Când frații Baumruk au început să facă piese simple de mașinării în garajul lor, după prăbușirea regimului comunist din Cehoslovacia, ei se puteau baza pe un ingredient crucial: mâna de lucru ieftină. Angajații lor erau dispuși să facă muncă manuală pentru o fracțiune din salariile germanilor care o practicau peste graniță. Aproape trei decenii mai târziu, compania cu același nume nu mai este de recunoscut, potrivit unei analize Bloomberg, citata de Rador.
Halele fabricii de lângă Plzen sunt înzestrate cu mașinării ultramoderne din Japonia care presează plăci metalice și taie țevi pentru producători de echipamente precum Deere & Co. Și ele sunt operate de ingineri cu înaltă calificare - care au salarii peste media națională. „Pe vremuri oamenii erau ieftini și nu ne permiteam să cumpărăm mașinile”, a declarat Martin Baumruk, unul dintre fiii fondatorilor.
El conduce compania, care are vânzări anuale de vreo 10 milioane de euro. „Acum persoana potrivită este mai valoroasă pentru noi decât echipamentul costisitor.” Afacerea lui Baumruk ilustrează o nouă realitate care transformă fostele economii socialiste ale Europei de Est. De la Varșovia până la Riga, guvernele încep să se izbească de limitele unui model economic care i-a ademenit pe investitorii străini occidentali de aproape trei decenii, bazat pe forța de muncă mai puțin calificată și prost plătită.
Cu salariile în creștere și șomajul din țările mari în jur de 4%, politicienii realizează acum că trebuie să investească mai mult în educație și cercetare. „Trebuie să ne concentrăm pe produse care aduc o mai mare valoare adăugată”, a declarat Radomir Jac, economist șef la firma Assicurazioni Generali SpA din Praga. „A construi mai multe fabrici și linii de producție nu-i va face bine economiei noastre.
Din contră, ar genera mai multe tensiuni pe o piață a muncii deja suprasolicitată.” Este o cotitură față de anii '90, când colapsul comunismului a adus companii private vest-europene și americane pentru a profita de mâna de lucru ieftină și, ulterior, de accesul fără tarife la UE. În Cehia Volkswagen AG din Germania a cumpărat Skoda Auto în 1991; Slovacia l-a primit pe producătorul de aparate Whirlpool Corp.
și s-a transformat în cel mai mare producător de automobile din lume per capita. Regiunea a devenit o verigă vitală în lanțurile de furnizori care mențin turația industriei germane. Acum, creșterea salariile începe să trimită slujbele din fabrici în țări mai ieftine. De exemplu, Yazaki Corp. din Japonia își mută producția de cabluri pentru vehicule din regiunea Plzen în Serbia, unde salariile din industrie sunt cu aproape 60% mai mici.
În Polonia, un influx de muncitori ucraineni astupă găurile forței de muncă și ține în frâu salariile. Cu una dintre populațiile cele mai educate ale regiunii, guvernul ceh a adoptat programe de dezvoltare care au ademenit producătorul german BMW să investească peste 200 de milioane de euro într-un institut de cercetare pentru dezvoltarea tehnologiei digitale și șofatului autonom. În România scutirile de impozite au atras companii precum Oracle Corp.
și IBM. În Polonia, companii precum Amazon, JPMorgan și IBM și-au înființat centre de distribuție, aducând investițiile străine directe la un record de 10 miliarde de dolari în 2016. Asta se datorează în parte faptului că forța de muncă poloneză oferă un nivel mai înalt de calificare raportat la nivelul salariilor decât în alte părți ale Europei de Est, a declarat Joanna Tyrowicz, profesoară de economie la Universitatea din Varșovia și co-fondatoarea centrului de cercetare GRAPE.
Ce-i face rău Poloniei: eforturile guvernului de a controla din ce în ce mai mult sistemul judiciar și presa publică. În plus, afirmă Tyrowicz, „incertitudinea ridicată privind fiscalitatea și alte reglementări, alături de declinul stabilității condițiilor de afaceri, reduc în mod sigur valoarea investițiilor în Polonia, în consecință descurajându-i pe unii dintre potențialii investitori.” „Economiile Europei de Est nu pot ieși din capcana de a fi linia de montaj a Vestului până când nu vor începe să investească în mod adecvat” Pentru a găsi o soluție la mărirea salariilor, Europa de Est poate lua exemplu de la foste țări în curs de dezvoltare precum Taiwan și Coreea de Sud, care s-au ridicat de la producție de tip inferior la inovație tehnologică de ultimă oră în decurs de numai câteva decenii.
Jeffry Frieden, profesor la Universitatea Harvard, a declarat că țările trebuie să facă produse pe măsura nivelurilor salariilor, chiar în timp ce acestea se schimbă. „Dacă ai succes, salariile cresc și trebuie să te muți la produse care includ mai mult capital uman, adică la muncă mai calificată”, a declarat el prin telefon. „Povestea de succes a majorității țărilor din lume care au absolvit de la venituri mici la mijlocii și de la venituri mijlocii la mari, este o poveste a dezvoltării calității forței de muncă, iar asta înseamnă educație.
”Totuși, e nevoie de cercetare și inovație pentru a așeza muncitorii în slujbe de mai înaltă calificare, iar Europa de Est nu se mișcă suficient de repede. Un studiu al Băncii Europene de Reconstrucție și Dezvoltare a constatat că numărul patentelor acordate raportat la populație - o metodă indirectă de cuantificare a inovației - a crescut în regiune cu mai puțin de 50% în perioada 2002-2015, care include și țări precum Rusia și Turcia.
În același interval patentele acordate în China au crescut cu 3.000%, iar în Coreea de Sud cu 317%. „A-ți schimba modelul economic e mai ușor de spus decât de făcut”, a declarat David Marek, economist șef la Deloitte, în Praga. „Economiile Europei de Est nu pot ieși din capcana de a fi linia de montaj a Vestului până când nu vor începe să investească în mod adecvat.” România, de pildă, are o lipsă de cel puțin 100.000 de programatori informaticieni pentru a acoperi posturile vacante. Bogdan Bălan, care lucrează pentru o companie financiară multinațională, a declarat că el a învățat programare în ciuda, iar nu mulțumită, sistemului universitar. „Programa majorității facultăților este foarte depășită și ar trebui să fie schimbată semnificativ”, a afirmat el. Totuși, inginerul de software de 32 de ani câștigă aproximativ 3.
000 de euro pe lună, comparativ cu salariul mediu național de 536 de euro. „Am avut posibilitatea să părăsesc țara. Dar familia m-a convins să mai încerc o dată. Chiria îmi este plătită de compania mea, iar impozitele pentru lucrătorii IT sunt mult mai mici.” Schimbările economice sunt vizibile și în Lituania, acolo unde Akvile Svolkiene s-a întors la Vilnius pentru a munci ca directoare de comunicare la Danske Bank Global Services, după ce-și petrecuse cinci ani la A.P. Moller-Maersk A/S în Copenhaga. „Nu este practic nici o diferență între posibilitățile de angajare aici și în alte țări”, a declarat Svolkiene, 32 de ani, adăugând că peste 100 dintre colegii ei au muncit anterior în străinătate. „Nu e vorba că am avea o lipsă de oportunități în Lituania, mai degrabă un deficit de talente.”
Articol Bloomberg (preluare RADOR)
0
5
