulta din criza financiara, criza bancara. Nu numai costul creditului este o mare problema; situatia este mult mai grava deoarece mecanismul de transmisie nu functioneaza. Mario Draghi a evocat acest fapt in dese randuri. Nu functioneaza in zona euro, nici la noi. De ce oare la BCE se cauta acum solutii pentru finantarea IMM-urilor in unele tari din zona euro, ceea ce pare straniu avand in vedere functiile traditionale ale unei banci centrale? Si este mentionata KfW in acest conetxt, o institutie financiara din Germania care a avut un rol major in reconstructia economica postbelica.
Colegul Citu simplifica excesiv datele situatiei actuale, care nu rezulta dintr-o perioada de recesiune, fie si pronuntata, intr-o economie.
Recesiunea este adanca si generalizata pe arii mari din UE, cu impact sever asupra economiei romanesti; ea se impleteste cu o criza bancara. Intr-o criza atat de severa relaxarea de politici monetare si fiscale au eficacitate redusa , ceea ce este ilustrat de evolutiile din ultimii. Si totusi, s-a recurs la asemenea politici din dorinta de a salva sistemul financiar. La noi, relaxarea politicii monetare nu se vede automat in dobanzi practicate de banci, ceea ce este de notorietate --se intampla peste tot in Europa. Si, doi, o relaxare de politica monetara abrupta poate destabiliza cursul de schimb. Un necaz mare si un handicap al politicii monetare este gradul inalt de euroizare. Si se vede ca nu reusim sa il diminuam. Daca exista sugestii practice in acest sens sunt bine venite.
- Arta unui policy mix adecvat este de a nu fi prizonierul unor clisee, fundamentalisme, indiferent de ce parte a esichierului doctrinar
Romania are nevoie de un mix de politici conventionale si neconventionale pentru a limita stricaciunile crizei, pentru a fi atenuate efecte ale unor viitoare socuri. Arta unui policy mix adecvat este de a nu fi prizonierul unor clisee, fundamentalisme, indiferent de ce parte a esichierului doctrinar. Aceasta este una din marile lectii ale crizei actuale. Si masurile recomandate se cer a fi concrete, imbinate intr-un pachet coerent. Nu in ultimul rand, masurile trebuie sa tina cont de mediul extern, de ce se intampla in Europa.
2
2
