Paralel cu negocierile ONU de la Viena, Rusia organizeaza marti un "Congres al dialogului national sirian" la Soci. O intalnire care ilustreaza ponderea Moscovei pe scena internationala, la patru ani dupa criza ucraineana condamnata de statele occidentale, scrie Le Figaro, citat de Rador.
In februarie 2014, Vladimir Putin se afla la Soci, in sudul Rusiei, la JO de iarna. In acelasi timp, criza ucraineana se inrautatea, apoi se transforma in conflict deschis in estul tarii. Patru ani mai tarziu, statiunea balneara rusa este din nou in centrul actualitatii. Rusia organizeaza aici, marti, un "Congres al dialogului national sirian" pentru a deschide calea unei solutionari politice in Siria, unde a intervenit in septembrie 2015 pentru a-l sustine pe Bashar al-Assad.
In Ucraina si in Siria, Moscova si-a demonstrat ambitiile internationale, neezitand sa foloseasca forta. Dar acesti patru ani sunt si obiectul unei profunde schimbari. In vreme ce criza ucraineana trezea in tarile occidentale o opozitie contra Moscovei, Kremlinul ocupa acum un loc "de neevitat" pe scena mondiala, potrivit lui Arnaud Dubien, directorul Observatorului franco-rus si cercetator asociat la IRIS. "Le Figaro" revine asupra subiectului privind aceasta rasturnare de situatie.
Ucraina: Rusia condamnata de statele occidentale
Criza din Ucraina, tara care a oscilat istoric intre Europa si Rusia, apare la sfarsitul lui 2013 dupa decizia presedintelui ucrainean, Viktor Ianukovici, de a nu semna acordul de asociere cu Uniunea Europeana. Au izbucnit in piata Maidan, la Kiev, manifestatii pro-europene, care au dus la fuga, apoi la destituirea lui Ianukovici pe 22 februarie 2014. Armata rusa intervine in Crimeea, care voteaza alipirea la Moscova intr-un referendum contestat, apoi in Donbas, in estul Ucrainei.
Denuntand ingerinta Rusiei, Statele Unite si Europa voteaza sanctiuni impotriva Moscovei, care reactioneaza prin contra-sanctiuni. In martie 2014, G8 devine G7 dupa excluderea Rusiei. Dar se poate vorbi in acest moment de o izolare diplomatica completa? "Exista o confuzie intre Occident si comunitatea internationala", reactioneaza Arnaud Dubien. "Rusia n-a fost niciodata singura pe lume, ea a cautat si a gasit aliante de circumstanta cu China si Africa", adauga Cyrille Bret, conferentiar la Sciences Po Paris si cofondateur al site-ului EurasiaProspective.
Donald Trump a spart consensul occidental privind Rusia
Patru ani mai tarziu, relatiile dintre Moscova si tarile occidentale raman cel putin reci. In ciuda accentelor pro-ruse ale lui Donald Trump, Congresul american a votat in iulie noi sanctiuni, in vreme ce UE s-a multumit sa le prelungeasca pe cele deja existente, regretand chiar zelul american. Din primele luni ale lui 2014, Parisul si Berlinul au adoptat o atitudine mai putin transanta decat Washingtonul, Francois Hollande si Angela Merkel colaborand pentru instituirea acordurilor de la Minsk, aflate astazi intr-un punct mort, in vederea rezolvarii crizei din Ucraina pe cale diplomatica. De la venirea sa la Palatul Elysee in mai 2017, Emmanuel Macron a mers mai departe, invitandu-l cu mare pompa pe Vladimir Putin la Versailles si sustinand de atunci o conceptie mai "realista" in relatiile internationale.
De aici pana la o reimpartire a cartilor cu Rusia? "Prudenta, dar, o data cu venirea lui Trump, exista un inceput de constientizare in Europa privind impasul in care ne gasim. Trump lasa europenilor spatiu sa se autonomizeze pe plan strategic", estimeaza Igor Delanoe, doctor in istorie si director adjunct al Observatorului franco-rus, care vorbeste despre dosarul iranian in care europenii, ca si rusii sustin, impotriva Washingtonului, acordul nuclear. "Trump a scos la lumina zilei divergentele interne pentru republicanii americani si pentru europeni", confirma Cyrille Bret.
O data cu razboiul din Siria, marea revenire a Rusiei in Orientul Mijlociu
In ultimii ani, Rusia a investit de asemenea in Orientul Mijlociu. "Cu Siria, Moscova a pus mana pe principalul dosar strategic al momentului, ceea ce este o premiera din 1945", explica Arnaud Dubien. Intr-adevar, daca armata rusa n-a fost desfasurata oficial in Donbas alaturi de rebelii prorusi, ea este desfasurata in Siria pentru a sustine regimul lui Bashar al-Assad. "Pentru prima data din 1991, ea a fost trimisa departe de frontierele Rusiei pentru operatiuni de lupta", sustine Cyrille Bret.
"Din 2011, Moscova a perceput un risc - acela de a-si pierde implantarea in Siria - si o oportunitate - sa reimparta cartile in Orientul Mijlociu", analizeaza Arnaud Dubien. Vladimir Putin a reusit sa-si apropie tara de Iran si de Turcia in cadrul negocierilor de la Astana (Kazakhstan) care se prelungesc astazi la Soci. "De la sfarsitul secolului al XVIII-lea, Rusia a cucerit teritorii in detrimentul imperiilor otman si persan. Este un pasiv foarte greu care face cu atat mai remarcabila aceasta apropiere", continua directorul Observatorului franco-rus.
Din Asia pana in Africa de Nord, Rusia desfasoara o metoda mai curand decat o strategie
"Diplomatia rusa functioneaza cu principii de actiune foarte concrete", precizeaza istoricul Igor Delanoe, care vorbeste de o "abordare cu rabdare si rece, chinezeste". Din 2014, Moscova s-a intors spre Asia pentru a compensa izolarea sa occidentala. "Relatiile dintre Rusia si China s-au dezvoltat considerabil, dar aceasta orientare spre Est nu priveste numai Beijingul. Moscova s-a apropiat si de Japonia, de Coreea de Sud sau de Myanmar, mentinand relatii puternice cu India sau Vietnamul", continua cercetatorul, care noteaza totusi ca "marile declaratii de principiu ale Moscovei sunt decalate fata de anumite fapte", Extremul Orient rus ramanand putin dezvoltat.
In acest corn ne-occidental pe care il cultiva din Asia pana in Orientul Mijlociu, Rusia procedeaza cu aceeasi metoda. "Ea accepta sa vorbeasca cu toate statele, inclusiv cu cele care nu isi vorbesc intre ele", comenteaza Igor Delanoe. Moscova se adreseaza atat Israelului cat si Iranului sau are legaturi cu kurzii, desi se apropie de Turcia. "Fara a face aliante constrangatoare, ca Washingtonul cu Arabia Saudita, ea nu priveste decat interesele sale si ii lasa pe turci sa lupte impotriva kurzilor", precizeaza el.
Potrivit istoricului, Moscova are "o metoda mai curand decat o strategie", spre deosebire de Statele Unite si teoria lor a unei democratizari a Orientului Mijlociu prin efectul de domino, care nu a dat rezultate in Irak. "Rusia, care nu pune in balanta problema drepturilor omului, scoate din campul diplomatic tot ce este legat de politica interna", continua el. "Ea nu a crezut niciodata retorica occidentala win/win", sustine Arnaud Dubien, "Trump este foarte apropiat de Putin. Ei vorbesc aceeasi limba si judeca in functie de raporturi de forte si echilibrul puterilor".
Are Rusia mijloace pe masura ambitiilor sale?
Lovita de sanctiuni si si mai mult de scaderea pretului hidrocarburilor, economia rusa a suferit, cu doi ani de recesiune, produsul ei intern brut fiind in 2016 la nivelul din 2009. Daca cresterea s-a relansat in 2017, ea ar putea sa se stabilizeze in jurul a numai 1,5% pe an, semn al unei economii foarte dependente de hidrocarburi. Ca reactie la izolarea sa occidentala, Rusia a promovat o politica de substituire a importurilor si de diversificare a pietelor de aprovizionare. "Politica de auto-suficienta - unii vor spune de autarhie - a inregistrat cateva succese, mai ales in domeniul agro-alimentar, dar nu va fi suficient pentru a obtine o crestere robusta. In multe sectore in care tehnologiile ii lipsesc, Rusia are nevoie de investitii occidentale", estimeaza Igor Delanoe.
Moscova are grija totusi sa nu cada in capcana URSS-ului, a carei economie n-a putut tine pasul cu cursa inarmarilor din timpul razboiului rece.
"Rusia a tras invataminte", estimeaza Arnaud Dubien, comparand cheltuielile rusesti in Siria cu cele americane in Irak. Potrivit agentiei Bloomberg, Moscova a cheltuit in 2016 1,2 miliarde de dolari in Siria, comparativ cu cele 70 de miliarde de dolari ale tuturor cheltuielilor militare rusesti, adica 5% din PIB. Statele Unite au cheltuit in operatiunile lor externe peste 2.000 de miliarde de dolari din 2001, in principal in Afganistan si in Irak, cifre care, consolidate cu fondurile civile legate de aceste conflicte, ar putea urca la 12.000 de miliarde. "In concluzie, Rusia face mult cu putine mijloace", apreciaza Arnaud Dubien, care concluzioneaza: "Moscova trece la o repunere in discutie a ordinii eurotlantice mostenite din 1991, pe care o considera deconectata de la realitate. In aceasta lume, dupa parerea ei din ce in ce mai putin occidentala, ea estimeaza ca se afla pe sensul istoriei mai curand decat in contra-curentului", scrie Le Figaro.
