Valul suveranist, naționalist și eurosceptic este sigur că va zgudui urnele alegerilor europene pe 26 mai. Nu se mai pune problema dacă aceste mișcări se vor afla în poziție de forță în Parlamentul de la Strasbourg, scrie Le Temps, citat de Rador. Dar vor reuși oare să se unească și să susțină un front comun?
Marine Le Pen a făcut din asta lozinca ei. În coloanele ziarului Le Temps, luni, 21 ianuarie, președinta Adunării Naționale franceze (RN) și-a reiterat apelul către aliații săi suveraniști și naționaliști europeni. “Am auzit francezi care se tem de un big bang instituțional în caz de ieșire din UE și din euro”, declara ea. “Urgența absolută este să preluăm controlul asupra frontierelor noastre. Să putem decide din nou cine întră și cine rămâne pe teritoriul național. Asta înseamnă sfârșitul spațiului Schengen”.
A fost uitată promisiunea unui vot ghilotină privind Uniunea Europeană: “O alianță între populiști nu se poate face pe ideea unei dezmembrări a UE”, explică universitarul bulgar Ivan Krastev într-un recent articol despre “metamorfoza Europei Centrale”.
“Alegătorii din aceste țări știu că dezintegrarea Uniunii ar fi o tragedie”.Până acum, alianța naționalistă părea de neconceput. Politologul Jean-Yves Camus o teoretizase în cartea sa “Les droites extrêmes en Europe” (Mişcările de extremă dreapta în Europa). Imposibil, pentru partidele preocupate înainte de toate de problemele locale și neîncrezătoare în orice interferență străină, să facă front comun în Parlmentul de la Strasbourg.
Felul în care Marine Le Pen vorbește despre Germania și despre presupusa ei voință de dominare dă măsura prăpastiei existente. Dar necesitățile politice și schimbarea de generație în rândurile mișcărilor naționaliste încep să facă lucrurile să evolueze.
Efectele Brexit
Maik Fielitz și Laura Lotte Laloire schițează geneza tuturor acestor partide într-o carte, “Trouble on the Far Right” /Tulburări în extrema dreaptă/. “Europa extremei drepte se restructurează. Au apărut noi actori, mult mai orientați spre un demers transnațional și un demers politic în rețea […].Ideologia neonazistă rămâne apanajul câtorva mișcări bine definite, de exemplu în Grecia, Zorii Aurii. Dar din cauza integrării extremei drepte în coaliții aflate la putere, ca în Austria sau Polonia, limitele se deplasează […]. În unele cazuri, aceste noi drepte au chiar obiective mai mult europene decât naționale…”.
Brexit și-a luat sarcina să cureţe terenul. Până acum, naționaliștii englezi din UKIP sau din partidul conservator dominau Parlamentul European de la Strasbourg. Două din cele trei grupuri suveraniste din legislatura care se încheie au fost de altfel create de britanici: CRE de partidul Tory și ELDD de liderul UKIP, Nigel Farage. Or, nu vor mai exista – în afară cazului în care Londra renunță în ultima clipă să iasă din Uniune – eurodeputați britanici după scrutinul din 26 mai.
Cele 73 de locuri ale lor vor fi repartizate între 14 țări care își vor mări delegațiile. Rezultat: mai mulți potențiali aleși ai partidelor suveraniste în contextual actual de euroscepticism alimentat de dificultăți economice și de respingerea migranților.
În ultimul sondaj Eurobarometru din decembrie 2018, doar 43% dintre europeni mai au o imagine pozitivă despre UE și 20% răspund negativ. Un nivel de sprijin al UE desigur cel mai ridicat din 2010, dar într-un context de netă deteriorare a sentimentului de “cetățenie europeană”: 62% dintre francezi și 59% dintre italieni se simt “europeni” față de 85% dintre germani…
Inițiativa lui Salvini
Cine va conduce această alianță suveranistă? Matteo Salvini s-a profilat și partidul francez Adunarea Naţională i-a facilitat sarcina, desemnându-l cap de listă pe Jordan Bardella, 23 de ani, puțin susceptibil să se confrunte cu ministrul de interne italian. În iulie 2018, acesta a promis să acționeze pentru o “ligă a ligilor, alianță a populismelor, care va uni totate mișcările libere și suveraniste care vor să-și apere popoarele și frontierele”.
Inițiativa sa vine după reuniunea de la Koblenz, în Germania, unde s-au întâlnit în 2017 oficialii Ligii, ai RN și ai AfD german. Matteo Salvini și-a repetat oferta în Polonia pe 9 ianuaire, promițând Varșoviei să “ducă revoluția în toată Europa pentru a constitui o axă pentru apărarea valorilor”. Principalii aliați vizați: democrații suedezi și Partidul olandez pentru libertate al lui Geert Wilders.
Problema este mai delicată însă în ce privește Fidesz-ul premierului ungar Viktor Orban, afiliat la Partidul Popular European (PPE), reprezentând dreapta tradițională. Care, titular al celui mai mare grup de eurodeputați (216), nu va putea fără îndoială să activeze, după 26 mai, în coaliție cu socialiștii (187), pentru care se profilează o serioasă înfrângere potrivit tuturor sondajelor.
Suveraniștii, astăzi dispersați
Aleșii naționaliști și suveraniști sunt departe de a forma un bloc în cadrul actualului Parlament European. După alegerile din 2014, ei au format trei grupuri politice:
- Grupul Conservatorilor și reformiştilor europeni (CRE), compus din aleși conservatori britanici și deputați polonezi ai partidului Dreptate și Justiție. El are 75 de deputați, dar va fi amputat din cauza Brexit.
-Grupul Europa libertății și democrației directe (ELDD), prezidat de șeful partidului UKIP, britanic și susținător al Brexit, Nigel Farage. El are 41 de deputați, printre care aleși din Mișcarea italiană 5 Stele, din partidul (dreapta dură) democraților suedezi și transfugi francezi din RN, ca Florian Philippot.
-Grupul Europa națiunilor și libertăților (ENL) prezidat de francezul Nicolas Bay. Grupează aleși ai Partidului olandez pentru libertate, ai Adunării Naționale și ai Ligii Nordului a lui Salvini.
”Veste galbene” la Strabourg
Mâine, “veste galbene” pe baăcile Parlamentului European? Două puternice personalități feminine ale mișcării de contestare născute în Franța la mijlocul lui noiembrie au trecut Rubiconul politic în vederea alegerilor europarlamentare din 26 mai. La începutul anului, un sondaj IPSOS a atribuit mișcării 12% din voturi în cazul în care va avea o listă unită.
Prima a fost, pe 23 ianuarie, Ingrid Levavasseur, infirmieră de 31 de ani, originară din Eure. Cunoscută datorită aparițiilor pe platourile de televiziune, aceasta a anunțat chiar numele listei sale: Adunarea Inițiativa Cetățenească (RIC), care preia inițialele referendumului cu același nume, una din revendicările manifestanților. Voința ei de a intra în politică a fost într-un fel aprobată de canalul de știri BFMTV, care i-a propus, în decembrie, să apară în poziția de cronicar pe post. Poziționarea sa personală este, după cum mărturisește, mai curând ecologistă.
A doua care a făcut acest pas, duminică, la Orléans, este bretona Jacline Mouraud, care și-a lansat partidul politic Les Emergents. Deocamdată, această vedetă de televiziune, acordeonistă și hipnoterapeut afirmă că scrutinul european nu este prioritatea ei, preferând alegerile municipale din martie 2019. Una din axele politice prioritare ale “emergenţilor” va fi apărarea pensionarilor modești și problema puterii de cumpărare.
Le Temps (preluare Rador)
2
0
