Mai întâi, a trebuit să aleg un loc în care să mă stabilesc. Voiam să am acces la transportul public, nu într-un oraș, dar totuși destul de aproape în caz de îmbolnăvire sau alte necazuri. Primele 3 opțiuni ale mele au fost Zambales, La Union și Baler (Filipine). Am ales Liw-Liwa, Zambales, la 4 ore distanță de Manila cu autobuzul.
Următorul pas a fost găsirea unui loc de cazare, scrie presa filipineză, care a intervievat o ”nomadă” digitală. A fost o alegere dificilă: aveam de ales între o proprietate pe malul mării, care era puțin cam scumpă pentru mine, sau o proprietate lângă un râu care se vărsa în mare și care costa 500 pesoși filipinezi (aproximativ 50 de lei) pe noapte. Aceasta din urmă era, evident, mult mai ieftină și avea tot ce-mi doream. În plus, proprietarii mi-au oferit o reducere uriașă, deoarece urma să locuiesc pe termen lung. Am trimis un avans și am făcut apoi plata integrală când am ajuns în Zambales
Banii au fost cea mai dificilă parte de rezolvat a călătoriei . Pe lângă chirie,îmi bugetasem doar aproximativ banii pentru celelalte nevoi: alimente, WiFi, pentru distracție șamd. Chiria mea pentru 2 săptămâni a fost de aproximativ 4.200 PHP (circa 380 de lei), cu electricitatea și apa gratuite.
Costul total al șederii mele de 2 săptămâni în Zambales a fost de aproximativ 10.000 PHP (circa 900 de lei)
Locul nu avea WiFi, iar datele mobile nu îmi erau suficiente pentru a acoperi nevoile mele de utilizare a internetului. Așa că a trebuit să cumpă un fel de stick de net, care costă 999 PHP (circa 90 de lei). Pentru mâncare am mai pus deoparte 2.000 PHP (180 de lei) înttrucât nu voiam să iau fiecare masă în oraș. Nu am dat bani pe săpun, periuță de dinți și alte produse de îngrijire personală întrucât mi le-am luat de acasă.
Pentru zilele în care lucram în cafenelele locale am alocat un buget de 2.500 PHP(225 lei). Și pentru micile cheltuieli legate de naveta la oraș aveam un bugețel: PHP1.200 (cam 100 de lei). Costul total al șederii mele de 2 săptămâni în Zambales a fost de aproximativ 10.000 PHP (circa 900 de lei). E drept mai aveam un fond de rezervă pentru situații de urgență.
Cum nici la serviciu nu mă foloseam de programări scrise pe hârtii, organizarea fișierelor mele pentru job a fost extrem de simplă. Aveam totul aranjat în foi de calcul Google. De asemenea, la plecare m-am asigurat că toate întâlnirile mele programate și confirmate vor avea loc, informându-i în prealabil pe clienți că mă voi alătura la întâlniri virtual în următoarele 2 săptămâni.
În sfârșit, a venit și ziua călătoriei. A fost un pic de bătaie de cap, deoarece a trebuie să schimb două autobuze spre Liw-Liwa deoarece nu exista nicio cursă directă din Manila. Când am coborât din autobuz, am luat un triciclu și am plătit taxa de mediu PHP20 (sub 2 lei) care se percepe la intrarea în Liw-Liwa. Mi-am petrecut restul zilei de sâmbătă odihnindu-mă și mi-am cumpărat niște alimente pentru a umple frigiderul a doua zi.
În majoritatea zilelor, lucram de acasă. În alte zile, mergeam la o cafenea pe malul mării, unde printre exceluri savuram o cafea sau un cocktail. Lucram în reprize de câte 3 ore, după care alte 2 ore îmi luam o pauză
Acasă m-aș fi forțat să mă trezesc devreme la serviciu, să fac naveta două ore până la serviciu, să lucrez apoi 8 ore, după care să pierd alte două ore în drum spre casă.
În Zambales, mă trezeam la 7 dimineața, îmi făceam micul dejun, după care ieșeam la o scurtă plimbare pe plajă. Vă spun sincer, acolo mă simțeam mult mai concentrată și mai productivă. Lucram mai mult și terminam mai devreme.
În majoritatea zilelor, lucram de acasă. În alte zile, mergeam la o cafenea pe malul mării, unde printre exceluri savuram o cafea sau un cocktail. Lucram în reprize de câte 3 ore, după care alte 2 ore îmi luam o pauză.
Să lucrez de prin cafenele sau de pe plajă era interesant. Am putut întâlni localnici sau alți nomazi digitali și am putut să aud povești despre locurile lor de muncă sau poveștile lor de viață. Am fost surprinsă că toți aveam același motiv pentru care nu rămăsesem în birourile noastre. Am ajuns să vorbesc și cu localnicii, care mi-au explicat cât de importantă este natura pentru ei și am fost chiar invitată să particip la o activitate de curățare a coastei.
Am mai învățat că timpul liber și călătoriile sunt la fel de importante ca și munca. Acestea ne oferă timp și spațiu să respirăm și să ne relaxăm, să cunoaștem oameni noi și să ne extindem cunoștințele. Să auzim povești uimitoare, să apreciem diferite culturi, să experimentăm un nou stil de viață, să ne îmbunătățim sănătatea mintală.
Sigur, există și unele obstacole pentru unii, în primul rând cele legate de bani. Poate părea scump pentru unii, dar cu siguranță merită! Eu am devenit un nomad digital în 2018, și după 4 ani încă sunt la fel. Nu trebuie să-ți pierzi viața din cauza muncii, pentru că cu siguranță le poți avea pe ambele
Sursa: https://gadgetsmagazine.com.ph/
3
1
