Ultimele zile din 2010 au demonstrat fara drept de tagada: modernizarea in Rusia s-a incheiat fara nici macar sa inceapa. In domeniul justitiei sperantele au fost spulberate de sentinta data in cazul Hodorkovski. In plan politic sansele au fost reduse la zero de jocul autoritatilor cu nationalistii si de reactia inadecvata la manifestatiile opozitiei. In cel economic – de majorarea drastica a platilor asiguratorii, care arunca sectorul real in umbra. Consecintele le vom resimti mai tarziu, dar acum se poate spune ca a dezbate perspectivele modernizarii ruse este o chestiune absolut absurda, scrie analistul Vladislav Inozemtev in paginile cotidianului Vedomosti.
El propune pentru 2011 un exercitiu de gandire, in cautarea unui raspuns la intrebarea de ce modernizarea nu a reusit in Rusia si de ce ea a reusit in alte tari, catalogate cu doar un sfert de secol in urma drept iremediabil ramase in urma.
Oprindu-se la China, expertul constata, dincolo de atitudinea de oarecare neglijenta a Rusiei fata de marele vecin asiatic, ca, daca URSS s-a pozitionat, in relatiile cu Beijing, ca frate mai mare, Rusia a devenit de departe sora cea mica. Nici chiar cresterea vertiginoasa a economiei chineze din anii 1990 si 2000 nu a schimbat situatia.
Nu mai departe de septembrie anul trecut, presedintele Dmitri Medvedev spunea: „Ar fi fost posibil aplicarea in Rusia a modelului chinezesc, spre exemplu? Cred ca pentru Rusia o astfel de cale este imposibila, si nu numai acum, dar ea a fost imposibila si in urma cu 20 de ani, cand ne-am ales propriul nostru drum, din cauze diferite: istorice, mentale, economice. Pur si simplu, noi nu puteam merge pe acest drum”.
Argumente in favoarea acestei teze sau a altora similare nu sunt prezentate. Experienta Chinei este studiata, cu precadere, de specialisti, iar parerile expertilor chinezi lipsesc aproape cu desavarsire din dezbaterile rusesti. Ceea ce este foarte ciudat, comenteaza autorul. Treziti fie si in toiul noptii, economistii si politologii rusi nu vor intampina nici o dificultate in a enumera zeci de nume ale „maitres d’esprit” americani si europeni. In schimb, este foarte putin probabil ca ei sa-si aminteasca numele vreunui cunoscut expert chinez din domeniul lor de specialitate.
0
6
