La un an după intrarea sa răsunătoare în camera deputaților, partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a bulversat viața politică până atunci rafinată a țării, transformând dezbaterile parlamentare în confruntări, potrivit Le Vif, citat de Rador.
Această mișcare anti-migranți care s-a cocoțat în ultimele sondaje pe locul al doilea în intențiile de vot (18%) în urma partidului de centru-dreapta al Angelei Merkel, a făcut din cancelar “sperietoarea” sa și profită de slăbirea ei politică foarte clară la începutul a ceea ce este probabil ultimul ei mandat.
24 septembrie 2017 a marcat o “cotitură istorică” în opinia cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ). După alegerile legislative, extrema dreaptă naționalistă înregistra 12,6% din voturi, la numai patru ani de la înființarea sa. Având 92 de deputați în prezent, acest partid este de acum prima forță de opoziție în Bundestag. Confruntare De atunci, “cultura parlamentară este marcată mai mult decât înainte de confruntare", arată pentru AFP politologul Paul Nolte de la Universitatea liberă din Berlin.
“AfD nu este considerat (de celelalte formațiuni) un partid politic normal și nici în Bundestag nu se comportă ca un partid absolut normal”, continuă el. Sub cupola de sticlă a Reichstagului, tonul până acum mai curând consensual al dezbaterilor a urcat, cu invective, insulte și rechemări la ordine ale președintelui adunării, austerul Wolfgang Schäuble.
“Au schimbat discursul cotidian (…) cu termeni ca ‘migrația cuțitului’, ‘revărsarea azilului’ și ‘turismul de azil’”, apreciază în FAZ deputata Verzilor Renate Künast, după părerea căreia această schimbare “este mai mare și mai fundamentală decât reunificarea germană”. AfD își asumă această strategie. “Provocările verbale” sunt “cu siguranță una din caracteristicile noastre”, rezumă deputatul de extremă dreapta René Springer, într-un interviu pentru AFP.
În primăvară, grupul parlamentar organiza în ședință un minut de tăcere în memoria Susannei Feldmann, o adolescentă după toate aparențele violată și ucisă de un solicitant de azil irakian respins, o crimă care a produs o uriașă emoție și noi întrebări despre politica migratorie a guvernului. Au fost rechemați la ordine oficial.
Deputații de extremă dreapta se prezintă și ca victime ale “urii și vânătorilor colective” ale celorlalte partide, termeni asociați cu recentele violențe ale extremei drepte contra străinilor la Chemnitz. Și când deputatul social-democrat Johannes Kahrs îi califică drept “puțin respingători”, tot grupul parlamentar AfD trântește ușa în ședința plenară. Nervii sunt întinși la maximum și printre aleșii anti-AfD. Efervescentul social-democrat Martin Schulz, fost președinte al Parlamentului European, i-a comparat cu “o grămadă de bălegar al istoriei”. El denunță și întoarcerea “fascismului”.
Isterie
“Un derapaj verbal” după părerea lui René Springer, care arată o “anumită isterie” a partidelor tradiționale, acuză alesul de extremă dreapta numit “nazist” de un alt deputat. Un ton care, asigură el, devine mai sobru față de noi” la ședințele din comisii atunci când “nu sunt camere de luat vederi”.
Unii deputați de extremă dreapta “par atunci să se plictisească” și arată puțin interes față de această muncă mai tehnică, critică un alt oficial al partidului liberal (FDP), Marco Buschmann, în cotidianul Süddeutsche Zeitung. De un an, AfD este regulat arătată cu degetul pentru lipsa de personal politic experimentat, necunoașterea dosarelor și mersului lucrurilor în Bundestag.
“Există un potențial de profesionalizare”, recunoaște unul din acești deputați. Unii aleși au avut mari dificultăți să-și recruteze asistenți parlamentari, puțin dispuși să-și treacă în curriculum vitae apropierea de AfD. Totuși, “grupul parlamentar AfD s-a dovedit un pic mai stabil, consistent și omogen decât preziceau unii”, estimează politologul Paul Nolte. În ciuda luptelor de putere fratricide, șeful partidului, Alexander Gauland, reușește “să mențină în interior tendințele cele mai extremiste”, apropiate de neonaziști, potrivit expertului.
14
12
