Bărbat trecut de vârsta de 40 de ani, fumător înrăit, cu o circumferință mare a gâtului și adesea supraponderal. Acesta este portretul tipic al celor care suferă de apnee în somn - o tulburare caracterizată prin întreruperi temporare ale respirației în timpul somnului și sforăit puternic. Consumul excesiv de alcool și tendința de a dormi pe spate contribuie la exacerbarea afecțiunii. Oboseala excesivă în timpul zilei, indiferent de durata somnului, reprezintă, de asemenea, un semn frecvent al apneei de somn.

Apnee de somnFoto: © F01photo | Dreamstime.com

Apneea de somn este o tulburare respiratorie frecventă caracterizată prin întreruperi repetate ale respirației în timpul somnului. Aceste pauze în respirație pot dura 10 secunde sau chiar mai mult și pot surveni de mai multe ori pe parcursul nopții.

Există trei tipuri principale de apnee de somn:

• Apneea de somn obstructivă: este forma cea mai frecventă și apare atunci când mușchii gâtului se relaxează excesiv, blocând parțial sau complet căile respiratorii. Acest lucru determină o reducere sau oprire temporară a fluxului de aer;

• Apneea de somn centrală: în acest caz, creierul nu trimite semnalele corespunzătoare mușchilor responsabili cu respirația. Acest tip de apnee este mai rar și poate fi asociat cu probleme neurologice sau afecțiuni medicale severe;

• Apneea de somn complexă: aceasta este o combinație a formelor obstructive și centrale ale apneei de somn.

Prima este cea mai întâlnită formă și o poate dezvolta oricine, inclusiv copiii. Este mai frecventă la bărbații de vârstă mjlocie sau vârstnici, fumători și cu o circumferință mare a gâtului.

Iată care sunt principalii factori de risc ai apneei de somn obstructive, potrivit Mayo Clinic:

• Excesul ponderal: obezitatea crește semnificativ riscul. Depozitele de grăsime din jurul căilor respiratorii superioare pot bloca respirația;
• Circumferința gâtului: persoanele cu gât mai gros pot avea căile respiratorii mai înguste;
• Căi respiratorii înguste: este posibil să fie vorba de o moștenire genetică. Iar amigdalele sau vegetațiile adenoide se pot mări, blocând căile respiratorii, în special la copii;
• Sexul masculin: bărbații sunt de două până la trei ori mai predispuși să dezvolte apnee în somn decât femeile. Cu toate acestea, femeile supraponderale sau care au ajuns la menopauză au, asemenea, un risc mai crescut;
• Vârsta înaintată: apneea de somn apare mult mai des la adulții mai în vârstă;
• Istoric familial: prezența apneei în somn în rândul membrilor familiei poate crește riscul;
• Consumul de alcool, sedative sau tranchilizante: aceste substanțe relaxează mușchii gâtului, ceea ce poate agrava apneea obstructivă în somn;
• Fumatul: fumătorii au un risc de trei ori mai mare să se confrunte cu apneea obstructivă în somn decât cei care nu au fumat niciodată. Fumatul poate crește inflamația și retenția de lichide în căile respiratorii superioare;
• Congestia nazală: persoanele care întâmpină dificultăți în a respira pe nas - fie din cauza unei probleme anatomice sau a alergiilor - sunt mai predispuse la dezvoltarea apneei obstructive în somn;
• Anumite afecțiuni precum insuficiența cardiacă congestivă, hipertensiunea arterială și diabetul de tip 2 sunt câteva dintre afecțiunile care pot crește riscul apneei obstructive în somn. Sindromul ovarelor polichistice, tulburările hormonale, accidentul vascular cerebral anterior și bolile pulmonare cronice precum astmul pot, de asemenea, să crească riscul.

De ce sunt bărbații mai predispuși să dezvolte apnee în somn

Potrivit studiilor, prevalența problemelor respiratorii în timpul somnului este de 24% în rândul bărbaților tineri și de vârstă mijlocie, comparativ cu 9% în rândul femeilor. Această rată crește semnificativ la bărbații în vârstă, ajungând la 70%, și la femeile mai în vârstă, la 56%. Raportul dintre bărbați și femei este estimat a fi între 3:1 și 5:1 în populația generală. Există multiple diferențe fiziopatologice care sugerează motivele pentru care bărbații sunt mai predispuși la această afecțiune decât femeile.

Deși mecanismele exacte rămân necunoscute, se presupune că diferențele în ceea ce privește distribuția grăsimii corporale, anatomia căilor respiratorii superioare, controlul respirației, hormonii și procesul de îmbătrânire contribuie la această predispoziție. Se presupune, de asemenea, că femeile nu manifestă simptomatologia „clasică", ceea ce poate duce la subdiagnosticare. Femeile care se confruntă cu somnolență în timpul zilei pot primi un diagnostic greșit de depresie sau alte afecțiuni.

Potrivit cercetătorilor, această situație ar putea fi influențată și de reticența mai mare a femeilor de a recunoaște că sforăie, considerat de unii un obicei masculine. O altă ipoteză sugerează că bărbații tind să sufere de apnee obstructivă în somn mai severă, fapt care îi predispune la diagnosticare mai promptă de către medicii de familie și, ulterior, la trimiterea către centre specializate în medicina somnului.

Sforăitul puternic, un semnal de alarmă

Principalele simptome ale apneei de somn includ sforăitul puternic, întreruperi frecvente ale somnului, trezirea cu senzație de sufocare sau de înec, somn agitat, oboseală excesivă în timpul zilei și dificultăți de concentrare. „Sforăitul tare în fiecare noapte nu este normal, astfel că, dacă observăm că un copil sau un adult sforăie mai mult de câteva săptămâni sau luni, înseamnă că nu respiră bine în timpul somnului. Uneori, nu auzim sforăit ci doar o respirație mai zgomotoasă, sau somnul este agitat. Dimineața la trezire persoana respectivă poate avea gura uscată (cere apă dimineața), durere de cap la trezire, somnolență sau dimpotriva agitație, nervozitate și iritabilitate, probleme cu greutatea,” a explicat dr. Mihaela Oros, medic primar pediatru cu competențe în somnologie. Nu toți cei care prezintă aceste simptome suferă de apnee de somn, dar se recomandă o vizită la medic pentru cei care experimentează măcar câteva dintre ele.

Cum se stabilește diagnosticul de apnee în somn

Pentru a confirma diagnosticul de sindrom de apnee în somn, specialistul în somnologie inițiază un preconsult care implică:

• Discuții amănunțite despre simptomele specifice, orele de somn, obiceiurile diurne și condițiile de muncă ale persoanei în cauză;
• Măsurarea tensiunii arteriale pentru evaluarea stării de sănătate cardiovasculară;
• Înregistrarea înălțimii, greutății și circumferinței gâtului, cu accent pe circumferința gâtului, deoarece aceasta poate indica un risc crescut de apnee în somn;
• Monitorizarea pulsului și al saturației de oxigen cu ajutorul unui pulsoximetru.

Pentru a obține un diagnostic precis, este necesară monitorizarea somnului pe parcursul întregii nopți cu ajutorul unui aparat specializat, fie poligraful, fie polisomnograful. Poligraful este un dispozitiv portabil care poate fi utilizat la domiciliu și înregistrează aspecte precum fluxul de aer nazal, mișcările respiratorii, poziția în timpul somnului și nivelul de oxigen în sânge.

Pe când polisomnograful este un dispozitiv mai complex, utilizat exclusiv în cadrul clinicilor specializate. Acesta monitorizează multiple aspecte, inclusiv activitatea cerebrală, musculară, sforăitul, poziția corpului, mișcările respiratorii, activitatea cardiacă, pulsul și saturația de oxigen. De asemenea, identifică diferitele faze ale somnului pentru a oferi o imagine complexă a stării pacientului.

Metode de tratament posibile

Există o varietate de tratamente pentru apneea de somn, în funcție de istoricul medical al fiecărui individ și de severitatea tulburării.

De cele mai multe ori, se începe cu modificări ale stilului de viață, cum ar fi:

• Evitarea alcoolului și medicamentelor care relaxează sistemul nervos central (de exemplu, sedative și relaxante musculare),
• Pierderea în greutate,
• Renunțarea la fumat. În cazul unora sunt utile pernele speciale sau dispozitivele care îi împiedică să doarmă pe spate sau dispozitive orale care mențin căile respiratorii deschise în timpul somnului.

Dacă aceste metode conservatoare nu sunt suficiente, medicii recomandă adesea terapia cu presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP). Acest tratament implică utilizarea unei măști conectate la un tub și la un aparat care furnizează aer sub presiune în mască și prin căile respiratorii pentru a le menține deschise. Există și dispozitive care oferă presiune pozitivă variabilă a căilor respiratorii (VPAP) și presiune pozitivă automată a căilor respiratorii (APAP).

În anumite situații, pot fi luate în considerare anumite proceduri chirurgicale pentru îndepărtarea țesuturilor și lărgirea căilor respiratorii. Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA), a aprobat un dispozitiv care poate fi implantat chirurgical în partea superioară a pieptului pentru a monitoriza semnalele respiratorii ale pacientului în timpul somnului și pentru a stimula un nerv care să promoveze și să restabilească respirația regulată. Pentru tratarea eficientă a apneei de somn, unele persoane pot avea nevoie de o combinație a acestor terapii.

Apneea poate avea complicații severe și afectează inclusiv partenerul de cuplu

Netratată, apneea de somn poate predispune la afecțiuni grave și poate pune viața în pericol. Efectele imediate ale întreruperii respirației în timpul nopții sunt legate de un somn neodihnitor și de somnolența din timpul zilei. Astfel, cei afectați pot resimți oboseală și somnolență în timpul zilei, pot avea dificultăți de concentrare și chiar pot adormi în timpul activităților cotidiene.

Adesea, se pot observa schimbări de dispoziție, nervozitate sau chiar simptome depresive. De asemenea, există un risc crescut de accidente rutiere și de muncă asociat cu această problemă. Pe termen lung, apneea de somn poate avea un impact asupra inimii, generat de lipsa de oxigen. Modificările repetate ale nivelului de oxigen și ale frecvenței cardiace în timpul episoadelor de oprire a respirației pot conduce la complicații semnificative la nivelul sistemului cardiovascular, metabolic și neurologic.

Afecțiunile cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea arterială rezistentă la tratament, pot apărea ca urmare a stresului constant la care este supusă inima. Un aspect îngrijorător este asocierea apneei de somn cu afecțiuni precum fibrilația atrială, insuficiența cardiacă, infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral. Există un risc crescut și de apariție a diabetului de tip 2, având în vedere că opririle repetate ale respirației pot afecta metabolismul glucozei și pot contribui la dezvoltarea rezistenței la insulină.

Alte complicații ale apneei de somn includ tulburări de dispoziție precum depresia, anxietatea și, în anumite cazuri, demența. Somnul neodihnitor asociat cu apneea de somn poate contribui la apariția acestor probleme psihiatrice, iar studiile au evidențiato creștere a prevalenței acestor tulburări în rândul persoanelor afectate. Consecințele negative ale apneei de somn pot afecta și partenerul de cuplu, care la rândul său se confruntă cu dificultăți în a se odihni.

Sursa foto: Dreamstime.com