Va fi, sau nu va fi? Și, dacă da, cum? Negocierile se intensifică cu o săptămână înainte de o scadență esențială pentru controversatul proiect israelian de anexare a unor teritorii din Cisiordania ocupată, care ar putea readuce chestiunea palestiniană în centrul dezbaterilor internaționale, scrie AFP.

Potrivit acordului de formare a guvernului de uniune națională cu fostul său rival Benny Gantz, premierul Benjamin Netanyahu poate anunța începând cu 1 iulie strategia de aplicare a planului administrației Trump pentr Orientul Apropiat.

Acest plan prevede anexarea de către Israel a Văii Iordanului, vastă fâșie de teren arabil, și a celor circa o sută de colonii evreiești din Cisiordania, alături de crearea unui stat palestinian pe un teritoriu redus și fără Ierusalimul de Est drept capitală.

Pentru Netanyahu, planul Trump oferă o "oportunitate istorică" de a afirma "suveranitatea" Israelului asupra teritoriilor din Iudeea și Samaria, numele biblic și cel oficial folosit de statul evreu pentru Cisiordania.

Pentru a acționa, Netanyahu beneficiază de o fereastră de oportunitate de doar câteva săptămâni în condițiile în care realegerea la Washington a principalului său aliat, Donald Trump, nu este încă asigurată.

De asemenea, el beneficiază de diviziunile din cadrul Uniunii Europene, principalul partener economic al Israelului, în privința unor posibile sancțiuni, și de slaba mobilizare a populației palestiniene față de acest plan, până în prezent.

Scenariul minimalist vs scenariu maximalist

Aceste trei elemente sunt în favoarea unei anexări rapide. "Pentru Netanyahu, este vorba de a înghiți un elefant, întrebarea este care este mărimea bucății pe care o va înghiți, respectiv care vor fi teritoriile anexate", notează un diplomat occidental.

În ultimele săptămâni, premierul israelian - care deține recordul de longevitate în funcție - și-a multiplicat întâlnirile cu reprezentanții celor peste 450.000 de coloniști care trăiesc alături de cei peste 2,8 milioane de palestinieni în Cisiordania, cu întrebarea esențială: cu ce începem și până unde mergem?

Un scenariu maximalist pledează pentru anexarea concomitentă a coloniilor și a Văii Iordanului, iar scenariul minimalist evocă anexarea, cel puțin pentru început, a coloniilor sau blocurilor de colonii precum Ma'ale Adumim, Gush Etzion sau Ariel.

"Extinderea anexării va avea cu siguranță un impact asupra intensității reacției internaționale", notează Nimrod Goren, fondatorul Mitiv, un institut de cercetări asupra Orientului Mijlociu și profesor la Universitatea ebraică din Ierusalim.

În ceea ce privește partea palestiniană, "dacă va exista un acces de violențe în Fâșia Gaza și în Cisiordania, acest lucru va determina alte țări să-și intensifice răspunsul și poate să se implice mai mult", a adăugat el.

În ultimii ani, "Primăverile arabe", emergența grupării teroriste Stat Islamic și avansul în putere al Iranului pe scena regională au contribuit la punerea în umbră a conflictului israeliano-palestinian.

În același timp, Israelul, care nu are relații oficiale decât cu două țări arabe, Egipt și Iordania, a legat noi contacte cu puterile din Golf, în special cu Emiratele Arabe Unite.

Amenințarea unui "lung și dureros" conflict

Pentru prima oară, la jumătatea lui iunie, un reprezentant al Emiratelor a publicat un editorial în ebraică într-un ziar israelian pentru a avertiza asupra anexărilor de teritorii din Cisiordania.

"Anexarea va pune cu siguranță capăt aspirațiilor israeliene pentru relații mai bune cu lumea arabă și cu Emiratele în plan securitar, economic și cultural", a scris ambasadorul Emiratelor la Washington Youssef al-Otaiba, în editorialul publicat de Yediot Aharonot.

"Avem acum alături de noi o largă coaliție internațională împotriva proiectului israelian de anexare", a susținut secretarul general al Organizației pentru Eliberarea Palestinei, Saëb Erakat.

Pe lângă puterile regionale și posibile măsuri de retorsiune din partea țărilor europene, premierul Netanyahu trebuie să obțină sprijinul Statelor Unite față de o măsură unilaterală, deoarece planul Trump prevede o anexare la capătul unor negocieri, dar și să facă față criticilor interne.

Partenerul său în guvernul de coaliție, Benny Gantz, fost șef al armatei, a avertizat față de o măsură care riscă să deterioreze relațiile cu Iordania vecină, care a calificat anexarea drept o "amenințare fără precedent pentru procesul de pace" și care ar putea arunca Orientul Apropiat într-un "lung și dureros" conflict.

În fine, în plină criză economică provocată de pandemia de Covid-19, sprijinul pentru anexare s-a diluat în rândul opiniei publice, coborând sub pragul de 50%, principala temere fiind un nou val de violențe.