Veto-ul exercitat de preşedintele francez Emmanuel Macron împotriva începerii negocierilor de aderare la UE de către Macedonia de Nord şi Albania a provocat puternice unde de şoc în Balcani. Speranţa perspectivei europene a ţinut sub control naţionaliştii şi conflictele, dar acum oamenii simt cum visul european păleşte, iar îngrijorările cu privire la impactul acestei "trădări" sunt în creştere, scriu grecii de la Kathimerini, citează Rador.
Strategia extinderii se clatină, iar ideea de integrare în UE a ţărilor din Balcanii de Vest ca instrument pentru înlăturarea focarelor de tensiune din regiune şi încrederea în conducerea europeană se prăbuşesc în conştiinţa oamenilor.
Preşedintele sârb, Aleksandar Vučić, a preluat ştafeta, proclamând (pentru ziarul austriac Standard) că Belgradul nu va recunoaşte Kosovo şi nu va accepta o soluţie prin care va pierde totul în schimbul promisiunii că va adera la Uniunea Europeană. "Şi noi ce vom primi? Integrarea în UE peste zece ani? Cine ne garantează asta? Oare o astfel de garanţie va avea aceeaşi greutate cu cea dată Macedoniei de Nord cu privire la începerea negocierilor de aderare?" s-a întrebat el.
Şi nu este singurul. Furia şi dezamăgirea predomină în Macedonia de Nord (în principal) şi Albania, dar şi în alte state candidate la aderare (Serbia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, Kosovo) unde oamenii consideră că visul lor european păleşte, iar îngrijorarea cu privire la impactul „trădării” asupra conflictelor latente de natură etnică sau legate de frontiere se propagă în capitalele balcanice și europene. Acum, cu tot ce s-a întâmplat, încrederea s-a pierdut, iar Cutia Pandorei se poate deschide foarte uşor.
"Cu toate că atitudinea negativă a lui Macron era de aşteptat, ea a fost un şoc puternic pentru întreaga regiune a Balcanilor de Vest", a subliniat directorul Centrului pentru Studii Sud-Est Europene a Universităţii Graz, Florian Bieber, vorbind la simpozionul internaţional cu tema "Guvernând în epoca neguvernabilităţii", organizat la Salonic de Navarino Network, fundaţia Konrad Adenauer şi Societatea Culturală a Oamenilor de Afaceri din Grecia de Nord.
În Kosovo şi Bosnia-Herţegovina, rănile rămân deschise, iar viziunea unificării populaţiilor albaneze din Balcani în cadrul unei Europe unite este promovată ca un antidot la ideea de Albania Mare.
Bruxelles-ul a legat parcursul european al Serbiei şi al Kosovo de dialogul pentru normalizarea relaţiilor dintre albanezi şi sârbi, dar dacă această perspectivă dispare, care ar mai fi resortul ca cei doi inamici istorici să ajungă la compromisuri dureroase? Bosniaci musulmani, sârbi şi croaţi coexistă într-un stat în pragul prăbuşirii, cel al Bosniei-Herţegovinei, sperând că într-o zi vor ajunge cetăţeni europeni. Dacă vor înceta să mai aspire la Uniunea Europeană, va fi foarte greu să evite un divorţ deloc amiabil, cu efecte negative asupra status-ului frontierelor Iugoslaviei postbelice.
Cum va putea fi estompat iredentismul albanez (ideea Albaniei Mari) dacă speranţele găzduirii celor şapte milioane de albanezi din Balcani sub umbrela europeană vor fi năruite?
Dar mai ales Zoran Zaev are toate motivele să se simtă trădat de europeni. Imediat ce a devenit premier a restabilit relaţiile ţării cu vecinii, semnând, în schimbul promisiunii aderării la NATO şi la UE, acorduri dificile prin care a închis, pe hârtie cel puţin, conflicte istorice cu Bulgaria, Grecia şi Albania, acţiuni care au fost aplaudate pe plan internaţional, sau mai bine spus de Occident, ca fiind paşi îndrăzneţi pentru consolidarea stabilităţii în regiune. Dar în loc să primească un premiu, primeşte acum "otrava" franceză.
Factorul VMRO
Dacă Zaev pierde alegerile la care este obligat să recurgă şi le va câştiga în schimb - un scenariu foarte posibil - partidul naţionalist VMRO DPMNE, atunci toate aceste acorduri ar putea fi din nou în aer, iar fantasmele istoriei vor ieşi din nou la lumină. Pentru că VMRO nu numai că a votat împotriva acestor acorduri în parlament, dar le-a şi dezavuat ca fiind o trădare de ţară, promiţând susţinătorilor săi să le anuleze când va veni la putere.
Care sunt aceste acorduri şi ce poate însemna anularea lor sau, cel mai probabil, îngheţarea de facto a aplicării lor pe plan intern? Predarea limbii albaneze ca a doua limbă oficială pe întreg teritoriul ţării a fost marele contra-dar oferit de Zaev lui Ali Ahmeti pentru că a mers alături de el în privinţa Acordului de la Prespa, iar dacă VMRO DPMNE va încerca să anuleze acest câştig, albanezii vor ieşi din nou la luptă, cu riscul reactivării faliei interetnice şi provocării unei destabilizări interne, care poate trece dincolo de graniţe.
În privinţa Acordului de la Prespa, acesta "va merge" doar dacă ambele părţi, Skopje şi Atena, au dorinţa de a-l respecta, dar cu VMRO la guvernare nu este deloc sigur că nu se va produce un "accident" în procesul de implementare a lui. "Demisia lui Zaev pune în pericol acordurile cu Bulgaria şi Grecia", a avertizat Bieber.
Adevărul este că Macron nu a venit din senin cu acest veto. El a rămas credincios strategiei sale despre viitorul UE, şi anume că este necesară "mai întâi aprofundarea reformelor pe plan intern, iar extinderea poate să mai aştepte".
Însă acum alte braţe, nedorite de Occident, se întind deja. "Statele din Balcanii de Vest s-ar putea întoarce spre alte direcţii. Există jucători cu relaţii active în această regiune, actori are vor urmări să acopere acest gol, capitalizând geopolitic dezamăgirea oamenilor. Cetăţenii au vrut UE, iar acum liderii lor le vor spune că europenii nu ne-au vrut şi, prin urmare, trebuie să ne căutăm în altă parte perspectiva noastră", a spus analistul austriac.
Ruşii promovează deja ca alternativă integrarea Macedoniei de Nord în "Uniunea Economică Euro-Asiatică". La Moscova, cu câteva zile înainte de duşul rece oferit de Macron balcanicilor, premierul Serbiei, Ana Brnabić, a semnat un acord de asociere la această Uniune, iar Putin a dislocat rachete S-400 în centrul Serbiei, în cadrul unor exerciţii militare comune. Dar şi Erdogan, printr-o vizită de tip (neo)otoman, efectuată cu câteva zile în urmă la Belgrad, a anunţat interesul Turciei pentru regiune.
Se mai poate schimba ceva? Preşedintele Macron se pare că pregăteşte o vizită la Tirana şi Skopje, unde sentimentele antifranceze au atins cota maximă, cu scopul de a reanima speranţa, în timp ce restul UE recomandă păstrarea calmului, dând de înţeles că jocul încă nu a fost pierdut. Cine însă dintre cei vizaţi îi va mai crede?
Poziţia şubredă a lui Zaev şi pariul urnelor
Zoran Zaev se află într-o poziţie şubredă. Ce a construit în scurtul său mandat de prim-ministru, vede cum acum se prăbuşeşte. Nu din cauza adversarilor săi politici, ci din cauza prietenilor şi aliaţilor care îl îndemnau să meargă cu curaj înainte şi să nu ia în calcul costul politic. Printre aceştia s-a aflat şi preşedintele Macron. Organizarea alegerilor a fost pentru Zaev singura cale după ce a "rămas descoperit", dar acum a rămas fără combustibil politic.
Va merge la alegeri, pe data de 12 aprilie, ca şi la alegerile anterioare şi la referendumul pentru Acordul de la Prespa, punând cetăţenii să aleagă între Europa şi regresul în sărăcie şi naţionalism. Nu va fi însă uşor să le răspundă alegătorilor la întrebarea dacă el însuşi mai crede în Europa. Zaev va fi premier până la începutul lunii ianuarie, când pe baza Constituţiei va trebui desemnat un premier interimar.
Până atunci va încerca să accelereze unele reforme (justiţie, administraţie publică) cu speranţa că europenii îi vor face un "cadou" de ultim moment pentru a se salva politic. Finlanda, care deţine preşedinţia UE, pare a fi dispusă să aducă în discuţie, la ultima sa reuniune, problema Macedoniei de Nord şi a Albaniei şi acelaşi lucru îl va face şi Croaţia care preia preşedinţia de la 1 ianuarie. Dar chiar şi dacă se va face acest pas, lucru foarte dificil, se va schimba poziţia Franţei şi împreună cu aceasta şi a Danemarcei şi a Olandei?
Chiar dacă e încă devreme pentru previziuni, cu greu se poate crede că VMRO, partidul care cochetează cu Rusia, nu va câştiga alegerile. Deşi partidul are o conducere anemică, după fuga în străinătate a lui Gruevski, conjunctura îl va ajuta să ajungă din nou foarte aproape de putere. Liderul lui, Hristijan Mickoski, nu va rata ocazia şi este mai mult ca sigur că va promite blocarea Acordului de la Prespa pe plan intern - pentru că pe partea externă nu va putea - din moment ce nu va mai exista procesul de aderare ca mecanism de impunere a acordului cu efect erga omnes.
Articol de Stavros Tzimas, Kathimerini (traducere Rador)
0
0
