„Îi iubesc pe cei slab educați.” Asta a declarat Donald Trump în februarie 2016, după o victorie decisivă în alegerile primare în statul Nevada. Iar cei slab educați îl iubesc și ei pe el: albii fără studii superioare sunt cam singurul grup social în care Trump are o rată a aprobării de peste 50%. Dar dacă așa stau lucrurile, atunci de ce nu a fost Trump dispus să facă nimic - și vreau să spun chiar nimic - pentru a-i ajuta pe oamenii care l-au instalat la Casa Albă?, scrie Paul Krugman în New York Times, citat de Rador.
Presa îl califică adesea pe Trump drept „populist” și-l bagă la grămadă cu politicieni din alte țări, precum Viktor Orban al Ungariei, care au câștigat și ei puterea prin exploatarea resentimentelor albilor împotriva imigranților și elitelor globale. Și există, într-adevăr, paralele puternice și înspăimântătoare: Orban a transformat efectiv Ungaria într-un stat autoritar, menținând formele democrației, dar măsluind sistemul în așa fel încât partidul său are controlul permanent al puterii.
E alarmant de ușor să-ți imaginezi SUA pornind-o pe același drum, ba încă foarte curând: dacă Trump va fi reales la anul, acest lucru ar putea marca sfârșitul experimentului democratic american.
Însă succesul lui Orban a depins în parte și de faptul că i-a aruncat bazei sale electorale măcar câteva oase. Ungaria a instituit un program de slujbe publice în zonele rurale, a oferit scutiri de datorii, manuale școlare și mese de prânz gratuite și așa mai departe, acoperite parțial dintr-o mărire considerabilă a impozitelor.
E adevărat, acele slujbe publice vin cu niște salarii foarte mici, iar Orban a practicat totodată și capitalismul de cumetrie la scară mare, îmbogățind o nouă clasă de oligarhi. Însă în această mixtură există și măcar un pic de populism autentic - adică politici care oferă efectiv unele beneficii și celor amărâți.
În 2016, aflat în campanie electorală, Trump suna ca și sum ar fi putut fi un populist de tip european, amestecând rasismul cu susținerea unor programe sociale în beneficiul albilor. El a promis chiar și mărirea impozitelor pentru bogați, printre care și el însuși.
Dar, de când a preluat funcția, el i-a favorizat necontenit pe bogați în detrimentul membrilor clasei muncitoare, indiferent de culoarea pieii lor. Unicul său succes legislativ major, reducerea fiscalității din 2017, a reprezentat o enormă scutire de impozite pentru corporații și proprietarii de companii; pumnul de firimituri pe care l-a aruncat familiilor obișnuite a fost atât de mic încât cei mai mulți oameni nici nu cred că au primit ceva.
Concomitent, el tot încearcă să distrugă prevederi esențiale ale Obamacare - protecție pentru afecțiunile deja existente, subvenții pentru polițe și extinderea Medicaid - în ciuda faptului că acele prevederi sunt extrem de populare și au adus beneficii enorme unor state precum Kentucky și Virginia de Vest, care i-au adus o marjă imensă de voturi.
Ca și cum ar fi vrut să arate simbolic pentru cine lucrează el cu adevărat, Trump îi va conferi miercuri Medalia Prezidențială pentru Libertate lui Art Laffer, cunoscut cel mai mult pentru insistența lui cum că reducerile fiscale pentru bogați își acoperă singure costurile. Este o clasică idee-zombie, una care a fost în mod repetat omorâtă de evidențe, dar tot continuă să se bălăbănească, mâncându-ne creierii, practic pentru că e în interesul plutocraților s-o mențină în circulație.
Și iată care-i problema: alegătorii albi din clasa muncitoare par să fi sesizat că Trump nu lucrează pentru ei. Un nou sondaj realizat de Fox News a constatat că doar 5% dintre albii fără studii superioare cred că de pe urma politicilor lui Trump beneficiază „oameni ca mine”, comparativ cu 45% care cred că beneficiile se duc la „oameni cu mai mulți bani”.
Trump poate să creadă că poate compensa politicile sale fiscale și de sănătate pro-plutocrați prin taxele vamale, unica lui deviație semnificativă de la ortodoxia GOP [Partidul Republican]. Dar în ciuda insistențelor lui Trump cum că străinii vor plăti acele taxe, o majoritate covârșitoare a albilor fără studii superioare consideră că ei vor sfârși prin a plăti mai mult pe lucrurile pe care le cumpără.
Ah, și vă mai aduceți aminte promisiunea lui Trump de a aduce înapoi cărbunele? Propriul lui Departament al Energiei prognozează că la anul producția de cărbune va fi cu 17% mai mică decât în 2017.
Acum, acestea nu înseamnă că vor avea loc dezertări în masă ale „slab educaților” îndrăgiți de Trump. Pe de altă parte, asistența de sănătate - unde trădarea propriilor sale promisiuni mai vechi este îndeosebi evidentă - pare să fi jucat un rol important în victoria democraților la alegerile generale. Și cu siguranță el este mai vulnerabil decât ar fi fost dacă s-ar fi dedat măcar la o urmă de populism autentic. De ce n-o face?
O parte a răspunsului ar putea fi personal: întreaga carieră a lui Trump ne arată că el este acel gen de om căruia, în cel mai bun caz, îi face plăcere să profite de pe urma oamenilor care au avut încredere în el.
Dincolo de asta însă, în ciuda întregii vorbării despre „acum e partidul lui Trump”, el tot mai are nevoie de sprijinul intereselor marilor companii financiare afiliate la GOP. Deocamdată, establishment-ul partidului e fericit să ofere acoperire pentru corupția administrației, apropierea de Putin și toate celelalte.
Însă acest lucru se poate schimba. Dacă Trump va face vreodată ceva rău pentru bogați dar bun pentru săraci, mulți republicani ar putea descoperi brusc că a-ți urmări interesul personal și a accepta ajutor de la puteri ostile sunt de fapt lucruri rele.
Oricare ar fi motivele, adevărul simplu este acela că Trump nu e un populist, cu excepția cazului în care am redefini populismul ca fiind nimic altceva decât un sinonim pentru rasism. Cel puțin o parte din clasa muncitoare albă pare să fi realizat că el nu este de partea ei. Iar democrații ar fi netoți să nu profite la maxim de această oportunitate.
Articol de Paul Krugman, New York Times (preluare Rador)
2
1
