O nouă eră s-ar putea să fi apărut în Japonia, dar nu are nimic de-a face cu următorul împărat al țării. În schimb, cu discreție, guvernul a făcut un pas mic, dar semnificativ în domeniul securității, scrie Foreign Policy.
Pe 26 aprilie, într-o mișcare total diferită față de ce a făcutdin 1945 pânăastăzi, ea și-a desfășurat forțele de autoapărare (SDF - armata Japoniei) în străinătate pentru a sealătura unei forțe multinaționale care nu este legată de Națiunile Unite.
La începutul lunii aprilie, Tokyo a anunțat că domnia noului împărat japonez, moștenitorul coroanei, prințul Naruhito, care a urcat pe tron pe 1 mai, vafi cunoscută sub numele de epoca Reiwa, tradusă ca "armonie frumoasă". Puțini dinafara Japoniei au acordat multă atenție știrii, dar în interiorul țării, numele epocilor suntimportante. Cu toate că folosește și calendarul gregorian, numele erei este folosit în formulare, certificate și documente publice și private, în timpul ceremoniilor și chiar în calendare și în unele ziare. "Armonia frumoasă", cu alte cuvinte, a fost pe val în Japonia.
La o zi după anunțarea erei Reiwa, guvernul a aprobat trimiterea a doi ofițeri din forța de autoapărare (GSDF) în Sharm el-Sheikh din Peninsula Sinai pentru a servi sub comanda Forței Multinaționale și a Observatorilor (MFO). Începând cu 1982, MFO monitorizează armistițiul din 1979 între Israel și Egipt, care a pus capăt stării de război care exista încă din timpul războiului arabo-israelian. Spre deosebire de tumultul care a venit cu declararea erei Reiwa, acest anunț nu a captat prea multă atenție, pe plan intern sau internațional.
De înțeles. Laprima vedere, trimiterea a doi ofițeri GSDF într-o misiune necombatantă în Orientul Mijlociu pare a finesemnificativă. Unul dintre ofițeri, un locotenent-colonel, va servi ca șef adjunct pentru legătură și coordonare. Celălalt, căpitan, va servi ca asistent pentru operațiuni. Ambii vor fi înarmați.
În plus, Japonia acordă sprijin financiar pentru MFO din 1988, însumând un total de aproximativ 25 de milioane de dolari. De asemenea, operațiunile de menținere a păcii nu sunt ceva nou pentru țară. Cu treizeci de ani în urmă, nu eraposibil din punct de vedere legal ca Japonia să-și desfășoare trupele în astfel de misiuni peste hotare. Dar, după adoptarea unei legi din 1992, țara a început să trimită trupe în străinătate în operațiuni de menținere a păcii controlate de ONU. A făcut-o de nouă ori.
Participarea sala aceste operațiuni a avut cinci condiții: trebuie să existe o încetare a focului între părțile implicate în conflictul armat; țara gazdă și părțile implicate trebuie să consimtă atât la operațiunea ONU, cât și la participarea Japoniei la aceasta; operațiunea trebuia să fie strict imparțială; Japonia ar trebui să suspende sau să pună capăt participării sale dacă oricare dintre cerințe nu mai este îndeplinită; iar personalul SDF ar putea folosi doar arme pentru autoapărare. Legea a fost revizuită în 2001, astfel încât soldații japonezi să poată utiliza și arme pentru a proteja membrii non-SDF, cum ar fi personalul ONU sau lucrătorii ONG-urilor caresunt la fața locului cu personalul SDF în momentul producerii unui atac.
Timp de mai bine de un deceniu, acesta a fost cadrul care guvernează implicarea japoneză în operațiunile multinaționale. Apoi, în 2015, Japonia a adoptat o serie de legi noi privindsecuritatea, care au intrat în vigoare în 2016. Acestea au datundă verde unor noi misiuni pentru SDF, inclusiv protecția persoanelor strămutate intern, precum și salvarea personalului ONU și a lucrătorilor ONG-urilor acolo unde este necesar. În același timp, utilizarea armelor de către personalul SDF a fost extinsă pentru a acoperi activități care nu au legătură cu autoapărarea, precum protecția comună a taberelor de menținere a păcii.
Până în prezent, Japonia nu a întreprins astfel de activități. În ciuda faptului că au avut trupe în Sudanul de Sud caparte a misiunii ONU de acolo, nu a apărut nicio situație în care să își poată îndeplini noile responsabilități înainte ca Tokyo să decidă brusc să își retragă forțele, lăsând doar patru ofițeri la sediul misiunii ONU. Rezultatul a fost o absență flagrantă a forțelor japoneze din străinătate în orice misiune de menținere a păcii a ONU.
Dar misiunea din Sinai este diferită. Aceastavamarca pentru primadată când personalul SDF va profita de o revizuire separată, adesea trecută cu vederea, a legii din 1992, care permite SDF să participe la operațiunile de menținere a păcii de peste mări, chiar dacă acestea nu sunt sub controlul ONU. Diferența nu poate părea importantă, dar este. Acest lucru nu reprezintă doar o reluare a operațiunilor SDF în străinătate, de la retragerea din Sudanul de Sud în 2017, dar operațiunea din Sinai este, de asemenea, o demonstrație mică, deși vizibilă, că Tokyo pune în practică legislația din 2015 și schimbă modul în care folosește SDF.
Observatorii nu ar trebui să se aștepte caaceastă desfășurare să creeze un lanț de evenimente care să aducă SDF brusc înluptă umăr laumăr cu forțele coaliției pentru a răsturna regimuri autoritare sau pentru a stârpi teroriști, dar este un pas semnificativ înainte.
Politicile de securitate se modifică treptat în Japonia. Iar dacă această nouă desfășurare va merge bine, ea ar puteamarcaprimadintremulte operațiuni internaționale cu trupe numeroase, în locuri unde SDF este chemat să contribuie la pace și stabilitate alături de forțele multinaționale. Nemaifiind legată de necesitatea de a se afla sub controlul ONU, Japonia va avea mai multă libertate de a-și desfășura SDF peste hotare pe un spectru mai larg de posibile misiuni. Deși nu pare prea mult acum, suntem martorii începutului unei noi ere pentru Japonia.
8
10
