Cristian Ghinea a scris un text cu totul remarcabil despre problema “austeritatii” si a “cresterii”. E un text antologic ce prezinta pentru publicul larg, cu prospetime, claritate si precizie, o problema altfel atat de complicata si atat de distorsionata de partipriuri ideologice. Citesc cu relativa regularitate principalele surse de analize si comentarii economice occidentale.Zilele acestea am vazut multe texte penetrante analitic sau sofisticate tehnic. Dar nu am vazut nicaieri un text care sa rezume problema pentru publicul larg mai simplu, mai direct si mai clar decat textul lui Ghinea.
Ca sa va convingeti, cititi aici: Idei de stricat distracţia anti-austeritate
Pentru cei grabiti, ce vor mostre, reiau mai jos cateva pasaje:
„Hollande este expresia unei imposturi intelectuale pe care stînga a provocat-o pentru uzul propriu: au reuşit să creeze impresia că numai ei vor creştere. Noi, ăştialalţi, vrem descreştere, pare-se. Bine, dom’le, hai să creştem! Cum? Ăăă, acesta e momentul în care stînga îşi scoate degetul din gură şi zice: las’, că vedem noi după alegeri. Ideea la îndemînă este: prin investiţii de la stat. Adică bani. Cum rămîne cu deficitul? De unde bani? Cîţi bani? Pe cît timp?”
„Economiştii – şi economiştii de stînga mai ales – au talentul să vorbească cu metafore alambicate. Vă propun, stimaţi cititori care nu sînteţi economişti, să lăsaţi orice complex deoparte şi, cînd auziţi un economist vorbind despre macroeconomie, să comparaţi mereu ce zice despre situaţia unei ţări cu situaţia unui buget de familie.”
„Aşadar, ţineţi minte – aplicaţi macroeconomia la bugetul familiei dumneavoastră şi veţi putea deosebi impostura metaforică de economia cu sens. În acest context, creşterea pe deficit sună cam aşa: Gigel are un salariu de 10 lei, din care trebuie să plătească cheltuieli curente de 9 lei şi datorii trecute de 3 lei. Vecinul Costel bancherul i-ar împrumuta bani, dar cum e bancher, şi nu cămătar, nu vrea să-l lase pe Gigel fără casă sau să-i taie un deget. Nu pentru că ar fi bun la suflet, dar casele nu mai fac mare brînză, iar un om fără deget nu poate munci, deci tot nu i-ar da banii înapoi. Deci, Costel îl împrumută, dar îi zice: băi, fă-ţi ordine în viaţă, lasă băutura şi ţine-te de serviciu. Gigel se ţine ce se ţine, dar îi vine greu. În acest moment, intervine economistul anti-austeritate, care de obicei are şi Premiul Nobel. Şi zice economistul: Gigele, fratele meu, ăştia te omoară cu austeritatea, tu ai nevoie de creştere, tu ai nevoie să te dezvolţi. Gigele, cea mai bună soluţie pentru tine e să-ţi cheltui ăia 3 lei pe un bax de Red Bull, să-ţi crească aripi, mă, băiatule!”
„Oamenilor ar trebui să li se explice clar: stimaţi votanţi, vrem să dăm un şut economiei ca să crească şi vrem să facem asta prin inflaţie şi devalorizare – vă băgaţi? Şi dacă cetăţenii mor de dragul unui leu care ajunge la un curs de 6 per euro şi o inflaţie ca pe vremea lui Văcăroiu, cînd era tot Georgescu ministru de Finanţe, atunci aşa va fi.”
Cititi insa tot textul. Merita: Idei de stricat distracţia anti-austeritate.
La cele de mai sus, daca tot a venit vorba de idei de dreapta si de stanga si daca tot s-au evocat nume de economisti romani, nu vreau sa adaug decat o simpla observatie.
In ultimul deceniu, la BNR s-a dus o politica de resurse umane foarte inteligenta. Practic acolo s-a creat treptat un nucleu bi-partizan de economisti (atat cu orientare de dreapta cat si de stanga), bine racordati in reteua de profil romaneasca si cu un bun acces la informatiile si contactele relevante din sistem. Asta inseamna ca BNR are la dispozitie o rezerva de cadre pe care, la nevoie, o scoate in fata si o imprumuta sau transfera guvernarii, indiferent de orientarea ideologica a acesteia. Cei care au urmarit atent evolutiile din ultimii ani au putut observa usor cum in momente critice aceasta pozitie a cercului de la BNR s-a devoalat fara echivoc.
Acestea fiind spuse, sa notam ca in acest moment Echipa A, echipa numarul 1 a stangii romanesti este in teren. Cu d-nii F.Georgescu si D. Daianu in prima linie a acestei guvernari, stanga romaneasca a dat in acest moment, gratie gruparii de la BNR, tot ce are mai bun.
Spre deosebire de dreapta, unde exista economisti de calitate excelenta si in afara rezervei de la BNR, nu acealsi lucru se poate spune despre stanga romaneasca. Pe stanga, deasupra d-lor Georgescu si Daianu e cerul. Sub dumnealor, o pauza mare: trei trepte goale.
Sa mai observam insa inca ceva, foarte interesant: Echipa A, echipa numarul 1 a dreptei economice romanesti de la BNR, nu a intrat niciodata in teren. De pilda, domnii L. Croitoru si V. Lazea, doua piese cheie ale ei, erau aproape de a intra in joc, unul chiar a fost scos la incalzire, dar una peste alta, dreapta economica BNR-ista, nu si-a spus cuvantul inca, nu si-a dat masura.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
0
2
