In sfarsit! La aproape sase luni dupa alegerile generale, Angela Merkel va fi din nou cancelar, miercuri, 14 martie, cu ajutorul unei majoritati a deputatilor germani. Intr-o Europa in care fiecare scrutin, din Marea Britanie la Italia, trecand prin Franta sau Austria, seamana de acum cu un joc de balci de indemanare, Germania apare ca o exceptie, potrivit Rador, care citeaza Le Monde.
Daca figuri noi, binevenite, isi fac aparitia, al patrulea guvern prezidat de Angela Merkel nu se deosebeste fundamental de marile coalitii precedente, formate de conservatori si social-democrati in 2005 si in 2013. Ne putem bucura de aceasta stabilitate a principalei economii a zonei euro. De asemenea, Emmanuel Macron nu poate decat sa se bucure ca are la Berlin interlocutori mai sensibili la tezele sale decat ar fi fost o coalitie formata de CDU, Verzi si liberalii din FDP, asa cum s-a incercat initial in toamna 2017.
Dar stabilitatea germana nu trebuie sa ne produca iluzii. Cele 25 de saptamani care i-au fost necesare Angelei Merkel sa formeze un nou guvern - un record - ca si prezenta masiva a partidului de extrema dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) in Bundestag arata ca tara este mai putin stabila decat pare. Or provocarile care o asteapta pe "Merkel IV" sunt cel putin la fel de mari ca cele din anii precedenti.
O lume mai protectionista
Desigur, euro nu mai este in pericol ca in 2009, dar intre avantul euroscepticilor si populistilor in Europa, intarirea regimurilor autoritare in China, in Rusia si in Turcia si amenintarea unui razboi comercial lansat de Statele Unite, Angela Merkel se confrunta cu un mediu mai ostil ca niciodata.
Ea, care a crezut, ca majoritatea compatriotilor sai, in comert ca cel mai sigur mijloc de apropiere a popoarelor si ca Washingtonul este partenerul pe care democratia germana era sigura ca poate conta in toate imprejurarile, trebuie sa-si revizuiasca toate schemele de gandire. Impotriva vointei sale, Germania va trebui sa se adapteze unei lumi mai protectioniste si sa-si creasca bugetul militar.
In acest context, ea nu are de ales decat sa se sprijine pe Franta. Dar Berlinul nu va fi pentru Paris un partener comod. Intre conservatorii germani ostili unei mai mari solidaritati financiare cu restul zonei euro si social-democratii foarte rezervati in privinta apararii europene, Emmanuel Macron va trebui sa recunoasca repede ca unirea este o lupta.
In februarie deja, conservatorii germani nu au sustinut ideea lui de a crea liste transnationale la alegerile europene din 2019, aplicandu-i presedintelui francez o infrangere simbolica de rau augur. De acum, in fruntea unui guvern care a facut din "relansarea Europei" prioritatea sa, Angela Merkel nu mai poate temporiza. E in interesul ei, dar si in cel al Uniunii Europene. Pentru cancelar se pune acum problema sa nu-si rateze iesirea.
