La conferinţa de luni, Tony Blair îi spunea lui Victor Ponta despre faptul că guvernarea îl va îmbătrâni. Că îi va scoate fire de păr albe.
Cristian SocolFoto: Arhiva personala
Eu cred că Blair avea dreptate, chiar dacă nu cunoştea exact problemele noastre. Guvernarea României după alegerile parlamentare devine o ţintă de neinvidiat. Sunt multe capcane întinse pentru perioada 2013 – 2017. Sunt multe opinii care vorbesc despre lungi perioade de volatilitate economică la nivel mondial. Crize succesive, crize după crize, crize simultane, cauzalitate cumulativă, efecte de contagiune. Sunt câteva bombe care vor exploda în următorii ani, mai grave decât implicaţiile negative cauzate de criza datoriilor suverane. Ponta trebuie să ia în calcul o serie de vulnerabilităţi care vor atinge România pe termen mediu.
- Lipsa calităţii ajustării fiscale. Sau, cum le place multora să spună, lipsa reformelor structurale. Sunt câteva încercări în domeniul bugetar şi, mai explicit în educaţie. Lipsesc multe altele: viziunea integrată asupra dezvoltării, prioritizarea investiţiilor publice, politici sectoriale consistente, investiţii ridicate în infrastructură, capital uman, cercetare dezvoltare, predictibilitatea în mediul de afaceri, costul ridicat al forţei de muncă, gradul redus de colectare al veniturilor etc Bomba va exploda in maximum 2 ani, când ne vom trezi cu o plafonare a creşterii economice de maxim 2-3%, sub potenţial. Vom constata că am ajuns la deficit bugetar apropiat de 3% din PIB, dar cu o convergenţă reală slabă faţă de media UE.
- Deficitul bugetar amânat. Sau plăţile aruncate în viitor de către guvernul Boc. Adică 9 miliarde Ron despăgubiri câştigate în instanţă de diverse categorii de bugetari, sume amânate la plată pentru perioada 2014-2016. Plus indexarea acestora la inflaţie.
- Efectele îmbătrînirii. Raportul de dependenţă defavorabil, completat cu o rată mică a ocupării vor maximiza aceste efecte negative. Bomba se va manifesta în deficite mari la bugetele de pensii, sănătate şi şomaj, transformate în deficite bugetare mari şi persistente. După 2015, efectele negative ale îmbătrânirii se vor manifesta prin costuri suplimentare de 1-2% din PIB, la pensii şi cheltuielile de îngrijire a sănătăţii.
- Puţini salariaţi, mulţi şomeri tineri şi mulţi lucrători descurajaţi. Din datele INS şi ale Ministerului Muncii reiese ca circa 600.000 de locuri de muncă stabile s-au pierdut în perioada august 2008 – martie 2011. Circa 1 milion de oameni lucrează încă la negru. Avem puţini contributori la bugetele de asigurări sociale, sănătate, şomaj etc. Dacă mai punem şi faptul că unul din patru tineri este şomer şi că 16% din total stau în şomaj de peste 12 luni, deja miroase a explozibil.
- Oferta internă slab competitivă şi lipsa de stimuli pentru mediul de afaceri. Stimulente extrem de slabe pentru mediul de afaceri, lipsă evidentă de predictibilitate şi stabilitate, număr mare de impozite şi taxe, hărţuirea administrativă, neplata datoriilor de către stat, tratamentul fiscal discriminatoriu în relaţia cu statul s.a. vor exploda în impozite şi taxe reduse plătite la bugetul de stat, încetineală în creşterea cererii de forţă de muncă şi în lentoarea investiţiilor private.
- Creşterea nesustenabilă a datoriei publice şi a datoriei externe totale. Depăşirea pragului de sustenabilitate pe datoria publică în acest an (am ajuns la 39,5% din PIB, peste pragul de sustenabilitate estimat la 37% din PIB), incapacitatea rostogolirii datoriei pe termene lungi şi revenirea lentă a economiei reale fac imposibil de evitat problema acoperirii fără costuri mari a serviciului datoriei publice. Jumătate din deficitul bugetar efectiv va fi reprezentat de cheltuielile cu dobânzile.
- Pierderea butoanelor pe energie şi utilităţi plus liberalizarea preţului la gazele naturale şi energie. Privatizarea antieconomică, împotriva intereselor strategice ale României, va distruge practic potenţialul de decizie privind alcătuirea unui mix rezonabil al coşului de energie. Privatizarea companiilor de utilităţi publice profitabile va reduce capacitatea economiei româneşti de a face faţă unor eventuale crize, în condiţiile în care aceste societăţi nu vor mai putea fi utilizate ca şi colaterale pentru obţinerea de împrumuturi în condiţii rezonabile. Presiunea puternică a creşterii preţurilor administrate dar şi presiunile exogene externe legate îndeosebi de creşterea preţului petrolului, vor face aproape imposibilă de atacat partea structurală din inflaţie. Liberalizarea preturilor la energie pentru consumatorii casnici va mări ponderea gospodăriilor care au restanţe mai mari de 3 luni la plata utilităţilor de la 42% (cf INS, la nivel urban) în 2009 la 50% în 2012 şi următorii ani.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
