Parlamentul este pe punctul de a-i minți pe cei care l-au ales în urmă cu doi ani. Este pe punctul de a pretinde că există o cale mai bună de a părăsi UE decât cea schițată de acordul premierului Theresa May. Dacă va respinge prin vot acordul lui May, atunci va minți, potrivit The Guardian, citat de Rador.
Acordul nu reprezintă o soluție, ci o tranziție. Este o cale de a ne mișca înainte, de a părăsi UE și a negocia apoi o relație comercială pe termen lung cu ea. Acordul nu este un compromis, ci, în realitate, este o înfrângere pentru școala „hai să facem bortă în apă” a fanteziștilor pro-Brexit. Dar e singurul acord disponibil. Tot restul nu este decât miasma de la Westminster a ambițiilor personale, politicianismului și isteriei endemice. Parlamentarii au sarcina de a guverna țara bine. Nicicând, în experiența mea, n-au mai arătat ei atât de puțin interes pentru această cauză.
Săptămână trecută o voce încă slabă s-a făcut auzită prin negură. Era a unui parlamentar, George Freeman, vorbind despre vizibila disperare pe care i-a provocat-o Brexit-ul, dar și despre obligația oricărui parlamentar de a „traversa granița partidului și a îmbrățișa arta pierdută a compromisului”. Un pas următor responsabil este acela de a se pleca în martie, cum a promis parlamentul, și a se trece la negocierea unui viitor în afara UE. A vota împotriva acordului este echivalent doar cu a închide ochii și a spera că altcineva va fi învinovățit pentru haos.
Speranțe proaspete li s-au oferit celor care tergiversează, printr-un plan de „puci” pus la cale de trei conservatori moderați, Nicky Morgan, Oliver Letwin și Nick Boles. Presupunând că planul lui May va eșua marți - iar ei chiar vor vota contra acordului -, ei vor o amânare cu trei săptămâni, un nou vot, iar apoi președinții comitetelor parlamentare să decidă ce va mai fi. Asta ar putea însemna fie un nou referendum, care nu ar fi decât un exercițiu de tras de timp, fie o renegociere care să includă apartenența la piața unică ori la o uniune vamală. Ar însemna aproape sigur amânarea ieșirii din UE. Oportunitatea de marți de a merge înainte se va fi pierdut.
Puciul parlamentar e o zbatere disperată în nisipuri mișcătoare. Le oferă parlamentarilor un nou pretext de a nu înfrunta realitatea și le încurajează falsitatea. Euroscepticii vor un Brexit dur, sub pretextul că referendumul ar fi fost un vot pentru taxe vamale, granițe închise și controlul pașapoartelor. Toate probele rezultate din sondaje arată că nu așa a fost. Cei pro-UE se agață de pretextul că referendumul nu a fost judicios și că, nu se știe exact cum, poate fi anulat. Nu, nu poate fi anulat.
Tendința polarizării în politica modernă, aversiunea față de responsabilitate, compromis și bun simț nu au fost nicicând mai evidente. Parlamentarii ar trebui să voteze pentru acord și să facă lucrul pentru care au fost aleși să-l facă, anume să guverneze țara. În caz contrar, ei vor expune întregii țări o breaslă în debandadă.
