Când, sâmbătă, premierul britanic Boris Johnson le-a cerut membrilor parlamentului să sprijine acordul pe tema Brexitului, el considera apropiatul vot ca pe o şansă de "a vindeca rănile din politica britanică" şi de "a reuni ţara". Dar, până la urmă, ziua de sâmbătă nu a făcut decât să arate cât de greu vor putea fi depăşite disensiunile cu privire la Brexit: parlamentul a amânat calculele lui Johnson, votând să blocheze aprobarea, potrivit Washington Post, citat de Rador.

Donald Tusk si Boris JohnsonFoto: Captura YouTube

Amânarea sporeşte şansele unor manevre parlamentare care ar putea deraia sau schimba planurile lui Johnson din această săptămână, dar Johnson nu se îndreaptă spre o înfrângere sigură. El ar putea încă să-şi asigure aprobarea acordului poate chiar fără să apeleze la prelungirea Brexitului până după data de 31 octombrie, prelungire pe care, sâmbătă, Johnson a fost silit să o ceară. După mai bine de trei ani de incertitudini, s-ar putea ca acordul său să se bucure de o majoritate la limită.

În cazul în care acordul îi este aprobat, Johnson s-ar putea lăuda că e omul care "a finalizat Brexitul" - o formulă pe care el a folosit-o frecvent în trecut. Dar în realitate, chinurile Regatului Unit provocate de Brexit sunt de durată. Multe dintre temerile din ultimii ani ale britanicilor pe tema Brexitului - o destrămare a Regatului Unit sau eventualitaea unei grave debandade economice, de exemplu - vor rămâne un pericol chiar dacă acordul lui Johnson e aprobat.

Într-un fel sau altul, Irlanda de Nord va rămâne în centrul dezbaterilor pe tema Brexitului. Până acum, îngrijorarea a fost legată mai ales de eventualitatea lipsei acordului, care ar aduce cu sine un control al frontierelor şi ar putea afecta Acordul din Vinerea Mare. Spre sfârşitul anilor '90, acest acord a făcut ca Irlanda de Nord să treacă pintr-o perioadă mai paşnică după conflictul sângeros dintre naţionaliştii care sprijineau unirea cu Republica Irlanda şi unioniştii care sprijineau rămânerea în Regatul Unit.

Acordul propus de Johnson va evita reinstaurarea controlului vamal între Irlanda de Nord şi Republica Irlanda, dar numai din cauză că, practic, vama se va muta în Marea Irlandei, care separă insulele britanice de Irlanda. Deşi Irlanda de Nord va părăsi uniunea vamală a UE odată cu restul Regatului Unit, ea va rămâne întrucâtva, cel puţin la început, aliniată Uniunii Europene.

Asta e o mare durere de cap pentru Partidul Democrat Unionist din Irlanda de Nord (DUP), care până acum a sprijinit Partidul Conservator în parlament, dar care nu va sprijini acordul lui Johnson. Partidul se teme că planurile lui vor rupe Marea Britanie de Irlanda de Nord, iar asta ar putea duce într-un final la unirea Irlandei de Nord cu Republica Irlanda.

"Paradoxal, s-ar putea ca Johnson şi Brexitul să fi făcut mai mult pentru o Irlandă unită decât a făcut-o vreodată Armata Republicană Irlandeză (IRA)", scria în Financial Times, la sfârşitul săptămânii, Jonathan Powell, fost consilier al premierului şi al liderului Partidului Laburist Tony Blair. Sondajele arată că, în Irlanda de Nord, sprijinul faţă de unificare este în creştere.

S-ar putea ca susţinerea ruperii de Regatul Unit să se bucure de a creştere similară în Scoţia, unde primul ministru şi lidera Partidului Naţional Scoţian, Nicola Sturgeon, a căutat sprijin pentru un al doilea referendum pe tema independenţei. Cu cinci ani în urmă, Scoţia a votat să rămână parte din Regatul Unit, dar - la fel ca alegătorii nord-irlandezi - scoţienii au susţinut în majoritate rămânerea în UE la referendumul din 2016.

Săptămâna trecută, Sturgeon a reiterat că "e mai clar ca niciodată că cel mai luminos viitor al Scoţiei este ca naţiune independentă europeană, cu drepturi egale".

Nimic nu dă de înţeles că aprobarea acordului cu privire la Brexit îi va afecta cu ceva pe criticii lui Johnson din Irlanda de Nord şi din Scoţia. De fapt, s-ar putea întâmpla chiar contrariul. Dacă parlamentul îi aprobă acordul, baza relaţiilor Regatului Unit cu UE va rămâne neschimbată până cel puţin la sfârşitul anului viitor, oferindu-le negociatorilor timpul necesar pentru a pregăti un eventual acord de liber schimb şi de a stabili aspecte legate de viitorul relaţiilor dintre UE şi Marea Britanie.

Dar parlamentarii care sprijină UE se tem că susţinătorii vajnici ai Brexitului ar putea spera să perturbe tratativele comerciale, caz în care Marea Britanie ar putea ieşi brusc din actualele acorduri. Într-un anume fel, consecinţele economice ale unui asemenea lucru ar fi similare cu sceanariul lipsei acordului şi ar avea drept rezultat prăbuşirea PIB-ului.

Ironia face ca toate astea - inclusiv însuşi acordul lui Johnson - să constituie o ruptură mai radicală de UE decât propunerea unor susţinători ai Brexitului din 2016.

Totuşi, începând din anul 2016, electoratul britanic pare să se fi îndreptat exact în direcţia opusă. Deşi se pare că puţini susţinători ai rămânerii sau ai ieşirii s-ar fi răzgândit, sondajele încă mai arată o solidă susţinere pentru rămânerea în UE cel puţin un an de acum încolo.

Brexitul s-a dovedit în general imprevizibil. După mai bine de trei ani, există totuşi o certitudine: orice s-ar întâmpla, Brexitul nu "se va termina" pur şi simplu.