Când deceniul întreabă și veacul răspunde, iar borcanul de ciocolată este punte între generații.

Ana Rachita - 101 aniFoto: Anca Popa

Un băiat de 10 ani și o doamnă de 101 ani stau de vorbă. Despre Viață. Față în față, fiecare puțin timid și nesigur, amândoi perfect prezenți și conștienți. Am mari emoții. Îi desparte un război, o jumătate de veac de comunism, o revoluție și treizeci de ani de tranziție. Dar, cred că adevărata prăpastie, fără nicio punte peste generații, vine de la gameri, youtuberi, influenceri și social media. Experiența unui veac, nu poate pătrunde într-un deceniu de tehnologie, scrie Anca Popa pe blogul personal.

Antim are zece ani și este un copil al generației sale. Știe care este topul youtuberilor în România și în lume, joacă Fortnite cu colegii de clasă, citește zilnic cu porția – adică atât cât îi dau de citit, face mult sport. Spre surprinderea mea, de ani buni, împărtășim aceeași pasiune: istoria. Doar că, pentru el, istorie este tot ce s-a petrecut înainte să se nască. Oare cum trăiau oamenii, “pe vremuri”, când nu era internet, se împletește deseori cu: dar cum era pe vremea cavalerilor? Cu ce se jucau copiii, cum se îmbrăcau, ce mâncau? Când am simțit că răspunsurile mele nu erau suficient de convingătoare, i-am propus un joc de detectivi: hai să căutăm oameni care au trăit acele vremuri și pe care îi poți întreba, direct, tot ceea ce te interesează.

Am pornit împreună, pe urmele trecutului, în satele Mărginimii Sibiului. Și așa am găsit-o, în Gura Râului, pe doamna Ioana Răchită, de 101 ani, și în Orlat, pe domnul Ilie Albu, de 87 de ani. Ne-am apropiat de ei cu respect, ca de străbunicii pe care nu îi mai avem. Fiecare din noi a pregătit o listă de întrebări, de curiozități. Le-am confruntat acasă, le-am discutat, dar fiecare a rămas la lista lui. Așadar, am purces .

Tanti Ioana e surdă. Altfel, zâmbitoare și fâșneață. Mă uit cu îngrijorare la Antim, care încearcă să îi vorbească tare și rar. Degeaba. Doamna știe de ce am venit, dar nu ne aude. Simt gustul amar al eșecului. Am dezamăgit copilul, ce încredere să mai aibă în proiecte comune cu mama lui? Ne vine în ajutor nepoata, o doamnă de 72 de ani, care o îngrijește cu mult devotament pe tanti Ioana. Deși nu vorbește mai tare decât noi, se pare că tanti Ioana este familiarizată cu timbrul vocii nepoatei. Așa că, ne înțelegem în bună parte, prin intermediar.

– Ce clasă ești? Vrea tanti Ioana să știe mai întâi.

– Am terminat clasa a treia.

– Și, ai luat premiu, ai fost la serbare?

– Știți, noi avem calificative și serbarea nu s-a ținut, din cauza pandemiei. Antim se uită la mine întrebător, realizând că nu se face înțeles.

Nenea Ilie Albu din Orlat are 87 de ani. Este un vârstnic senin, activ, care merge cu bicicleta și este prieten la cataramă cu Vlad, strănepotul lui de șase ani. I se spune tata-mare, spre deosebire de fiul lui, care este bunicul. Fruntaș în sat din tată-n fiu, nenea Ilie trăiește înconjurat de dragostea copiilor, a nepoatei și a strănepotului.

– Or fo’ timpuri grele, copile, o pereche de bocanci se rânduia bine și se duceau patru-cinci frați cu ei la școală, ne întâmpină nenea Ilie.

– Erați ceva mai mic decât mine în război. Vă aduceți aminte cum era atunci? Antim, bucuros că domnul aude bine, chiar dacă vede mai rău, intră direct în pită.

Citește mai departe pe ancapopa.ro.

_____

Despre Anca Popa: Are experiență în marketing, management ecologic, proiecte culturale și sociale. Acum scrie povești despre oameni.

Facebook: Povești ascunse printre noi

La bază este economist și jurnalist, a lucrat în marketing și PR într-o companie multinațională. A colaborat cu revista Descoperă pe parcursul unei călătorii de șase luni în Asia. Alături de institutul de cercetare FEST Heidelberg a implementat proiecte-pilot de management ecologic, finalizate cu obținerea certificării europene de management de mediu, EMAS, schemă concepută pentru a sprijini organizațiile la îmbunătățirea performanțelor de mediu.