"Oamenii sunt nascuti sa moara" ii spune Alysson Paradis lui Guillaume Depardieu in "Copilaria lui Icar", ultimul film al actorului francez disparut prematur in octombrie 2008, la cateva zile dupa incheierea filmarilor din Romania. "Copilaria lui Icar" intra de-abia acum pe ecranele noastre, dupa ce a avut in ianuarie premiera franceza.
Motivul, spune autorul sau, debutantul in lungmetraj Alex Iordachescu, se datoreaza atat inchiderii financiare a filmului cat si dorintei de a lasa sa treaca ceva timp de la moartea tragica a fiului lui Gerard Depardieu.
Dar filmul va pastra mereu aura funesta a mortii actorului principal si orice amanunt din el suna acum incarcat de prevestiri. Inclusiv replica spusa de sora lui Vanessa Paradis, Alysson, care o tulbura inexplicabil pe aceasta pe platou: "Oamenii sunt nascuti sa moara".
Guillaume Depardieu, fiul rebel al lui Gerard Depardieu, a contractat in Romania un virus care i-a provocat o pneumonie galopanta. Asta se intampla catre sfarsitul filmarilor. Transportat cu un avion sanitar la Paris, dupa ce la Bucuresti a trecut pe la mai multe spitale, n-a mai putut fi salvat.
Tot din pricina unui virus i s-a amputat in 2003 un picior pe care il accidentase in 1995, intr-un accident de motocicleta. Crescut fara afectiunea parintilor prea ocupati cu meseriile lor de actori si traind la intensitate maxima, Guillaume Depardieu a ars repede.
Succesele sale in film (a fost considerat de multi cel mai bun actor al generatiei sale) au fost insotite de excese de medicamente, alcool sau droguri, iar in ultimii ani relatia cu tatal s-a stricat pana la a deveni aproape inexistenta.
Alex Iordachescu (nascut in 1974 si emigrat in Elvetia in 1989, unde a studiat arte vizuale si cinema), a scris doua drafturi de scenariu impreuna cu Marcel Beaulieu si Marianne Brun.
Pe al doilea l-au simplificat si pentru ca intrase Guillaume Depardieu in ecuatie, dar si pentru ca regizorul dorea sa renunte cat mai mult la schema unui gen anume. Iniţial, filmul fusese gandit ca un policier SF, metafizic - oricum un gen destul de difuz dat fiind subiectul filmului.
"Copilaria lui Icar" are in centru un barbat schiop pe nume Jonathan Vogel (interpretat de Depardieu Jr.) care se interneaza intr-un centru de genetica (filmat la Institutul Ana Aslan) unde un savant (Carlo Brandt) pretinde ca a descoperit o modalitate de inmultire a celulelor.
Promisiunea refacerii piciorului pierdut il transforma insa din pacient in victima si prizonier al propriei iluzii de a-si reface trecutul (eroul fiind si bantuit de amintirea fostei sale sotii.).
Filmul merita vazut tocmai pentru aerul funest pe care Alex Iordachescu incearca sa-l evite. Retroactiv, fiecare replica se incarca altfel. Ultimele opere ale artistilor au, constient sau nu, valoare testamentara. Ultimele filme ale cineastilor sunt mai mult decat niste filme obisnuite. Guillaume Depardieu nu stia ca va muri, dar totul in film anunta acest lucru.
Iar misiunea lui Alex Iordachescu se pare ca a fost aceea de a-i oferi actorului francez cadrul si partitura cantecului de lebada. Din pacate, filmul suna la fel de pretentios ca titlul, desi pare in acelasi timp gaunos.
Povestea e in acelasi timp simplista si complicata, din pricina unui scenariu care exploateaza o tematica deloc noua printr-o poveste care ajunge sa plictiseasca de tot pana la final.
Acest lucru se intampla in ciuda simtului vizual al regizorului - care e ajutat de directorul de imagine Marius Panduru si de scenograful Calin Papura. Filmul e ingrijit si bine manufacturat, dar nu-ti ofera substanta sau emotie, dupa cum ii lipseste suflul necesar unui lungmetraj. E foarte greu sa fii simplu si, in acelasi timp, profund - mai ales de la primul lungmetraj.
E o mare discrepanta intre lipsa de ritm si de viziune regizorala a filmului, si imersiunea totala a lui Guillaume Depardieu. Actorul se investea complet in toate filmele in care juca, se consuma, isi depasea cu mult „fisa postului”, venind cu sugestii pentru scenariu sau regie. El a si preferat de multe ori sa lucreze cu regizori tineri.
Aici, Depardieu Jr. (care a dat personajului si date din biografia personala) joaca de parca ar fi pe buza prapastiei, inconstient, ca si cum n-ar mai exista ziua de maine, iar acest joc fara plasa de salvare, dar si fara limite (regizorul nu stie sau se teme sa il opreasca) capata la un moment dat un tragism aproape indecent. Filmul inceteaza de la un moment dat sa mai fie un simplu film, ci o rana deschisa.
Un scenariu mai simplu, o linie mai clara, o mana de regizor mai ferma ar fi fost de dorit. Alex Iordachescu recunoaste azi ca detasarea de film, datorata timpului, ii permite sa-i vada neimplinirile. El admite ca nu a reusit sa transmita ceea ce dorea. Faptul ca e constient de ce nu i-a iesit il va ajuta, probabil, la urmatorul film.
„Copilaria lui Icar”/”L’Enfance d’Icare” – regia Alex Iordachescu. Cu: Guillaume Depardieu, Alysson Paradis, Carlo Brandt, Dorotheea Petre, Madalina Constantin. Premiera romaneasca – 8 aprilie 2011
0
1
