Articolul este prima parte a unei analize care se doreste obiectiva si pe care cititorul o va judeca daca este sau nu. In nici un caz nu a fost gandita din punct de vedere partizan si sper ca ea sa reflecte in mod obiectiv unele realitati care pot fi judecate la modul cel mai cinstit cu putinta. Am sa incep cu niste fapte pe care le-am descris acum catva timp cand incepusera primele semne ale crizei economice care ne bantuie pana in zilele noastre.
Aptitudinea fericirii
Acum doua decenii si un pic, la New York, priveam la televizor cum se infaptuia revolutia romana. Intamplator un prieten privea cu mine reportajele halucinante care soseau din Romania, prietenul neavand nimic comun cu tara noastra. Zilele acestea [acum aproape doi ani], cand ne-am intalnit din nou, in Bucuresti, am recunoscut ca a avut dreptate atunci cand mi-a zis: “Veti fi liberi, dar nu veti fi fericiti!”. Atunci nu l-am inteles si nici nu l-am intrebat prea multe, deunazi ne-am intors la discutia de acum 20 [22] de ani.
Respectivul prieten a fost la Bucuresti ca expert in misiunea BM, om serios si asezat, trecut cu putin de jumatate de secol, ca mine. Romanii l-ar eticheta inalt demnitar, el se considera middle-management. La o cafea am discutat despre multe, cel mai mult insa despre fraza pe care nu am luat-o in considerare acum douazeci de ani. Personal am considerat intotdeauna ca fericirea este un sentiment individual, m-am convins cu argumente solide ca exista si o fericire sociala. Adevarat, probabil ca exista. Prietenul considera ca o societate poate fi fericita cand traieste pe baza unui contract social respectat de o majoritate a partenenerilor. Romania nu a avut parte aproape niciodata de un astfel de contract, adevarul este ca majoritatea societatilor umane traiesc fara acest contract.
Respectarea contractului social, apasator si poate strict cateodata, da siguranta si adeziune, lipsa lui creeaza adeziune adhoc sporadica si temporara. Contractul social intre individ si societatatea in care traieste asigura individului certidudinea ca daca va respecta regulile el va trai bine. Va putea sa-si asigure existenta prin munca, va fi aparat de lege contra abuzurilor si i se vor asigura servicii satisfacatoare pentru contributiile pe care el le acorda societatii in care traieste: sanatate, educatie, siguranta.
Zicea prietenul meu: la inceput v-am simpatizat fara sa va inteleg, dupa un timp am inceput sa inteleg. Cu cat inteleg mai mult, va simpatizez mai putin, traiti intr-o haiducie continua, nici macar nu cunoasteti realitatile voastre. Lipsa cunoasterii si indiferenta nu pot face fericit pe nimeni, niciodata. Multumirea individuala produce o fericire sociala. Taranul care-si poate monta un hidrofor in casa si poate avea un solar pe timp de iarna pentru a cultiva niste legume, va fi un om multumit. Orasanul care isi poate gasi existenta prin munca manuala sau intelectuala si se poate bucura de micile binefaceri ale timpurilor va fi multumit. De ce ar fi multumiti oamenii care trebuie sa plateasca serviciile sociale de doua ori pentru a le primi o singura data, si aceasta singura data la un nivel redus si discretionar. Bineinteles, plata dubla se face o data prin taxe si a doua oara prin mita. Cum poate el sa fie multumit?
Continua prietenul: Politicienii sunt populisti si mincinosi cam peste tot, rar un politician onest. In alte parti ei stiu insa masura. La voi nici macar nu exista aceasta masura. Ieri am stat la o sedinta cu niste sindicalisti care se plangeau de salariile mizere ale membrilor sindicatului respectiv. Sindicalistul purta la mana un ceasVacheron Constantin, care costa aproape 20 de mii de euro. Seful misiunii mi-a atras atentia la sfarsitul sedintei, “asta l-ar face si peJimmy Hoffa sa roseasca” [ era vorba de un lider sindical, judecat si condamnat la 7 ani de inchisoare – fara sentinta definitiva]
Vezi tu, continua prietenul, ti-am spus atunci ca “veti fi liberi, dar nefericiti” pentru ca nu aveti “aptitudinea de a fi fericiti”, doriti mai mult fara sa dati nimic la schimb, asa stau treburile aici, in Romania. Asta a fost acum doi ani. Absolut actual astazi, poate mai acut decat acum doi ani!
Scutierii status-quo
Am revazut saptamana asta dupa foarte mult timp steagurile Romaniei decupate cu vestitul decupaj revolutionar, ce pacat ca in locul a ceea ce am decupat atunci nu am pus nimic. Astazi va fi mult mai dificil sa facem ceva in acest sens, oamenii vechiului regim sunt in mare masura si oamenii care ne guverneaza de atunci si pana astazi, plus minus mutatii politice ale geneticii PCR.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
