Aproximativ 80% din populația Rusiei se identifică ca fiind de etnie rusă, sau slavă, dar țara găzduiește, de asemenea, peste 160 de alte etnii - iar tensiunile reapar între grupurile minoritare și stat, mai ales pe măsură ce războiul din Ucraina se întețește.

Republica DaghestanFoto: Murad Bagandov / Sputnik / Profimedia

În octombrie, Rustam Ajiev, originar din Cecenia - cunoscut sub numele de război Abdul-Hakim Șișani - s-a dus în Ucraina și s-a alăturat unei unități cecene care lupta alături de Kiev împotriva invaziei rusești. Acum are 41 de ani, dar a pornit războiul împotriva Rusiei încă de pe când avea 19 ani. Conflictul din Ucraina este pentru el doar o continuare a cauzei pe care și-a asumat-o atunci, potrivit Europa Liberă.

Ajiev este departe de a fi singurul din Rusia care vede în războiul din Ucraina o șansă pentru minoritățile etnice din interiorul țării de a face presiuni pentru o mai mare autonomie sau chiar independență.

Ar putea unele dintre statele din Rusia cu grupuri etnice non-rusești să încerce să se separe, așa cum a făcut Cecenia în anii 1990, din cauza nemulțumirilor față de Moscova și a războiului din Ucraina?

Opiniile cu privire la cât de probabil ar putea fi un astfel de scenariu diferă foarte mult

Menționarea posibilității secesionismului rusesc și a destrămării Federației Ruse provine în prezent din două direcții - ipotezele intermitente ale Occidentului și afirmațiile lui Vladimir Putin, potrivit cărora o prăbușire a țării în părțile sale constitutive este exact ceea ce Occidentul urmărește să obțină, potrivit analiștilor citați de Sky News.

Din discurs lipsește orice fel de clamare internă privind separatismul.

Elise Giuliano, specialistă în probleme de identitate etnică în Rusia la Institutul Harriman al Universității Columbia și autoare a cărții Constructing Grievance: Ethnic Nationalism In the Russia's Republics, a declarat că atitudinile antiguvernamentale variază considerabil de la o regiune la alta din Rusia, iar condițiile de trai sub Putin fac imposibilă măsurarea opiniei publice în chestiuni sensibile precum aceasta.

Dacă nu cumva, impulsurile socio-economice declanșate de război și mobilizare au servit pentru a lega regiunile mai aproape de centru, indiferent de componența etnică a celor 83 de subiecți federali care constituie Federația Rusă (85 după Kremlin care număra și Crimeea și Sevastopolul, dar Crimeea este recunoscută ca teritoriu ucrainean în conformitate cu dreptul internațional).

Serghei Soigu alaturi de generalul Valeri Gherasimov Foto: Vadim Savitsky / TASS / Profimedia Images

Buriația sau Daghestanul, mai patriotice decât alte regiuni

Daghestanul și Bureatia sunt două dintre cele mai sărace republici din Rusia, având un PIB pe cap de locuitor apropiat de cel al Bhutanului, respectiv Republicii Capului Verde.

Daghestanul este una dintre regiunile rusești în care în luna septembrie 2021 au izbucnit proteste față de decizia lui Vladimir Putin de a decreta „mobilizarea parțială” în Rusia.

Datele culese de jurnaliștii de investigație ruși arată că această regiune din Caucaz este una dintre cele care au înregistrat printre cele mai mari pierderi umane în războiul din Ucraina.

Un contract cu armata înseamnă bani mulți pentru aceste regiuni sărace

Unii analiști subliniază slăbiciunea elitelor regionale din interiorul Rusiei, spunând că sistemul lui Putin i-a făcut pe liderii regionali mult mai dependenți de Moscova decât de alegătorii lor locali. În multe cazuri, adevărații lideri ai minorităților etnice din Rusia fie au fugit din țară, fie s-au confruntat cu persecuția ca „extremiști” în cadrul represiunii exercitate de Putin în ultimii ani împotriva disidenței.

„Spre deosebire de sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, nu se vede niciun actor capabil să construiască ceva pe baza tendințelor centrifuge", a declarat analistul Nikolai Petrov, citat de Europa Liberă, comparând situația actuală cu cea de la prăbușirea Uniunii Sovietice, când liderii locali au devenit focare ale acțiunilor de independență în majoritatea celor 15 republici ale sale.

Cu toate acestea, a adăugat el, „prăbușirea imperiului sovietic nu este finalizată și ar putea continua pe mai departe”. În termen de 15 ani, am putea vedea un stat „cvasi-federativ sau confederativ” sau chiar regiuni care să ducă o existență autonomă.

Dar guvernul a investit masiv în încercarea de a asigura stabilitatea socială prin salarii și pensii mai mari și prin asigurarea faptului că plățile către cei implicați în război și către familiile lor rămân stimulative.

Nici pierderea unui membru al familiei pe câmpurile de luptă din Ucraina nu întoarce neapărat pe cineva împotriva războiului.

Poate fi preferabil să crezi că fiul sau soțul tău a murit pentru un motiv și să te agăți de narațiunea patriotică pe care o auzi zi de zi, decât să te întrebi pentru ce a fost totul.

În consecință, republicile care sunt mixte sau predominant non-etnice rusești, Buriația sau Daghestanul, de exemplu, tind să fie la fel de patriotice, dacă nu chiar mai patriotice decât altele.

Vizite, laude și bani băgați în aceste regiuni

Nu mai departe de zilele trecute, președintele rus Vladimir Putin a făcut o baie neașteptată de mulțime în Daghestan, una dintre cele mai sărace regiuni ale Rusiei, după ce strânsoarea sa asupra puterii a fost pusă sub semnul întrebării de rebeliunea militară a mercenarilor Wagner.

Vladimir Putin in DaghestanFoto: Gavriil Grigorov / AP / Profimedia

În martie, președintele Vladimir Putin l-a decorat pe Nurmagomed Gadzhimagomedov cu titlul de Erou al Rusiei și a folosit ocazia pentru a celebra diversitatea etnică a Rusiei.

Gadzhimagomedov, un locotenent superior din Daghestan, a servit în trupele aeropurtate ale Rusiei și a murit în luptă în primele zile ale războiului Rusiei în Ucraina.

"Sunt un rus", a declarat Putin, în timp ce anunța titlul onorific suprem. "Dar când văd exemple de eroism precum acest tânăr, Nurmagomed Gadzhimagomedov - originar din Daghestan, un Lak de etnie, vreau să spun: "Sunt un Lak, sunt un Daghestan, sunt cecen, inguș, rus, tătar, evreu, mordvin, osetian".

El l-a lăudat pe Gadzhimagomedov pentru că a luptat împotriva "neonaziștilor" ucraineni, adăugând "Sunt mândru că fac parte din această lume, din poporul puternic și multietnic al Rusiei".

„Buriații nu vor lupta în acest război criminal”... și totuși

Buriatia, în Siberia, a fost cândva o parte a Mongoliei care a fost cucerită de cazaci în secolul al XVII-lea.

„Nu putem să ne determinăm propria politică - dacă am avea o federație reală, șeful republicii noastre ar putea spune nu, buriații nu vor lupta în acest război criminal. Dar el continuă să furnizeze carne de tun pentru Putin”, a declarat Victoria Maladaeva, de la Fundația Free Buriatia, pentru Al Jazeera.

„Buriatia, ca și celelalte republici etnice, este guvernată de politicile coloniale ale Moscovei”, a continuat Maladaeva.

"Limba și istoria noastră dispar de pe fața pământului, în timp ce Moscova suge toți banii și resursele din provincii. Moscova este un oraș frumos, dar este doar o fațadă, pentru că, dacă mergi puțin mai departe, casele se dărâmă, nu există drumuri, nu există locuri de muncă".

La scurt timp după începerea războiului, Maladaeva, care acum locuiește în San Francisco, s-a conectat cu alți membri ai diasporei buriat pentru a forma Fundația Free Buryatia, prima mișcare de pace condusă de lideri ai minorităților etnice.

Pe lângă faptul că solicită o mai mare autonomie față de Moscova, grupul filmează videoclipuri anti-război, cercetează pierderile rusești în Ucraina, oferă o comunitate pentru buriații cu aceleași idei și ajută potențialii soldați să scape de trimiterea pe front.

Republica Kalmîkia și Ingria

„Prăbușirea imperiului este evidentă”, consideră Arslang Sandjiev, care a prezidat un congres al poporului kalmîk în octombrie, care a adoptat o declarație de independență pentru Republica Kalmîkia, o regiune predominant budistă din sudul Rusiei, situată de-a lungul cursului inferior al râului Volga, care include și o parte din coasta Mării Caspice. „Este un proces istoric natural care a fost accelerat în mod radical de politicile interne și externe nebunești și ineficiente ale Kremlinului.”, potrivit Europa Liberă.

Istoricul Maksim Kuzahmetov locuiește la Sankt Petersburg și conduce canalul Telegram Ingria fără frontiere. El pledează pentru independența regiunii istorice Ingria, adică zona din jurul Sankt Petersburgului care a fost cucerită de Petru cel Mare la începutul secolului al XVIII-lea. El a declarat că, până de curând, activiștii au protestat în mod deschis cu steaguri și sloganuri din Ingria.

„Timp de mai mulți ani, m-am întâlnit fără opreliște cu oameni care gândesc la fel ca mine și am discutat despre posibilitățile de separare”, a declarat Kuzahmetov. „Doar recent acest lucru a fost considerat inacceptabil și trădare care atrage o pedeapsă penală”.

„Vrem să părăsim imperiul”, spune naționalistul bașkir Ruslan Gabbasov. „Nici măcar nu o voi numi Federația rusă. Șansa istorică [pentru federalismul rusesc] a fost pierdută atunci când președintele Boris Elțîn nu a reușit să interzică Partidul Comunist și nici nu i-a lustrat pe oficialii comuniști și pe agenții KGB, a adăugat Gabbasov. „Iar mai târziu, el i-a predat puterea ofițerului KGB Putin”.

Vladimir Putin și Dmitri MedvedevFoto: Mikhail Metzel / TASS / Profimedia Images

Sprijinul pentru politica lui Putin a crescut

În plus, grupurile etnice locale, în special minoritățile musulmane din Caucaz, tind să aibă o viziune mai tradițională decât etnicii ruși din marile centre urbane și, prin urmare, să fie mai apropiate de povestea patriotică paternalistă susținută de președintele lor, spun analiștii citați de Sky News.

Nemulțumirea față de Moscova și de războiul din Ucraina nu s-a manifestat încă în Rusia într-un mod semnificativ.

Pentru a-l cita pe Denis Volkov de la institutul de sondaje independent Levada (declarat agent străin în Rusia): „Luptele ajută la consolidarea sprijinului în spatele lui Putin și al statului, pentru că este înțeles ca fiind Rusia împotriva Occidentului. Dacă înainte de război o treime din public era împotriva lui Putin și a guvernului, acum este vorba de doar 20%.”

Dacă regimul Putin se prăbușește, cel mai probabil va fi din cauză că centrul nu poate rezista și apar fisuri în cadrul forțelor de securitate, și/sau al armatei, așa cum tocmai am văzut - nu după vechile linii administrative sovietice.

Dacă va avea loc o schimbare de putere, populația, de etnie rusă sau nu, nu va avea prea mult de-a face cu ea.

surse: Sky News, Reuters, Al Jazeera, Europa Liberă, HotNews.ro