DOSAR 10 ani cu filmul romanesc. Episodul 5 - Anul 2005. Luminita Gheorghiu: Nu stiu unde se afla "Moartea domnului Lazarescu" in cinematografia romana, dar este in sufletul meu

de Iulia Blaga     HotNews.ro
Sâmbătă, 26 noiembrie 2011, 14:11


Imagine din "Moartea domnului Lazarescu"
Foto: Hotnews
"Mioara e tot timpul prezenta. Uneori vorbeste, alteori tace, dar cand tace femeia asta, cum tace? de ce tace?... Am inceput cu o mare teama, dar pe urma, in pauza dintre cadre cantam, dansam - si mi-a ramas acest lucru, proaspat ca senzatie, in minte", isi aminteste Luminita Gheorghiu despre lucrul la "Moartea domnului Lazarescu".

Filmul a obtinut Premiul sectiunii "Un Certain Regard" la Cannes si a deschis o noua etapa in filmul romanesc. Aprofundand directia inceputa cu „Marfa si banii”, Cristi Puiu face in „Moartea domnului Lazarescu”o comedie neagra despre nepasarea si indiferenta omului fata de om.

Personajul central, Dante Remus Lazarescu (Ion Fiscuteanu), se simte rau si cheama salvarea, fiind pe urma purtat de o asistenta omenoasa (Luminita Gheorghiu) pe la mai multe spitale din Bucuresti care, pe rand, il refuza.

Filmul nu e o critica impotriva sistemului sanitar din Romania dar, in lipsa carentelor sistemului sanitar care l-au facut pe barbatul dus cu salvarea de la un spital la altul sa moara in strada – caz real aflat la baza filmului, povestea lui „Lazarescu Dante Remus” nu s-ar mai fi spus.

In spatele cotidianului recreat fidel, cineastul sondeaza realitatea mortii si felul cum se raporteaza oamenii la ea. Concluzia e pe cat de dura pe atat de adevarata - in viata mai e cum mai e, dar in moarte suntem cu totul singuri.

Filmul a avut o receptie stralucitoare la Cannes, unde a fost distins cu Premiul sectiunii "Un Certain Regard", a doua ca importanta dupa Competitia Oficiala, si a fost pe urma distribuit in multe teritorii, inclusiv in SUA ("marketat" de distribuitor drept comedie), unde criticii americani l-au luat in brate.



Filmul i-a adus regretatului Ion Fiscuteanu un rol manusa pentru talentul sau. Celelalt interpret principal al filmului, Luminita Gheorghiu, isi aminteste pentru HotNews.ro:

"Ca sa fiu foarte sincera, am avut o stare foarte buna in timpul filmarilor, desi incepusem cu o mare teama. Lucrurile au fost foarte pe graba, nu am avut prea mult timp la dispozitie sa vorbim, iar eu nu stiam unde ma duc cu personajul.

Mioara e tot timpul prezenta. Uneori vorbeste, alteori tace, dar cand tace femeia asta, cum tace? de ce tace?... Asa ca am inceput cu o mare teama, dar pe urma, in pauza dintre cadre cantam, dansam... si mi-a ramas acest lucru, proaspat ca senzatie in minte. Nu stiu de ce eram relaxata.

Rolul meu s-a nascut pe masura ce trecea cate o zi de filmare. Am inceput filmarea cu spitalele si pe urma ne-am dus in apartament, ca sa nu inceapa sa ninga. Mie imi era frica pentru ca tot auzeam de accidente in care erau implicate masini de salvare si Cristi tot timpul ii cerea lui Spahiu (n.red. - Gabriel Spahiu) sa mearga cu viteza.

O data am trecut pe rosu intr-o intersectie. Din dreapta ne-au dat intaietate, dar din stanga nu, si Spahiu a pus o frana asa de puternica incat cei care erau in spatele lui Lazarescu - Cristi, operatorul si sunetistul - au venit de-a dura.

Nu stiu unde se afla acest film in cinematografia romana, dar el este in sufletul meu. Nu avem cum sa nu fim subiectivi - desi eu am fost de-a lungul anilor destul de obiectiva cu mine. La Los Angeles, cand mi-au dat premiul (n.red. - Premiul pentru rol secundar feminin din partea Asociatiei Criticilor din Los Angeles) ma miram de mine. De ce atatea laude? Nu credeam in ele, dar nici nu credeam ca sunt doar politicosi...

Am, totusi, ceva sa imi reprosez la acest rol: Cristi nu mi-a zis nimic, dar cred ca la final trebuia sa mai stau cateva secunde in plus in cadru. Se simte si daca esti cu patura in cap. I-am spus lui Cristi in gluma ca ma tine cu spatele la aparat, iar el a spus: " Tu te asezi asa", dar eu ma asezam in functie de partener, nu de aparat.

Cred ca trebuia sa mai stau un pic alaturi de domnul Lazarescu, mai ales ca stiam ca se duce in sanul lui Avram (de aia ma si chema Mioara Avram.)... Am ramas cu aceasta neimplinire.

Am vorbit odata cu Nae Caranfil si i-am spus ca am cunoscut asistente foarte rele care se luau tare de tot in clont cu medicii sau cu pacientii, si ca nu stiu de ce am jucat personajul asa (asa m-a dus valul, nu mi-a spus Cristi ceva anume), iar el a zis: "L-ai facut foarte bine. Daca il faceai altfel erai eroina, dar asa esti un om obisnuit".

Cristi mereu spunea: "Concentrati-va, ca acum se trage!" De ce nu are voie un doctor sa greseasca o operatie? Eu de ce sa gresesc un personaj la teatru sau in film? Trebuie sa fii foarte serios in munca asta, si cozonac daca faci".


„Moartea domnului Lazarescu”
Regie – Cristi Puiu
Scenariu  - Cristi Puiu, Razvan Radulescu
Cu: Ion Fiscuteanu, Luminita Gheorghiu, Gabriel Spahiu, Doru Ana, Dana Dogaru, Mihai Bratila, Clara Voda, Adrian Titieni, Florin Zamfirescu
Premiul sectiunii „Un Certain Regard”- Cannes, 2005


“Ryna”- dublu debut

In 2005 a debutat in lungmetraj Ruxandra Zenide, tanara regizoare nascuta in 1975 care studiase intensiv filmul la FAMU Praga si New York University. Eroina lungmetrajului de debut al Ruxandrei Zenide, "Ryna", este o tanara din Delta Dunarii pe care tatal o sileste sa stea cu parul tuns scurt si sa faca munca de baiat, suparat inca pe faptul ca viata nu i-a daruit un fiu.




Dar feminitatea Rynei creste si, odata cu ea, dorinta de a evada din lumea marunta in care a trait pana atunci. Intr-un film cu o accentuata nota poetica, regizoarea contureaza un personaj care isi urmeaza calea in ciuda conditionarilor universului din care provine.

Filmul a lansat-o pe Dorotheea Petre, una dintre cele mai interesante figuri descoperite de cinematografia romana recenta. Ruxandra Zenide isi aminteste azi:

"Un moment puternic a fost cand am vazut primele rushes cu primele trei zile de filmari. Nu stiam daca functioneaza personajele asa cum le imaginasem si, cand Catalin a proiectat ce am filmat, mai intai pentru mine si Dorotheea, dupa care pentru echipa, a fost o mare surpriza.
Imagine din "Ryna"
Foto: Hotnews


Totul parea (aproape) adevarat. Mai ales Dorotheea, care era mai puternica pe ecran decat ce puteam vedea in momentul filmarii".


„Ryna”
Regie – Ruxandra Zenide
Scenariu – Marek Epstein, Andreea Valean
Cu: Dorotheea Petre, Valentin Popescu, Aura Calarasu, Nicolae Praida
Premiul special al juriului pentru regie si Premiul special al juriului pentru interpretare feminina – Mannheim-Heidelberg, 2005


Citeste mai multe despre   
















1006 vizualizari

  • -3 (5 voturi)    
    interesant (Sâmbătă, 26 noiembrie 2011, 16:48)

    gaga [anonim]

    am vazut mai demult filmul, dar tot nu m-a parasit senzatia de jena. mi-e jena de cat de prost e. cliseist, lipsit de autenticitate, de subtilitate, te face sa te jenezi fantastic de mediocritatea dialogurilor . scenariu, regie si imagine la fel de proaste. odios !
    • +4 (4 voturi)    
      si mai interesant (Sâmbătă, 26 noiembrie 2011, 18:12)

      gogu [anonim] i-a raspuns lui gaga

      mie mi se pare odios ca dumneata nu-ti stii locul.
  • -3 (5 voturi)    
    Asta este un film ? (Sâmbătă, 26 noiembrie 2011, 18:59)

    saxon [anonim]

    Cred ca sunt un cinefil in limitele normalului dar cred ca filmul este foarte prost.In primul rand ca subiect si in al doilea rand ca realizare : este un film cenusiu si slab care nu emotioneaza si care nu iti induce nici un fel de stare . Hai sa fim sinceri si sa parasim snobismul , filmul trebuie sa emotioneze , sa te faca sa visezi , sa te faca se devii mai bun sau sa te puna pe ganduri , oare nu de aceea este denumit "a saptea arta" ? Daca poate vreunul sa imi spuna ce este arta aici eu promit ca fac din nou efortul de a urmari o jumatate de ora din film desi este chinuitor ... Stiu ca snobii de profesie pot fi oripilati de aceasta postare dar eu prefer oricand o opera de arta care trage si concluzii ca de exemplu "Parfum de femeie " .
    • +2 (2 voturi)    
      da (Marţi, 29 noiembrie 2011, 14:02)

      saxofon [anonim] i-a raspuns lui saxon

      tu cu gura ta ai spus-o: arta trebuie sa te faca sa devii mai bun sau sa te puna pe ganduri. Cand vezi ca un OM este plimbat pe targa de la un spital la altul si tratat ca un OBIECT, ce concluzie tragi tu de-aici?
      Daca pe tine treaba asta nu te emotioneaza in niciun fel inseamna ca accepti acest lucru si ca esti unul dintre cei care l-au omorat pe domnul Lazarescu. Pentru ca nu cancerul il omoara pe Lazarescu (daca nu te-ai prins, nici nu vedem cum moare) ci fiecare om ca tine pe care nu-l emotioneaza soarta unui seaman. Pt ca intre oameni nu mai exista dragoste. De-asta e valoros acest film si de-asta este o opera de arta.
      Daca pentru tine "Parfum de femeie" este o opera de arta, ramai la nivelul asta, "intre limitele normalului". Pt ca pentru tine e normal sa tratezi oamenii cu dispret, din moment ce arunci cu cuvinte jignitoare fara niciun argument (prost, cenusiu, slab etc). Si lasa-i pe "snobii de profesie" sa studieze filmul asta in toate scolile de cinema din lume.


Abonare la comentarii cu RSS

Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version