Într-un interviu pentru HotNews.ro, fostul secretar al Comisiei Bisericii Ortodoxe Ruse, Serghei Ciapnin, a dezvăluit că Mitropolitul Vladimir al Moldovei și Patriarhul Kiril ar fi avut o discuție dură, cu ușile închise. Asta după ce, săptămâna trecută, șeful bisericii ortodoxe de la Chișinău subordonată Moscovei i-a trimis o scrisoare lui Kiril în care i-a spus că „lumea rusă” este străină de valorile naționale și că „într-o perioadă scurtă Republica Moldova se va uni cu România.”

Patriarhul Kiril (stânga) si Mitropolitul Vladimir al Moldovei, într-o vizită în Transnistria, 2013Foto: Denisov Vadim / TASS / Profimedia

Părintele Serghei Ciapnin, care în prezent activează la Centrul de Studii Creștine Ortodoxe din cadrul Universității Fordham din SUA, este prima persoană care a invocat public, pe 2 octombrie, existența scrisorii trimise de Mitropolitul Vladimir al Moldovei Patriarhului Kiril.

Scrisoarea a fost publicată ulterior pe blogul unui fost deputat moldovean Vlad Cubreacov și conține mai multe afirmații dure prin care aceea că Mitropolia Chișinăului și Moldovei se află în stare de „faliment instituțional” și că nu poate opri ascensiunea Mitropoliei Basarabiei care este susținută de Biserica Ortodoxă Română.

„Soarta Republicii Moldova este deja hotărâtă de marile puteri - într-un timp relativ scurt ea se va reuni inevitabil cu România şi desigur tot ceea ce susţine Biserica Ortodoxă din Moldova va deveni parte a Bisericii Ortodoxe Române”, mai afirmă mitropolitul în scrisoare.

  • Serghei Ciapnin s-a născut și 1968, iar în anii 90 a lucrat la publicațiile rusești Kommersant și Nezavisimaya Gazeta, fiind printre primii jurnaliști care au scris despre religie în spațiul post - sovietic.
  • El a îndeplinit funcția de secretar al Comisiei Bisericii Ortodoxe Ruse pentru interacțiunea dintre biserică, stat și societate și a participat de-a lungul anilor la elaborarea documentelor oficiale ale Patriarhiei Moscovei.
  • De asemenea, el a condus publicațiile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost profesor la Facultatea de Teologie a Universității Umanitare Sfântul Tihon din Moscova.
  • În decembrie 2015, după ce a ținut o prelegere la Centrul Carnegie din Moscova (unde a spus că unui război în Ucraina i se va găsi o justificare religioasă), a fost concediat personal din toate funcțiile de către Patriarhul Kiril. În prezent se află în SUA la Centrul de Studii Creștine Ortodoxe din cadrul Universității Fordham.

Interviul a fost realizat online.

Fostul deputat Vlad Cubreacov, cel care a publicat scrisoarea Mitropolitului Vladimir, a menționat că dumneavoastră ați fost primul care a declarat că o astfel de scrisoare există. Ulterior, reprezentanții Mitropoliei i-au confirmat autenticitatea.

Serghei Ciapnin: Da, eu nu am niciun dubiu că această scrisoare este autentică, deși, sigur, putem citi mai multe opinii diferite, inclusiv despre faptul că este un fals.

Dar dacă am vorbi totuși despre o posibilă falsificare, atunci, putem să spunem că este o încercare neajutorată din partea Moscovei să ascundă o problemă.

Cred că anume cei care sunt nemijlocit legați de Moscova și apară interesele Patriarhiei de la Moscova sunt interesați de astfel de discuții, dacă este sau nu această scrisoare veridică. Eu cred însă că e mult mai important să vorbim despre conținutul real al acestei scrisori. Este destul de interesant.

„După începerea agresiunii la scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei, politica bisericească pe teritoriul ex-sovietic a ajuns în impas”

Dacă e să vorbim despre conținutul acestei scrisori: au fost făcute declarații destul de tăioase la adresa Rusiei și Patriarhiei de la Moscova. Ce trebuie să înțeleagă oamenii din Republica Moldova?

Cred că, în primul rând, merită să spunem că a fost o scrisoare curajoasă din punct de vedere al formulărilor, al subiectelor care au fost atinse.

Această scrisoare deschide spațiul pentru discuții despre viitorul ortodoxiei în Moldova, în particular, a bisericii ortodoxe în Moldova. Dacă e să vorbim despre politica bisericească, atunci este absolut clar că după începerea agresiunii la scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei, politica bisericească pe teritoriul ex-sovietic a ajuns în impas.

Asta doar pentru că patriarhul Kiril, complet și indiscutabil, a susținut Kremlinul și pe Putin. Evident, acest lucru nu poate să nu se răsfrângă asupra percepției asupra Moscovei în cadrul statelor independente.

Eu vorbesc nu doar despre Ucraina, țările baltice, dar, evident, și despre Moldova. În aceste condiții, bisericile locale trebuie să decidă asupra destinului lor viitor. Cred că această scrisoare este o încercare de a formula una dintre variantele în acest sens. Evident, nu este un singur scenariu posibil.

Însă în aceste condiții, se adresează anume către Patriarhul Kiril și solicită un răspuns din partea acestuia. Ce fel de „ajutor” poate să ofere Mitropoliei Moldovei Patriarhul Kiril?

E bună întrebare. Eu cred că cel mai probabil el nu poate „să ajute” deloc. Cel mai bun lucru pe care ar putea să-l facă este să nu încurce. Însă din cauza viziunilor imperialiste ale Patriarhului Kiril în privința bisericii, dar a istoriei bisericii în Rusia - acest lucru se observă din multe predici ale lui și declarații oficiale - în opinia mea, el va ține cu toată puterea Moldova pe orbita Moscovei.

Însă acest lucru nu este posibil acum, nici din punct de vedere politic, nici din cel bisericesc.

„Patriarhul Kirill îl copiază pe Putin”

Ce riscă Mitropolitul Vladimir pentru declarațiile atât de dure, dacă totuși, într-adevăr, acestea chiar îi aparțin?

Este o întrebare destul de complicată. Cunoaștem că Patriarhul Kiril are un stil de conducere foarte autoritar. Practic, el îl copiază pe Putin. Acum câțiva ani, el l-a destituit într-un mod destul de dur pe Exarhul Belarusului, adică primului episcop din cadrul bisericii ortodoxe belaruse.

Acest lucru a fost făcut fără consultările care ar trebui să fie în mod normal. Pur și simplu l-a schimbat din funcție cu altă persoană. Eu cred că dintr-o parte, teoretic, subliniez teoretic, ceva asemănător poate să se întâmple și în Moldova.

Totuși, eu cred că această situație ar provoca acum o criză puternică, atât la nivel bisericesc, cât și la nivel pur politic. Eu cred că patriarhul Kiril nu va risca să facă acest lucru. Poziția Mitropolitului Vladimir este destul de puternică, în opinia mea.

„A avut loc o discuție destul de dură între Patriarhul Kiril și Mitropolitul Vladimir”

Și totuși de ce nu a urmat o reacție oficială a Moscovei?

În primul rând, din câte cunosc, răspunsul de la Moscova a fost totuși obținut. Eu nu cred că acesta va fi publicat. Eu nu cred că acest răspuns are un conținut - mai mult este o măsură birocratică, în care Patriarhul Kiril este nevoit să se balanseze, fără a spune nici „da”, nici „nu”.

Din câte cunosc, deja după ședința Sinodului din mijlocul lunii octombrie, a avut loc o discuție destul de dură între Patriarhul Kiril și Mitropolitul Vladimir. Cred că cele mai dure cuvinte care ar fi putut să fie spuse nu au fost într-o scrisoare, ci în discuția lor personală, cu ușile închise.

Asta e interesant, dar mă refeream și la declarațiile oficiale din partea Kremlinului, inclusiv ale Mariei Zaharova (n.r.- purtătoarea de cuvânt a ministerului de externe rus), care de obicei face declarații destul de dure la adresa Republicii Moldova.

Relațiile interbisericești ajung destul de rar în atenția politicienilor de la Kremlin. De exemplu, nu am auzit nicio declarație atunci când principala biserică a Letoniei și-a declarat autocefalia și faptul că refuză orice subordonarea administrativă față de Moscova. Atunci, de asemenea, nu a fost nicio declarație a politicienilor din Federația Rusă.

„Eu nu exclud ca partea „pro-Moscova” din cadrul Mitropoliei să înceapă să acționeze dur”

Cum credeți, după acea discuție dintre Mitropolitul Vladimir și Patriarhul Kiril, despre care spuneți că știți, va fi făcut totuși un pas în spate și se va renunța la ideile din scrisoare?

Sigur, eu nu exclud faptul că partea „pro-Moscova” din cadrul Mitropoliei va începe să acționeze dur. Cred că vom vedea acest lucru în scurt timp.

Dar aici este important ca însăși Mitropolitul Vladimir, spunând „a”, să spună totuși și „b”, adică să continue să acționeze, nu doar să aștepte.

Din punct de vedere teoretic, această posibilă trecere la Mitropolia Basarabiei, subordonată Bisericii Ortodoxe Române, ce ar însemna pentru oamenii de rând? Dar la nivel politic, social, global?

Eu cred că anumite mecanisme de unificare a bisericii din Moldova și Patriarhia română sunt întrebări discutabile. Evident, nu vorbim despre trecerea „marelui” către “mic”, pentru că totuși Mitropolia Moldovei este mai mare decât Mitropolia Basarabiei. Ceva mai mare nu poate să se fie alipit la ceva mai mic.

Acest lucru trebuie să fie luat în considerare.

Eu cred că cel mai rezonabil ar fi păstrarea unei autonomii în cadrul Patriarhiei române în așa fel încât biserica va putea decide în privința limbii de oficializare a slujbelor, a calendarului după care va sluji. Eu cred că aici trebuie să fie o libertate mare. Dacă un proces de negociere va garanta această libertate pentru parohii, mănăstiri, eparhii în Moldova, atunci procesul va fi unul de succes.

Credeți că această scrisoare a Mitropolitul Vladimir a fost coordonată cu autoritățile oficiale de la Chișinău, cum ar fi Președinția, Guvernul?

Este o întrebare foarte interesantă. Eu aș spune că această scrisoare a fost întocmită la nivel atât de serios și argumentat încât, cred eu, în interiorul bisericii nu sunt puteri care ar putea să întocmească o astfel de scrisoare de sine stătător. Din acest motiv, da, sau anumiți savanți, sau unii politicieni moldoveni, au participat sau cel puțin au știut că o astfel de scrisoare este pregătită.

Există și o opinie precum că această scrisoare a fost întocmită tocmai la Moscova, iar scopurile acesteia ar fi diametral opuse: să distorsioneze situația aici, în Republica Moldova.

Ce credeți despre această versiune?

Știți că am dubii foarte mari. Sigur, toate versiunile au dreptul la existență, însă eu am dubii foarte mari că această versiune este una realistă. Asta pentru că Moscova niciodată nu va începe de una singură discuția despre faptul că Rusia duce un război de agresiune în Ucraina.

Mai mult, acele formulări care au fost folosite în această scrisoare indică faptul că este o listă destul de mare a pretențiilor față de Moscova, dar și personal față de Patriarhul Kiril, iar acest fapt bate în autoritatea bisericii ruse și imaginea personală a patriarhului.

Chiar dacă ar fi o astfel de manipulare politică, inițiată de Moscova, foarte puțin probabil să fie făcută într-o asemenea manieră. Eu cred că totuși acestea sunt argumentele părții moldovenești.

„Este absolut clar că are loc dezintegrarea bisericii ortodoxe ruse”

În opinia dumneavoastră, care este totuși cel mai probabil scenariu de rezolvare a acestei situații și care ar fi cel mai benefic pentru Republica Moldova?

Cred că abia acum a fost făcut primul pas privind formarea unei viziuni privind viitorul bisericii ortodoxe din Republica Moldova. Sunt posibile diferite scenarii.

Deocamdată pot să spun un singur lucru: este absolut clar că are loc dezintegrarea bisericii ortodoxe ruse, pe care am cunoscut-o ca biserica Imperiului Rus, biserica din Uniunea Sovietică.

Acum Moscova nu va mai putea să oprească bisericile statelor independente să se separe. Mitropolia rusă s-a asociat prea radical, prea intens cu regimul politic actual de la Moscova care nu mai este acceptat de nimeni, în el se vede un pericol. Și acest pericol nu este doar unul politic, ci și în anumită măsură și spiritual.

Din acest motiv, este clară intenția de a evalua legături cu Moscova.

Și totuși modul în care această scrisoare a fost publicată, printr-un fost deputat din Republica Moldova, ce ne spune despre această situație?

Să știți este o situație foarte rară când o astfel de scrisoare nimerește în spațiul public și această comunicare dintre Patriarhia de la Moscova și Mitropolia Moldovei devine accesibilă pentru toți. De regulă, este secretizată.

Pot să spun că dacă a fost o scurgere, aceasta nu a fost întâmplătoare. Cred că cercul de oameni care au știut despre existența acestei scrisori, dacă nu de la bun început, măcar de la mijlocul lunii septembrie, este destul de mare.

Faptul că Vlad Cubreacov a publicat-o demonstrează că scurgerea a avut loc din partea moldovenească, și nu din partea rusă. Însă nu cred că merită să atribuim o semnificație deosebită faptului că o anumită persoană a fost prima care a publicat această scrisoare. Importante sunt rezonanța provocată în societate și ce acțiuni vor urma.