A fost de la mare distanta asumarea unei pozitii curajoase, deferente si clare, putin inconstienta as adauga, in chestiunea proprietatii. Nu e putin lucru, intr-o tara cu politicieni specializati in fuga de raspundere. S-a comportat decent si foarte uman adresand scuze publice proprietarilor, acceptand ca Guvernul comite o mare nedreptate cu propunerea de a limita nivelul despagubirilor. Explicatiile sale au sunat, cel putin pana la un punct, convingator si rational. Si totusi, ceva esential a ramas nelamurit. Ceva care scapa, pe moment, logicii elementare. Insa MRU a avut una dintre cele mai bune prestatii publice de pana acum, pusa in valoare de temele si intrebarile adresate de Robert Turcescu si Ion Cristoiu.
MRU si-a construit intreaga demonstratie invocand urgenta. Romania, a explicat el, nu poate depasi termenul de 12 iulie. Atunci expira cele 18 luni acordate de CEDO, in interiorul carora trebuia reformat sistemul despagubirilor acordate fostilor proprietari. Iesind din termen, a sugerat premierul, ne asteapta apocalipsa. CEDO reia judecata in cele 2500 de cauze cu proprietari, suspendate toate la sfarsitul lui 2010 prin asa numita decizie pilot. In consecinta, vor incepe sa curga in valuri decizii de condamnare cu efect devastator. Crapa bugetul, explodeaza deficitul. Nu mai intru in alte detalii si cifre, le puteti consulta aici.
Si acum, veti intreba: Ce a ramas nelamurit? Ce nu e clar? Un mic detaliu. Cum va putea Guvernul sa controleze respectarea teremnulului-limita si respectarea parametrilor noii legi cata vreme MRU anunta ca propunerile sale vor fi trimise Parlamentului? Cine isi imagineaza ca, in plina campanie electorala, politicienii se vor napusti sa voteze propuneri de-a dreptul scandaloase, cum ar fi limitarea despagubirilor la ridicolul plafon de 15% din valoarea bunurilor confiscate de comunisti? Asta echivalaeaza cu o noua nationalizare. Cine e nebun sa si-o asume in an electoral? Chiar asa, de ce DOAR 15%? Asa ceva nu poate fi inghitit de la cineva care se pretinde de dreapta.
Cat de realist e sa trimiti astfel de propuneri in Parlament stiind bine ca politicienii romani se comporta complet cretin in campanie? Pe urma, n-ai majoritate. UDMR, de pilda, aflat sub presiunea bisericii romano-catolice, nu e de acord cu eliminarea retrocedarilor in natura. Ce te faci apoi daca parlamentarii, iresponsabili cum ii stim, vor creste procentul despagubirilor de la 15% la 80%, daca vor esalona platile in perioade mai scurte decat cele calculate de guvern ca fiind sustenabile astfel incat pe 12 iulie vei avea o lege pe care de fapt n-o poti aplica fara sa arunci bugetul Romaniei in aer?
Avem, asadar, o contradictie majora intre ce-si propune Guvernul sa realizeze pe termen scurt si ce poate sa faca Parlamentul in realitate. Iar MRU nu ne spune ce va face daca, dupa zece legi croite prost in ultmii 22 de ani, va iesi inca una si mai proasta. Pe ce se bazeaza ca lucrurile se vor rezolva in Parlament? De ce nu apeleaza, cum ar fi absolut firesc, la instrumentul derogarii cu sase luni de la termneul de 12 iulie, solutie acceptaila la CEDO, pentru a iesi din isteria electorala? Ce solutie de rezerva are intr-un moment cand Romania nu-si permite inca un rateu pe tema proprietatii? MRU nu spune, nici n-a fost intrebat. S-ar putea sa joace cartea politica a debutului sau de politician cu ambitii la prezidentiale. Fie il va ingropa cu un bolovan atarnat de gat, fie il va confirma ca om politic, capabil sa rezolve teme imposibile.
Dar va fi o tema grea, un veritabil turnesol si pentru opozitie. USL va trebui sa exprime o pozitie fara echivoc, nu sa evite subiectul cum a incercat deja propunand o comisie de ancheta parlamentara la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor. De anchetarea jafului de la ANRP se ocupa deja procurorii. Ponta si Antonescu au obligatia, dincolo de tipetele obisnuite, sa spuna clar: sunt de acord sau nu cu plafonarea despagubirilor? Esalonate in cati ani? Sustin sau nu eliminarea restituirii in natura? Vor ridicarea plafonului la 30, la 50, la 70%? De unde bani? Liderii opozitiei au datoria, macar in al 12-lea ceas, sa formuleze un un raspuns. Vor sa stopeze, in fine, dezastrul la care au participat din plin cat s-au perindat la guvernare? A ne scuti de eventuale solutii complexe, de noi scheme cetoase. Cu ele am ajuns in situatia incurcata de azi, unica in Europa. Acum trebuie sa isi asume rapid o decizie, alba sau neagra.
Miercuri seara a evoluat un MRU diferit de ce am vazut pana azi. A cautat ostentativ sa arate ca nu este doar un intelectual subtire, capabil sa vorbeasca frumos si sa-si zapaceasca audienta cu eruditia sa, ci stie sa actioneze ca un premier lucid, gata sa se sacrifice pentru o cauza nobila, capabil sa-si asume decizii grele, sa-si infrunte adversarii, sa riste. Insa si-a etalat, din nou, in toata splendoarea, marea sa vulnerabilitate: fascinatia eului, bucuria intalnirii cu sine, atractia irezistibila a oglinzii pusa in fata de siretul Cristoiu.
Am vazut la MRU un amestec straniu de Traian Basescu si de Emil Constantinescu, de curaj sinucigas si de narcisism suparator, ceva solar si ceva intunecat.
5
37
