Prinsi in dispute politice sterile si consumatoare de timp si energie, economisti, politologi, sociologi, istorici si filosofi, simpatizanti fie ai puterii fie ai opozitiei, sunt pe cale sa scape din vedere ca practic sub ochii lor, in Romania, aici si acum, are loc un fenomen de o relevanta stiintifica inestimabila. Romania, mai precis economia romaneasca, este pe cale sa ilustreze in aceste momente un fenomen extrem de rar, de a carui studiere poate sa depinda un intreg program de cercetare interdisciplinara pentru urmatoarele decenii, la noi si in Occident.
Asistam la o situatie speciala, ceea ce in stiintele sociale este numit „reversare cauzala instantanee”, adica o situatie in care structuri cauzale alcatuite dintr-un numar de variablile date isi schimba brusc, aparent fara un motiv bine precizat stiintific, configuratia si directia de influenta, in mai putin de cateva zile, uneori chiar ore. La scara timpului geologic, se poate spune ca vorbim despre un fenomen abrupt, de o schimbare instantanee. De aici si numele.
Credem ca ar fi momentul ca oamenii de stiinta romani sa treaca peste pasiunile politice si impreuna sa incerce sa studieze fenomenul. Este o sansa unica pentru stiinta romaneasca. A avea monopolul cercetarii unui fenomen singular, rar in istorie, este o sansa ce trebuie valorificata urgent, inainte ca cercetatorii occidentali sa realizeze oportunitatea.
Despre ce este vorba, pe scurt.
Relativ la: cursul monedei nationale, la cresteri de preturi si la performanta economica a Romaniei in general, se pare ca o buna vreme de acum inainte, cele de mai sus vor fi strict determinate de cauze “internationale”, adica exogene. Aceste cauze sunt incontrolabile de autoritatile in drept, care de altfel, vor face tot ce pot “sa diminueze efectele negative” ale acestora prin printr-un “mix de masuri” ce va combina “politici macroeconomice anti-recesiune si de protectie sociala” etc.
Aceasta situatie contrasteaza drastic cu dinamica de pana mai ieri cand cursul monedei nationale, performanta economica a Romaniei etc. erau determinate strict de cauze interne, tinand de autoritatile in drept si depinzand nemijlocit de capacitatile lor de administrare institutionala. Pe scurt, erau endogene.
Cititorul realizeaza imediat magnitudinea provocarii pe care ne-o adreseaza acest fenonomen. La momentul T1, ieri, avem o structura cauzala in sistemul S. La momentul T2, azi, rasturnare radicala de structura cauzala -pana la inversarea completa a directiei cauzale- in acelasi sistem, S.
Existenta fenomenului in sine in cazul economiei romanesti devine pe zi ce trece tot mai greu de disputat. Care sunt cauzele sale? Care sunt implicatiile sale? De ce aici si acum? Unde si cand mai avem situatii similare? Putem alcatui o populatie de cazuri similare sau inrudite? Putem dezvolta o analiza comparativa a acestor cazuri pentru a desprinde posibile paternuri? Este o anomalie sau o trasatura mai larga a universului socio-economic?
Putem vorbi de un plurivers economic si de intrepatrunderi accidentale ale diferitelor spatii din plurivers, generand episodic astfel de situatii exceptionale de interferenta cu schimbarea brusca si aparent fara motiv a directiei cauzale, intr-un univers economic dat? Iata intrebari care ar trebui sa framante azi economistii romani si intreaga comunitate de cercetatorii din stiintele socio-umane.
Sa spunem pentru cei interesati, ca literatura de specialitate este practic impotenta la ora actuala in aceasta privinta. Potentialul pentru contributii originale este deci imens dupa cum se vede rasfoind sumar o selectie improvizata a acesteia:
Stephen F. LeRoy, Causality in Economics, Centre for Philosophy of Natural and Social Science, Causality: Metaphysics and Methods Technical Report 20/2004.
Daniel M. Hausman. Causal Asymmetries. Cambridge U. P., Cambridge, 1998.
Judea Pearl. Causality: Models, Reasoning and Inference. Cambridge University
Press, Cambridge, 2000.
A. P. Dawid. Causal inference without counterfactuals. Journal of the American
Statistical Association, 95:407.424, 2000.
Vezi de asemnea, laureatii Premiului Nobel in economie: John R. Hicks, Causality in Economics, New York: Basic Books.
Si: Herbert A. Simon. Causal ordering and identifiability. In William C. Hood and Tjalling C. Koopmans, editors, Studies in Econometric Method. John Wiley and Sons.
In ceea ce ma priveste, ca si contributie la aceasta discutie, pe moment nu ma pot gandi decat la doua mari posibile directii:
1. Ideile izvorate din cercetarile de „Complex adaptive systems” (traducere aproximativa in limba romana: „sisteme complexe adaptive”) cu a lor notiune de „emergenta” sistemica. Vezi John H. Miller si Scott E. Page, Complex Adaptive Systems: An Introduction to Computational Models of Social Life (Princeton Studies in Complexity).
2. Notiunea de “punctuated equilibrium” (traducere aproximativa in limba romana “echilibre punctate”): „sisteme socio-economice adaptive”. Vezi Stephen Jay Gould, Punctuated Equilibrium.
Aceasta a doua linie de abordare ne duce imediat cu gandul la abordari bazate pe retrodictie, cu trimiteri la factorul timp, uneori cu salturi la scara geologica. De pilda, evolutii in asa numitele „socio-economic-adaptive systemes” (traducere aproximativa in limba romana: „sisteme socio-economice adaptive”) paleozoice. Si evident tranzitia de la paleozoic la mezozoic prin „punctuated equlibria”. De aici provocatoarea idee de rasturnare a directiei: de la mezozoic la paleozoic. Tot prin „punctuated equlibria”. Este posibila? Cum si cand?
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
