Dr. Paula Kahumbu, exploratoare National Geographic și conservaționistă ce și-a dedicat cariera elefanților, a vorbit cu HotNews.ro de Ziua Pământului despre motivele pentru care aceștia sunt în pericol, în pofida eforturilor de a salva populațiile.
Poate părea ca un clișeu, dar lucrul care te izbește încă din primele minute în timp ce vorbești cu dr. Kahumbu e pasiunea sa pentru munca ei și, mai ales, subiectul acesteia. Nu cred însă că ar trebui să fie foarte surprinzător ținând cont că, pe lângă titlul de exploratoare a National Geographic, ea e și președintele WildlifeDirect, organizația caritabilă pentru protejarea animalelor fondată de faimosul paleoantropolog Richard Leakey.
HotNews.ro a avut ocazia să discute cu ea înainte de premiera docuseriei Secretele elefanților pe care o va prezenta și care va fi lansată de Ziua Pământului pentru a atrage atenția asupra eforturilor de conservare a celor 3 specii de elefanți din lume, dintre care două sunt clasificate ca fiind vulnerabile și una pe cale de dispariție.
Dacă primul sezon al programului Secretele, care a spus povestea balenelor, a fost narat de Sigourney Weaver, noua serie de 4 episoade o va avea drept narator pe actrița americană Natalie Portman. Însă la fel ca primul sezon, care a câștigat Premiul Emmy la categoria „Documentar excepțional sau serie de non-ficțiune”, și Secretele Elefanților l-a avut pe legendarul James Cameron în scaunul de producător executiv.
Uite ce ne-a spus dr. Kahumbu despre pericolele cu care se confruntă elefanții în lume, eforturile de conservare și motivele pentru care aceste animale sunt atât de excepționale, precum și la ce ne putem aștepta să vedem în noua serie de documentare:
În primul rând v-aș întreba ce v-a atras la elefanți, a fost ceva ce ați știut că vreți să faceți dintotdeauna sau ați descoperit de-a lungul parcursului profesional?
Elefanții nu au fost pe radarul meu până când mi-am finalizat licența și chiar masteratul. În acel punct căutam un proiect pentru doctoratul meu și am fost prezentată acestor doamne extraordinare care lucrează în Parcul Național Amboseli din Kenya.
Elefanții de aici sunt cei mai studiați din lume. Iar cercetătorii de pe teren sunt femei localnice din poporul Masai și ele au o carte, ca un fel de cartă cu fiecare elefant în parte din ecosistem, cu fotografii și desene ale fiecărui elefant.
FOTO: Yasuyoshi Chiba / AFP / Profimedia Images
Eu am petrecut două săptămâni cu ele învățând cum să studiez elefanți și ceea ce am descoperit a fost că aceste femei cunoșteau toți elefanții, nu din fotografii sau desene, ci se puteau doar uita la fața elefantului și știau că este acesta sau acela, acesta a avut o zi proastă, acela se ceartă cu mama lui.
Ele au această înțelegere incredibilă a fiecărui elefant din zona lor și a relațiilor lor cu toți ceilalți elefanți iar aici trăiește o populație de 1.500 de elefanți. Iar când ele se aflau pe teren nu era ca o cercetare, era ca și cum te uitai la o telenovelă, ele îmi puteau spune povești și elefanții se apropiau de noi în vehiculele noastre când le auzeau vocile. Pentru elefanți era ca și cum aceste doamne erau prietenele lor. Se apropiau de vehicule, stăteau în jur.
La un moment una dintre ele le-a făcut cu mâna iar elefanții au fluturat cu trompa înapoi. Pur și simplu m-am îndrăgostit de ideea că uite, aici avem acest animal care este atât de special, atât de interesant, și cu toate acestea, deși este cel mai studiat din lume, de fapt cunoaștem foarte puține lucruri despre el.
FOTO: National Geographic
Despre pericolele la adresa elefanților, de Ziua Pământului
De ce sunt elefanții atât de periclitați în multe locuri din lume, deși comerțul cu fildeș a fost interzis și în destule țări se depun eforturi reale de a combate braconajul?
Există mai multe motive, trebuie să ne amintim că populațiile de elefanți au scăzut foarte, foarte dramatic în anii ‘70 și ‘80 și chiar mai recent, până cam în 2012-2015. Iar toate acestea se datorează comerțului cu fildeș care este alimentat de cererea pentru fildeș din multe locuri ale lumii.
Obișnuia să fie în principal Europa, fildeșul era folosit pentru clape de pian sau pentru bile de biliard, în Statele Unite pentru multe obiecte, dar acum cererea este mult mai mare în Asia. Această cerere pentru fildeș a dus la uciderea elefanților și, ca la orice animal sau orice specie, când aduci rata populației la un nivel redus recuperarea este foarte fragilă și e nevoie doar de câteva lucruri mărunte care să țină nivelul populației la un nivel scăzut.
În estul Africii și de altfel în multe părți ale Africii ceea ce vedem este o eliberare de această presiune, comerțul cu fildeș a fost interzis iar numerele elefanților încep să își revină, însă populația umană crește și ea. Dacă vă uitați la Asia, de exemplu, și chiar și în Africa, există acum oameni care locuiesc în același peisaj cu elefanți iar asta înseamnă că de multe ori izbucnesc conflicte.
Oamenii și elefanții nu pot trăi cu ușurință împreună deoarece aceste animale îți vor mânca hrana, îți vor distruge recoltele, îți pot răni copiii, te pot chiar ucide. Așadar acesta este un alt motiv pentru care ei sunt adesea uciși. Este unul dintre motivele pentru care, dacă te duci de exemplu în Namibia, unde au mai rămas doar 150 de elefanți de deșert, este în mare parte fiindcă ei sunt distruși ca rezultat al conflictului dintre elefant și om.
Dar dacă de exemplu te duci într-un loc precum Congo, în pădurea ecuatorială, motivul pentru care populația de elefanți este mică și în declin, fără să își revină, are mult mai multe de-a face cu vânătoarea pentru mâncare și asta ține de sărăcie. Deci aceasta este o altă amenințare care afectează elefantul de pădure, care este o specie unică. Cred că au mai rămas în total doar în jur de 1.500.
FOTO: Steeve Jordan / AFP / Profimedia Images
Uciderea acelor elefanți preponderent pentru hrană este o altă amenințare majoră pentru specia respectivă.
Deci disponibilitatea pământului, continuitatea ecosistemelor, uciderea elefanților pentru hrană și uciderea lor din cauza conflictelor sunt amenințările principale pentru aceste animale. Avem nevoie de peisaje largi, deschise, care sunt protejate într-o manieră în care oamenii să nu fie afectați de aceste animale, pentru ca ele să se poată deplasa liber între aceste peisaje pentru a putea prospera.
Joacă și încălzirea globală un rol?
Schimbările climatice au evident un efect important asupra elefanților oriunde ele au loc. De exemplu, în zonele aride din Africa schimbările climatice fac zonele uscate chiar mai uscate. Elefanții care trăiesc în aceste locuri, în zone de deșert aproape extrem, gândiți-vă la Namibia, Kenya, Mali sau părți ale Africii de Vest, au devenit foarte adaptați la aceste condiții. Însă ele devin și mai aride iar acum elefanții trebuie să se mute pentru a supraviețui.
Iar prin mutare ei intră în contact cu oameni și au probleme din această cauză. Așadar schimbările climatice forțează elefanții să meargă în locuri unde intră în conflict cu oamenii și de aceea cresc pericolele pentru ei.
Cererea de ingrediente folosite pentru medicina tradițională în anumite părți ale lumii, mai ales Asia, a avut un efect devastator asupra unor specii, ca de exemplu rinocerii. A fost un lucru care a afectat și populațiile de elefanți?
Elefanții nu prea sunt folosiți foarte mult în medicina tradițională. Până foarte recent au existat câteva cazuri în Africa în care exista suspiciunea că unor elefanți le-au fost recoltate părți ale corpului în scopuri medicinale, de asemenea de persoane cu origini asiatice. Însă nu există dovezi concludente și au fost doar o mână de cazuri suspectate.
În cea mai mare parte elefanții au fost uciși pentru colții lor, pentru fildeș.
FOTO: Aung Shine Oo / Associated Press / Profimedia Images
Despre eforturile de conservare a elefanților și safariurile de vânătoare
Cum decurg eforturile de conservare la nivel mondial, ne putem face o imagine de ansamblu, poate chiar și doar pe continente, sau e mai degrabă o luptă de la țară la țară?
Este cam o luptă de la țară la țară fiindcă avem multe feluri diferite de elefanți. Avem elefanți africani și apoi avem elefanți asiatici în țări diferite, iar unii chiar pe insule precum Borneo. Iar în Asia bineînțeles populația umană este mult mai mare, mult mai densă iar toți elefanții din Asia se află sub o presiune mare. Dar în același timp ei sunt considerați animale sacre, deci au parte de multă protecție prin virtutea acestui fapt.
În Africa depinde de țară. În unele țări numărul elefanților a fost redus la unul atât de mic încât ei nu mai pot să își revină cu ușurință din această cauză. Dar acum vedem oamenii chiar aducând elefanții înapoi în unele locuri. Există multe inițiative, multe eforturi și multă atenție acordată conservării elefanților. Eu sunt optimistă deoarece, în pofida tuturor lucrurilor care s-au întâmplat, elefanții încă prosperă în unele locuri.
Când te duci în pădurea ecuatorială din Congo și vezi acel ecosistem uimitor, el este ceea ce e azi mulțumită elefanților, datorită elefanților de pădure. Aceste animale joacă un rol atât de important în modificarea acelui ecosistem, transportarea semințelor de jur împrejur, crearea unor căi pe care alte animale le pot folosi, circulația nutrienților prin lăsarea de bălegar.
Aceasta este cea mai importantă chiuvetă de carbon din lume și este de asemenea al doilea cel mai mare plămân de pe planeta Pământ. Așadar sunt optimistă, cred că elefanții vor avea parte de mult mai multă protecție în viitor.
Va necesita niște muncă și multă finanțare dar cred că atunci când oamenii vor vedea documentarul, și nu doar acesta ci toate inițiativele care vor fi lansate ca urmare a acestui documentar, va exista mai mult sprijin pentru conservarea elefanților, indiferent dacă ei se află în Africa sau Asia.
FOTO: National Geographic
Apropo de asta, în unele cercuri din Occident auzim că safariurile de vânătoare sunt de fapt un lucru pozitiv pentru populația de elefanți în ansamblul său, că banii obținuți sunt donați înspre eforturi de conservare, că elefantul vânat este ales anume, este bătrân, bolnav, că pierderea sa nu este una majoră pentru populație...
Am putea avea probabil aceeași dezbatere privind uciderea unor ființe umane. Dacă am putea face bani din uciderea unor ființe umane, nu am face-o. Ca o persoană care studiază elefanții și cineva care știe că elefanții au simțire, sentimente, emoții, pot să spun că uciderea unui elefant nu este conservare deloc.
Vă puteți imagina familiile elefanților și reacțiile pe care ele le vor avea la fratele, unchiul, tatăl, bunicul lor fiind împușcat de vânători? Aceste animale pot comunica pe distanțe de zeci de kilometri. Un elefant care este vânat comunică cu toți ceilalți elefanți din zonă și își comunică stresul, teama, furia, panica, durerea. Acest lucru va afecta toți ceilalți elefanți, la fel ca la oameni, poate chiar mai mult de atât.
Acești elefanți sunt incredibili de complecși. Așadar, din punctul meu de vedere, nu contează câți bani câștigi, nu ai ucide o ființă umană. De ce în numele lui Dumnezeu ai ucide un elefant pentru bani?
Pentru dumneavoastră personal care este cel mai fascinant lucru legat de elefanți?
Asta e o întrebare grea. Elefanții sunt cea mai extraordinară specie. Sunt mereu uimită când petrec timp cu elefanți, când îmi dau seama cât de conștienți sunt ei de noi.
Mereu ne gândim că noi suntem cei care studiază elefanții, că ei sunt subiectul studiului, că noi îi documentăm, fotografiem, că ne uităm la ei sau le dăm ceva. Dar elefanții ne cunosc și ei pe noi. Iar ei își pot da seama dacă cineva are intenții bune. Nu știm cum pot să facă asta. Dar în locuri ca anumite părți din Kenya oamenii știu că elefanții își pot da seama dacă o persoană este bună sau rea.
FOTO: Sam Turley / Caters News / Profimedia Images
Am văzut elefanți venind foarte aproape de noi, chiar atingându-i pe oameni în siguranță, nu într-un mod furios, aproape ca într-un semn de recunoștință pentru ajutorul pe care acea persoană le-a dat.
Există unele mistere ale acestor animale pe care s-ar putea să nu le elucidăm niciodată fiindcă creierul lor este mult mai complex, mai mare, ei au neuroni mai lungi decât noi și au un mod de a ne înțelege pe care poate nici nu putem să îl realizăm noi înșine.
Despre cum e să filmezi un documentar National Geographic
Mulți oameni vor descoperi că există elefanți care trăiesc în deșerturi, care pare un habitat foarte improbabil pentru aceste animale, să trăiască într-o situație atât de extremă.
Ei vor descoperi de asemenea că avem o întreagă specie care trăiește în pădurea ecuatorială, majoritatea oamenilor nu știu acest lucru, că elefantul de pădure este o specie unică, diferită de elefantul de savană. Ei arată diferit și se comportă diferit.
Oamenii vor descoperi și că toți acești elefanți joacă un rol atât de important în ecosisteme. De fapt, fără elefanți complexitatea peisajelor noastre din Africa, și chiar și din Asia, se vor schimba, vor deveni mult mai sărace.
FOTO: National Geographic
Ați descoperit și dv. lucruri noi în timpul filmării documentarului?
Da, absolut. A fost uimitor fiindcă eu am studiat elefanți în Kenya dar pentru această serie am mers în diferite părți din Africa și Asia pentru a o prezenta.
Am văzut de exemplu în Zimbabwe că elefanții navighează printre peisaje incredibil de periculoase și coboară de pe stânci folosindu-și trompa ca pe o unealtă, aproape ca pe un băț cu care să-și dea seama unde e sigur să pășească fiindcă pământul e foarte instabil iar dacă alunecă vor cădea și muri.
Așadar ei sunt foarte foarte atenți cu modul în care umblă și își folosesc trompa să verifice terenul. Dar nu a fost doar faptul că își folosesc trompa ca o unealtă, ci și modul în care comunică aceste cunoștințe celorlalți membri ai familiei lor este uimitor. Iar aceasta este singura populație de elefanți pe care am văzut-o vreodată făcând acest lucru, coborând într-un astfel de teren în modul acesta.
În Kenya elefanții fac lucrurile foarte diferit, ei nu coboară deloc la vale așa. Deci a fost foarte fascinant pentru mine și au fost multe instanțe de acest fel în care am văzut elefanți făcând diverse lucruri și m-am gândit „wow, este uimitor”.
FOTO: National Geographic
Dar nu este vorba de un singur elefant, ei s-au învățat reciproc și acesta este un lucru special la elefanți, ei se pot uita unul la celălalt și învăța unii de la alții și pot transmite cunoștințe de-a lungul generațiilor.
Familiile de elefanți au bunice, uneori chiar străbunice care păstrează toate aceste cunoștințe incredibile și se asigură că toată lumea are ocazia să învețe cum să supraviețuiască în aceste ecosisteme foarte provocatoare.
Primul episod al docuseriei Secretele elefanților a apărut sâmbătă dimineața pe Disney+ („Secrets of the Elephants”) și va fi difuzat la ora 19:00 de National Geographic Wild.
23
9
