Industria europeană de apărare este fragmentată, este afectată de restructurări după Războiul Rece, iar unele ţări şi-au pierdut capacitatea de a fabrica tehnică militară, afirmă Christopher Foss, consultant al Jane's IHS Markit, într-un interviu pentru Mediafax şi Monitorul Apărării şi Securităţii.
Christopher Foss, consultant pentru trustul media de analize militare Jane's by IHS Markit, vorbeşte, într-un interviu pentru agenţia Mediafax şi Monitorul Apărării şi Securităţii, la conferinţa Armoured Vehicles Eastern Europe, despre starea industriei de apărare din Europa şi necesitatea sporirii interoperabilităţii şi cooperării între forţele armate europene.
Reporter: Pentru început, aş dori să vă rog să vorbiţi despre domeniul dumneavoastră de specialitate. O scurtă prezentare pentru cititorii noştri.
Christopher F. Foss: Lucrez pentru Jane's, care este acum IHS Markit, iar aria mea de specialitate este cea privind vehicule blindate, artilerie, mortiere şi rachete. Scriu pentru Jane's Defence Weekly, iar cea mai mare parte a activităţii mele se referă la securitatea internaţională (...) aşadar, folosesc aceste informaţii pentru a furniza date industriei, uneori şi guvernelor. Bineînţeles scriu şi articole pentru presa internaţională din domeniul apărării, în special din punct de vedere tehnic, dar uneori şi pe latura operaţională.
Reporter: Care este opinia dumneavoastră cu privire la Fondul European de Apărare şi noile politici ale UE în domeniul securităţii? Ce oportunităţi oferă aceste politici industriei europene de apărare?
Christopher F. Foss: Cred că industria europeană este foarte fragmentată, a trecut printr-o mulţime de restructurări în ultimii 20 de ani. După sfârşitul Războiului Rece, o mulţime de companii au dat faliment, iar unele ţări şi-au pierdut capacitatea. De exemplu, nu vom mai proiecta niciodată un alt tanc în Marea Britanie. Când am început să scriu, Royal Ordnance avea 20.000 de oameni, acum în întreaga industrie a apărării terestre din Marea Britanie sunt probabil patru sau cinci mii, industria s-a micşorat. Şi există un număr de jucători cheie în Europa, de exemplu Germania, cu Krauss-Maffei Wegmann şi Rheinmetall, în Franţa, Nexter şi Renault, care ar putea produce o gamă largă de vehicule pentru piaţa de export. Dacă vă uitaţi la Europa de Est, acum îşi schimbă vechile echipamente ruseşti cu echipamente noi. De exemplu, România a selectat Piranha V, un vehicul foarte bun, iniţial dezvoltat ca o iniţiativă privată de către MOWAG şi GD (General Dynamics European Land Systems, n.red.) care, de asemenea, a început recent să fie fabricat pentru Danemarca. AMV, tot în zonă, a fost dezvoltat ca o iniţiativă privată de Patria, dar s-a vândut foarte bine. Forţele armate ale Finlandei, au achiziţionat numai 150, 95% sunt exporturi. Africa de Sud a achiziţionat, Polonia a fabricat peste 800, au vândut câteva şi Emiratelor Arabe Unite, astfel încât acest vehicul a fost un succes. Vehiculele 8x8 erau, în general, transportoare blindate, dar acum au evoluat spre vehicule multirol, cu alte cuvinte poţi avea un modul de armament controlat de la distanţă cu (o mitralieră) calibru .50, iar alte câteva ţări dispun de un modul de armament controlat de la distanţă cu un tun de 30 mm, (mitralieră) coaxială de 7,62 mm, lansatoare duble de rachete.
Australia a comandat peste 200 de vehicule pentru misiuni de recunoaştere, cu o turelă pentru două persoane şi cu un tun de 30 mm, iar unele vehiculele sunt prezentate echipate cu un modul de apărare antiaeriană, tunul antiaerian de 35 mm, iar Germania a testat (vehiculul blindat) Boxer, care că are în partea din spate un modul de misiune ce se poate scoate şi în locul lui pot fi puse alte lucruri, cum ar fi un sistem de artilerie de 155 mm.
Reporter: Care consideraţi că sunt perspectivele unui program comun de achiziţii militare care se implică mai multe ţări din această regiune?
Christopher F. Foss: Este foarte dificil, sunt de părere că fiecărei ţări îi place să-şi fabrice propriile lucruri, în unele cazuri, dacă achiziţionezi 60, 70 sau 80 de transportoare blindate este probabil mult mai ieftin să cumperi direct de pe piaţă, dar în mod evident, ţările doresc să asambleze (vehiculele), astfel încât este tipic ca dintr-o comandă de 200 de vehicule, primele 20 vor veni direct de pe linia de producţie (a companiei), următoarele 30 sau 40 vor fi sub formă de kit-uri de asamblare, iar apoi lotul final îl veţi fabrica în întregime şi veţi realiza asamblarea finală. Dar lucruri precum motorul, transmisia, anvelopele pentru roţi, nu are niciun sens. Nimeni nu poate dezvolta un motor pentru 200 de vehicule, Scania are motoare foarte bune, MTU (MTU Friedrichshafen), Mercedes Benz, dacă vrei să transmisii, de la Zenith sau Allison, Allison sunt cele mai populare în acest moment. Deci, deşi puteţi asambla vehiculul, unele dintre aceste componente vor fi întotdeauna cumpărate, iar apoi ţara dumneavoastră va selecta modulul de armament controlat de la distanţă (...) în alte ţări, guvernul a furnizat echipamentul, ca de exemplu, în Germania unde a fost o competiţie, contractul a fost acordat companiei Rheinmetall, iar toate vehiculele blindate germane au module de armament controlate de la distanţă furnizate de KMW (Krauss-Maffei Wegmann, n.red.), astfel că lucruri ca modulele de armament pot fi adesea furnizat de guvern, la fel ca sistemul de comunicaţii şi radiourile, deoarece sunt standard în întreaga flotă de vehicule.
Reporter: Care sunt în opinia dumneavoastră trei concluzii principale ale acestei conferinţe?
Christopher F. Foss: Avem nevoie de mai multă interoperabilitate, pentru început, trebuie să comunicăm unii cu ceilalţi, acesta este un lucru de care avem nevoie. Apoi, dacă am putea avea un sistem standard de armament pentru vehiculele noastre de 8x8. Franţa, 25 de milimetri, o alta ţară are 30 mm pentru maşinile de luptă ale infanteriei, alta are 35 mm, Suedia are 40 mm, iar Marea Britanie tot 40 mm, deci nu exista ceva comun în acest sens. Dacă ne uităm la cele mai grele vehicule, la tancuri, în afară de una sau două ţări, cele mai răspândite tancuri, Leopard sau Leclerc, au un tun de 120 mm (...) şi unele ţări în Europa de Est încă au T-72, deci în privinţa tancurilor ajungem acolo, dar pe segmentul de vehicule de infanterie mai avem un drum lung, chiar şi armele de calibru mic sunt schimbate pentru a ajunge la standardul NATO. De asemenea, cred că este nevoie de antrenament, antrenament, antrenament, niciodată nu este prea mult antrenament cu muniţie de război, acesta este modul în care vehiculele şi trupele devin mai eficiente.
