În România tocmai s-a declarat epidemie de gripă: avem șapte mii de îmbolnăviri și 18 decese. Iar situația asta vine în contextul crizei coronavirusului din China. Un documentar de pe Netflix explică foarte bine care este, de fapt, pericolul de care ar trebui să ne temem în acest moment.
Epidemia de coronavirus din China a reamintit omenirii o problemă: câte milioane vor muri dacă un virus mai periculos decât ce știm ajunge printre oameni? Probabil zeci, posibil sute, dar nimeni nu știe precis și nici n-ar avea cum. În timp ce China avea problemele ei, Netflix a lansat o docuserie care să ne aducă aminte că nici măcar n-avem nevoie de un virus nou.
Seria „Pandemic” de pe Netflix îți prezintă, de-a lungul a șase episoade, diverși oameni din lume care luptă cu gripa. Da, banala gripă e chiar atât de importantă. Întâi pentru că anual duce la moartea a câteva zeci de mii de oameni și apoi pentru că cei mai mulți specialiști se tem de un fenomen prin care omenirea a mai trecut.
În secolul 20, au fost trei pandemii de gripă: în 1918, în 1957 și în 1968. Dintre toate, prima e cea în jurul căreia se învârte documentarul de pe Netflix. Cifre precise despre ce s-a întâmplat în urmă cu mai bine de un secol n-avem, dar estimarea e că au fost infectate peste 500 de milioane de oameni și au murit între 50 și 100 de milioane. Dacă iei cele mai dramatice cifre, adică spre suta de milioane, atunci gripa din 1918 a ucis mai mulți oameni decât ambele războaie mondiale la un loc.
„Pandemic” amintește de asta prin vocea unuia dintre experți. „Pandemic” s-a bucurat de și mai multă atenție odată cu epidemia din China. Coronavirus a infectat până pe 6 februarie circa 28 mii de oameni și a dus la moartea a 600 dintre aceștia. A fost, totuși, o coincidență lansarea în aceeași lună cu problema din China.
Producția de pe Netflix e atât despre cei care vor să creeze un vaccin universal contra gripei, cât și de nepregătit e sistemul medical să facă față actualelor epidemii de gripă.
Gripa e, deocamdată, un virus mai periculos decât coronavirus
Ce-am învățat din „Pandemic”, motiv pentru care ți-l și recomand, e că, de multe ori, cea mai mare problemă e mult prea aproape și ne-am cam obișnuit cu ea. În Statele Unite ale Americii, acolo unde e și derulată cercetarea pentru unul dintre vaccinurile universale, Centrul pentru Prevenția și Controlul Bolilor (CDC) estimează că în 2019 au murit peste 34 mii de oameni din cauza gripei.
Vârful ultimului deceniu a fost atins în 2018 cu 61 mii de morți.
Aceste cifre motivează un medic, în seria Netflix, să facă ture de câte 72 de ore până decide că-i mai important să nu moară în spital și demisionează. Ea a ajuns în situația asta, pentru că, chiar și în SUA, în afara orașelor mari, spitalele n-au personal, dar bolile nu țin cont de asta.
Apoi, e povestea Syrei Madad, specialistă în boli infecțioase și coordonatoarea strategiei pe sănătate și spitale în New York, care vrea de la autorități să se preocupe mai mult de gripă și de factorii care ar putea duce la o epidemie.
În centrul atenției mai sunt Jacob Glanville și Sarah Ives care testează pe porci, în Guatemala, un vaccin universal și au succes. Cel puțin cât poți spera la succes după așa ceva. Ba chiar primesc și finanțare ca să ducă cercetarea mai departe, dar estimarea lor e că abia în 2025 ar putea avea ceva pe piață.
În plan secundar sunt cei care vor să aducă un pic de culoare în lumea asta care ar putea fi lovită de pandemie. E Dinesh Vijay, medic din India, care încearcă să-și țină bolnavii în viață. De la Ghazi Kayali poți afla cum se transmite virusul gripal de la animale sălbatice la cele domestice.
Contrar a ceea ce-ai crede, gripa aviară și gripa porcină n-au dispărut. Sunt în animale, doar că versiunile noi de virus nu sunt la fel de periculoase în fiecare an. Apoi, afli de la Michel Yao cât de greu e să controlezi Ebola în Africa. Și e greu, doar că e old news, dat fiind că acum avem coronavirus.
Cu ce rămâi după ce afli că gripa poate aduce apocalipsa?
În esență, „Pandemic” e o trecere în revistă. Șase episoade documentare cu oameni care-ți explică de ce e dificil să oprești gripa, dar și cât de greu va fi când va deveni pandemie. Nu se duce pe niciun subiect prea mult și se mulțumește, de prea multe ori, să lase pe masă doar niște declarații radicale și niște cifre dramatice.
Dat fiind contextul și subiectul, o anti-vaccinistă primește surprinzător de mult spațiu ca să transmită că ea și copiii ei au un corp și un drept de-a se trata cu bioenergii și shake-uri nutritive. Dar fix ea și cei ca ea sunt o parte din problemă: nevaccinarea va face virusurile actuale și viitoare la fel de puternice (dacă nu și mai mult) cum erau înainte să existe vaccinuri.
Seria are succes, pentru că a picat la fix. Producția Netflix nu-i susținută de fapte și cifre pe cât e susținută de declarații și maxime din fiecare parte. Și când nimic nu funcționează mai rămâne doar rugăciunea, motiv pentru care și această serie are un capitol dedicat. Cu sau fără rugăciuni, gripa cu zecile de mii de morți anuale e o problemă.
Dar în 2020 avem, cum ziceam, alt virus interesant.
Mai contează ce ne omoară, atât timp cât ne omoară?
Turiști străini primesc măști de protecție împotriva coronavirus lângă un templu din Vietnam. FOTO via Profimedia Images
“Pandemic” și epidemia din China s-au întâlnit la fix. Și, dacă încerci să ții pasul cu ambele, ajungi să crezi că moartea poate să vină la orice pas. E suficient să vezi cu câtă grabă caută țări din toată lumea câte un „posibil infectat cu coronavirus”. A avut și România câteva alarme false. Și nu zic că-i bine să găsim și noi, să avem cu ce ne lăuda, ba din contră. Dar ăsta nu-i un subiect pe care autoritățile să se urce și să caute motiv de laudă.
Odată găsit primul bolnav din România prima declarație și primul demers vor fi: “e în regulă, avem situația sub control, sigur ne descurcăm”. Ceea ce, dacă memoria ne ajută pe fiecare în parte, nu se susține deloc pe fapte. Însă, independent de România, am adunat câteva detalii despre coronavirus, dacă tot m-am specializat în gripă pe Netflix.
Virusul din China a fost identificat în decembrie, dar atunci nu era epidemie. La început de ianuarie, situația a fost suficient de serioasă în orașul Wuhan cât să nu mai poată ține nimeni secretul. Infecţia cu virusul din China are o perioadă de incubaţie cuprinsă între una şi 14 zile. Se transmite de la om la om prin fluide corporale ajunse pe alții, de la cei bolnavi, prin tuse, strănut și eventual transpirație.
Se poate răspândi prin suprafeţe contaminate, precum mânerele uşilor sau balustrade. Numărul mare de oameni infectați și riscul de deces a făcut Organizația Mondială a Sănătății să declare epidemia de coronavirus urgență internațională. Care nu înseamnă, în esență, mare lucru, dar e suficient de important cât să nu spună vreo țară că nu știa că-i periculos.
Ne e frică de nou și asta s-ar putea să ne omoare cu zile
Scenă din Pandemic, Netflix. Screenshot via Youtube
Ce ne arată coronavirus, cum ne-au arătat gripa aviară, SARS la începutul secolului sau Ebola, e că oamenii sunt foarte interesați de virusurile noi. Asta și pentru că virusurile de până acum le știi, poate, nu-ți mai e teamă. N-ai murit. Dar dacă noul virus, oricare ar fi el, e acela despre care s-au scris cărți, s-au făcut filme, au apărut documentare?
Presa din SUA deja s-a repoziționat față de coronavirus și revine la gripă. Gripa obișnuită care omoară lent mai mult decât orice virus nou. În egală măsură, iar la coronavirus se vede cel mai bine, oamenii se uită și dintr-un motiv pragmatic: nu există măsuri precise prin care să știi că lucrurile pot fi mai bune. Nu există vaccin, antivirale, sisteme optime de testare sau sisteme de monitorizare.
Deocamdată, suntem în stadiul unei epidemii. Ce ar trebui să ne sperie e pandemia care înseamnă că boala se întinde pe un teritoriu mai mare, în mai multe țări, eventual și pe alte continente. Și nu doar cu câteva cazuri. Ce poți spera e ca un virus să nu ajungă în acest stadiu.
În egală măsură, suntem în prezent într-un moment destul de bun ca lucrurile să fie ținute sub control. Țările au ajuns suficient de dependente între ele, cât să nu stea pe bară când sunt probleme. Coronavirusul, de exemplu, e cercetat acum de toată lumea, de la australieni până la români.
Mai este o nuanță de luat în calcul la fiecare epidemie: cine moare? Sigur, n-am vrea să ne gândim că o viață e mai importantă decât alta, dar nu asta contează. Contează ce organisme atacă virusul cel mai mult.
Gripa ucide cel mai mult oameni în situații nefericite, de la cei bătrâni care au sistemul imunitar slăbit, până la cei din mediile defavorizate, unde n-au acces la igienă prea bună, medicamente sau informație. Dincolo de virusurile care ne aduc moartea, mai există un pericol. Și dacă va fi curând o pandemie, vom muri foarte prost informați.
Dezinformarea și teoriile conspirației sunt exploatate la maximum și e ușor să crezi că orice virus și orice problemă a pornit dintr-un laborator și-a ajuns la popor. Asta în timp ce un anumit primar dintr-un anumit oraș folosește momentul pentru caterincă. Iar chinezii dau din coate să facă spitale. Și diverși oameni stau mai mult pe internet doar ca să apuce să distribuie cât mai departe diverse minciuni.
1
2
