Absolut anormal, incompetent, imprevizibil, intrigant, stângaci din punct de vedere diplomatic, inept. Acesta este Washingtonul lui Donald Trump în opinia ambasadorului Marii Britanii, Sir Kim Darroch. Sau o fi Londra Theresei May în opinia ambasadorului SUA la Londra, Woody Johnson? Diferenţa e că ştim care este opinia celui dintâi, dar nu şi pe cea a celui de-al doilea, potrivit The Guardian, citat de Rador.
Anchetele cu privire la scurgerea de informaţii, precum cea de-acum pe tema afirmaţiilor lui Darroch, sunt cel mai prostesc şi sângeros sport al celor de la Whitehall. Ele îi găsesc rareori pe vinovaţi şi nu servesc decât la a mări şi mai mult jena iniţială. De obicei, răul rămâne comis. Diplomaţia înseamnă aparenţă şi nu prea mai mult de atât. Este greu de închipuit cum ar mai putea Darroch să continue să susţină eficient cauza Marii Britanii în Washingtonul lui Trump - nu în ultimul rând, date fiind concesiile comerciale extrem de neplauzibile de după Brexit.
Da, după cum afirmă susţinătorii lui Darroch, este de dorit ca diplomaţii să spună adevărul. Da, el a spus puţin din ceea ce oricine ar fi putut citi şi singur în ziare, ceea ce ne face să ne întrebăm chiar de ce s-a mai ostenit să-şi exprime asemenea opinii simpliste. Dar profesiunea sa, cel puţin la nivelul publicului, este aceea de a disimula, de a se preface, de a practica politeţea şi curtoazia. S-o fi gândit că opiniile sale vor rămâne secrete. Dacă a crezut asta, a fost un prost.
Odată cu apariţia internetului spre sfârşitul secolului trecut, oficialilor de la Foreign Office (Ministerul britanic de Externe, n. red.) li s-a spus cât se poate de înţelept să nu introducă în comunicaţiile electronice ceva ce nu vor să vadă pe prima pagină a ziarului Daily Mail. Este clar că, deşi expert în securitate, Darroch a uitat asta. Se prea poate ca el să fi fost victima vreunei cârtiţe susţinătoare a Brexitului de la Whitehall sau a vreunui hacker din grupul de susţinători ai Brexitului. El risca şi ar fi trebuit să ştie asta.
În prezent, guvernul britanic este haotic. Premierul ia decizii care să apară în memoriile sale şi nu pentru guvernul său. Trezoreria (Ministerul britanic de Finanţe, n. red.) a pierdut controlul bugetelor. Ataşamentul faţă de ministere e "în zdrenţe". Nu e de mirare că înalţii oficiali "informează" stânga, dreapta şi centrul prin materiale care sunt deopotrivă împotriva opoziţiei laburiste şi a Brexitului. Ei vor trebui să cureţe această mizerie, şi încă foarte curând, dar, pentru ei, ăsta e un mod de a-şi păstra calmul.
În ceea ce îi priveşte pe cei de la Foreign Office, cu siguranţă că ei vor striga pe diverse voci, "Nu apăsaţi pe 'send'!" Date fiind cazurile zilnice de fraude bancare online, furturi de identitate online, jocuri de noroc aducătoare de dependenţă online, hărţuirea on line de minori şi abuzuri sexuale online, este cu siguranţă timpul să vedem într-o 'reţea mondială accesibilă tuturor" o toxină periculoasă şi nu doar un succes pentru umanitate. Sensibilitatea în faţa pirateriei universale este inevitabilă. Va trebui să urmeze o reglementare şi o restricţie nemiloasă.
Până atunci, dipomaţii sau oricine altcineva trebuie să realizeze că, dacă vor să transmită un secret, ei trebuie să-şi închidă ecranele. Dacă Darroch dorea atât de mult să le transmită colegilor perlele sale de înţelepciune, atunci el ar fi trebuit să le ofere un prânz la clubul său.
