„Sectorul privat din România se confruntă cu turbulențe. Deși cu o medie ridicată, creșterea economică a României a fost foarte volatilă, iar beneficiile rezultate în urma reformelor stimulate de aderarea la UE în 2007 s-au diminuat, din cauza lacunelor în materie de guvernanță și de calitate a instituțiilor, a datelor demografice și a deficitului acut de competențe”, arată un raport publicat de IFC, divizia de investiții a Băncii Mondiale.

Banca MondialaFoto: AA/ABACA / Abaca Press / Profimedia

Ineficiența administrației fiscale, corupția percepută și instabilitatea politică sunt constrângeri majore

Ineficiența administrației fiscale, corupția percepută și instabilitatea politică sunt constrângeri majore pentru mediul de afaceri, arată Raportul.

Multe sarcini - de exemplu, obținerea de autorizații de construcție și conectarea la rețeaua electrică, soluționarea cazurilor de insolvență, protejarea investitorilor minoritari și aplicarea contractelor- rămân oneroase pentru companii, se mai spune în document.

• Vezi aici Raportul IFC

România se remarcă și printr-o reglementare restrictivă pentru serviciile profesionale și de transport (inclusiv companii aeriene). Mai mult, în 2018, firmele românești arată că aproximativ 18% din timpul managementului superior a fost alocat pentru a se ocupa de reglementările fiscale (o cifră mai mare decât în 2009), comparativ cu 13,5% media în țările similare.

În România controlul statului asupra economiei este mai mare decât în majoritatea țărilor OCDE

Indicele de reglementare a produselor pe piață (Product Market Regulation - PMR) din 2018 al OCDE - care surprinde controlul statului, barierele la intrarea pe piață și barierele în calea comerțului și a investițiilor - arată că în România controlul statului asupra economiei este mai mare decât în majoritatea țărilor OCDE.

Bariere la intrare care ar putea fi eliminate pentru a stimula concurența și creșterea PIB- ului includ, printre altele: i) proceduri administrative împovărătoare; ii) cerințe inutile de intrare în domeniul serviciilor de transport rutier de marfă și al serviciilor profesionale; și iii) onorarii minime și maxime pentru serviciile juridice, precum și orientări recomandate privind onorariile pentru serviciile de inginerie și arhitectură. În plus, întreprinderile de stat se bucură de privilegii semnificative în materie de reglementare.

Suntem pe ultimul loc în tabloul de bord al UE privind inovarea

România se află pe ultimul loc în tabloul de bord al UE privind inovarea, ceea ce indică o capacitate redusă a companiilor românești de a avansa în lanțul valoric. Companiile românești se clasează sub cele din UE în ceea ce privește inovarea produselor și a proceselor, inovarea de marketing și organizațională, cheltuielile de cercetare și dezvoltare, cererile de brevete și formarea în domeniul TIC.

România are, de departe, cea mai mică pondere a companiilor inovatoare din UE: în 2019, doar 10% dintre firmele românești au introdus un produs sau serviciu nou sau îmbunătățit semnificativ în ultimele 12 luni, mai puțin decât în țările din regiune, cum ar fi Bulgaria, Ungaria sau Polonia. În plus, nu există o singură agenție responsabilă cu gestionarea și coordonarea generală a politicii de inovare.

Suntem pe ultimul loc în clasamentul privind calitatea infrastructurii

Parametrii de măsurare a infrastructurii din România sunt în urmă față de restul UE, țara ocupând aproape în fiecare an, începând cu 2007, ultimul loc în clasamentul privind calitatea infrastructurii generale. Potrivit raportului Global Competitiveness 2019, România a avut rezultate deosebit de slabe în ceea ce privește calitatea drumurilor, situându-se pe locul 119 din 141 de țări - cea mai slabă poziție din UE și, în ciuda faptului că este o țară cu venituri ridicate, mult sub unele țări cu venituri medii-superioare.

Rolul major al ÎS în sectorul de infrastructură al țării (în special în domeniul transporturilor și al energiei) duce la investiții insuficiente și/sau la excluderea sectorului privat. Investițiile publice s-au situat în medie la 4,2% din PIB între 2000 și 2020, peste media UE-27 de 3,2% din PIB, dar au fost foarte volatile. Folosirea de către guvern a tăierii investițiilor ca instrument pentru a atinge obiectivele de deficit bugetar a fost un factor important de volatilitate. Acoperirea insuficientă a rețelelor de infrastructură de transport împiedică competitivitatea și crearea de locuri de muncă.

Ce mai arată Raportul:

• Agricultura reprezintă în continuare o mare parte din ocuparea forței de muncă, în timp ce contribuția relativă a serviciilor la PIB și la ocuparea forței de muncă este cea mai scăzută din UE.

• Dinamica nesustenabilă a salariilor și îmbătrânirea și scăderea forței de muncă compromit și mai mult productivitatea. Vasta economie subterană a țării, estimată la 21% din PIB, generează provocări suplimentare.

• Lucrătorii „la negru” reprezintă o componentă majoră a pieței muncii, în special pentru rolurile cu calificare redusă.

• Deși creșterea economică robustă s-a tradus printr-o reducere a sărăciei, România continuă să aibă cea mai mare rată a sărăciei din UE. Aproximativ 45% din populație trăiește în zonele rurale, unde rata sărăciei este de șase ori mai mare decât în zonele metropolitane.

• Productivitatea muncii în România a recuperat decalajul față de media UE, dar a rămas cu aproximativ 33% mai scăzută în 2021. Câștigurile agregate de productivitate din ultimii ani provin, în mare parte, din îmbunătățirea eficienței de alocare, prin care companiile din producție și-au mărit cota de piață. Lipsa de competențe digitale, capitalul uman slab, exodul creierelor și deficiențele mediului de afaceri reprezintă provocări majore și interdependente pentru creșterea productivității în țară.

• Productivitatea microîntreprinderilor și a IMM-urilor este împiedicată de accesul limitat la finanțare, atât din cauza cererii (de exemplu, capitalizarea insuficientă a companiilor, caracterul informal, garanțiile limitate, nivelul scăzut de educație financiară), cât și din cauza factorilor ce țin de ofertă (de exemplu, deficiențe ale infrastructurii financiare).

• Populația României a scăzut din cauza îmbătrânirii și a emigrării, iar populația cu vârstă de muncă (20-64 de ani) va scădea cu aproximativ 7,5% până în 2025 față de nivelurile din 2019, cu încă o scădere de 3% între 2025 și 2030. În același timp, ratele de participare la forța de muncă în rândul femeilor și al tinerilor sunt printre cele mai scăzute din UE.

• Deficiențele sistemului educațional, atitudinile nefavorabile față de învățarea pe tot parcursul vieții, precum și politicile ineficiente de formare profesională și politicile active de pe piața muncii se combină cu exodul creierelor, pentru a provoca deficitul și neconcordanța de competențe, ceea ce reduce capacitatea de inovare, precum și potențialul de creștere și de câștiguri (a se vedea Actualizarea DST pentru România, 2023).

• România are cel mai mic scor din UE în ceea ce privește indicele capitalului uman (HCI): 0,58, ceea ce înseamnă că productivitatea viitoare a copiilor născuți astăzi în România va fi de doar 58% din ce ar fi putut fi dacă ar beneficia de educație și asistență medicală completă.

• În plus, România are cea mai scăzută rată de participare la învățarea pe tot parcursul vieții din UE, din cauza barierelor culturale și sistemice, în timp ce forța de muncă din țară are niveluri mai scăzute de competențe digitale și competențe soft în raport cu standardele UE.