Axa franco-germană continuă să dicteze politica externă a Uniunii Europene, iar mai nou Franţa şi Germania ar vrea să reprezinte Europa în criza dintre Rusia şi Ucraina privind Marea Azov. Potrivit ministrului german de externe, Heiko Maas, aflat în vizită la Madrid, Berlinul şi Parisul ar putea juca rolul de mediatori în criza dintre Kiev şi Moscova, potrivit Il Giornale, citat de Rador.
Oportunitatea cea mai bună pentru punerea în aplicare a acestui plan se va putea prezenta în timpul summit-ului care va avea loc la Berlin săptămâna viitoare. "Întâlnirea, care este programată de mai mult timp şi care va avea loc luni la Berlin, cu Rusia şi Ucraina, ar putea fi o ocazie bună. Franţa şi Germania lucrează împreună şi dacă este necesar vor putea media pentru a preveni ca această ciocnire să ducă la o criză majoră".
O ştire importantă care dovedeşte, încă o dată, că Franţa şi Germania au început un parcurs progresiv de unire a propriilor forţe pentru a pune mâna pe titlul de reprezentanţi ai Europei. De altfel Angela Merkel şi Emmanuel Macron au confirmat deja de mai multe ori că axa dintre ţările lor ar trebui să fie pilonul pe care se va construi noua Uniune Europeană.
Lucru spus de altfel chiar de preşedintele francez la Berlin, în faţa parlamentarilor germani şi confirmat de cancelarul german în numeroase ocazii. Cu o Italie din ce în ce mai puţin legată de politicile UE şi cu Marea Britanie independentă, după Brexit şi deja în afara jocului, Franţa şi Germania au rămas singurele ţări care vor şi pot să preia controlul absolut al Uniunii Europene. Iar criza din Marea Azov demonstrează foarte bine acest lucru. O criză în care Germania şi Franţa nu au interese complet convergente. Franţa, din motive legate exclusiv de energie, nu are un interes atât de mare în menţinerea unor relaţii extrem de pozitive cu Rusia, astfel încât a întins mâna Ucrainei.
Macron nu a ascuns niciodată faptul că vede anexarea Crimeei ca pe o încălcare a dreptului internaţional şi a declarat public că Franţa nu va recunoaşte peninsula ca parte a Federaţiei Ruse. Recent, a vorbit despre o Europă care trebuie să înceapă să coopereze mai mult cu Rusia. La fel de adevărat este însă şi faptul că în proiectul lui privind "armata europeană", considera Moscova ca un potenţial adversar.
Cazul Germaniei este diferit. Angela Merkel şi guvernul său au condamnat puternic operaţiunile ruseşti din Marea Azov şi Maas a spus că blocada impusă de Kremlin este "inacceptabilă". Cuvinte aspre, dar care nu trebuie să ne facă să credem că Germania şi-ar fi abandonat tradiţionala Ostpolitik. Berlinul ştie perfect de bine că este esenţial să aibă Moscova de partea sa, mai ales atunci când vrea să obţină undă verde pentru conducta de gaz Nord Stream 2, care trebuie să devină cel mai mare hub energetic al gazului rusesc în Europa.
De altfel mişcările Cancelarului, cu ocazia recentei sale vizite în Ucraina au fost extrem de interesante. Merkel s-a dus să depună flori în piaţa Maidan pentru a comemora victimele violenţelor, însă public, cu ocazia întâlnirilor cu Petro Poroşenko şi cu prim-ministrul Volodimir Groisman, nu a vrut să vorbească despre Crimeea. Ca şi cum ar fi vrut să evite să inflameze relaţiile cu Kremlinul.
Interese diferite, dar care acum converg. Ambele ţări doresc să preia controlul complet asupra Europei într-un moment de mare fragilitate a instituţiilor comunitare. Iar criza din Marea Azov este o nouă demonstraţie a faptului că de fapt Uniunea Europeană nu mai există şi că Bruxelles-ul nu mai reprezintă comunitatea statelor care fac parte din UE, ci este un loc în care a rămas o structură ce poate dicta legea atâta timp cât nu afectează interesele marilor puteri care fac parte din Uniune. Iar atunci când lucrurile se complică, apar "cei mari" şi Europa redevine o simplă definiţie geografică. Europa este folositoare Berlinului şi Parisului atâta timp cât le apără interesele.
0
1
