Am afirmat-o în nenumărate rânduri, la nivel de evenimente, există un singur brand cultural de țară, iar acela este Festivalul „George Enescu”. Efortul oamenilor implicați trebuie aplaudat fără nicio rezervă. Într-o țară ca România, logistica pentru un astfel de eveniment este Ferrari. Artexim a reușit, chiar și după încheierea mandatului d-lui Constantinescu, să mențină standardele.

Festivalul George EnescuFoto: Festivalul George Enescu

Dar de aici, discuțiile încep să nuanțeze. Pe viziune, pe marketing...

În privința schimbărilor de paradigmă conceptuală, ele s-au dovedit pariuri perdante. Au fost făcute din scurt și fără o logică de festival. Un mic reminder aici și aici . Recunosc că siguranța cu care dl. Măcelaru, directorul artistic, afirma că asta vrea publicul, puținilor cârcotași le-a închis gura. S-a dovedit că nu e așa. Doar că, între timp, s-a stricat și ce exista. Tot ce pot spera este să-și uite ambițiile repede. La asemenea festivaluri este destul de clar. Excelența interpretativă există prin prezența orchestrelor, soliștilor și dirijorilor invitați. Viziunea artistică dă personalitate festivalului. Ok, programul m-a nemulțumit pe mine, pe alții. Sau, mai bine zis, ”subțierea” sa artistică. Dar asta n-are importanță. Ideea e că, până la urmă, schimbările nu și-au atins scopul. Mai mult, tocmai, pentru că existau atâtea ”noutăți”, trebuia forjat bine motorul comunicării. Nu că ce s-a făcut până la această ediție pe comunicare și marketing era model de urmat, dar, tocmai, pentru că se știa ce nu merge, trebuia să fie altceva. Sînt și lucruri care s-au păstrat și s-au adăugat altele noi. S-a continuat tradiția concertelor itinerante în țară. Au apărut evenimente conexe în București și în țară, au fost cooptate și alte săli. Pentru eficacitate trebuiau, însă, anunțate mai din timp. Au intrat în circuit locuri neconvenționale. S-a încercat o emulație. Lărgirea și mai mult a umbrelei a evenimentului în condițiile în care Piața Festivalului s-a redus la o săptămână. Dar unicolorată. Aici, însă, Ministerul Culturii trebuie să intervină. E brandul țării, nu brand-ul Artexim. E o umbrelă sub care trebuie să se afle nu numai muzica.

Am rămas șocată, nu exagerez, să constat că pe parcursul festivalului, MNAR a avut program normal.

Adică, lunea și marțea, zilele scurte ale festivalului, MUZEUL era închis. De joi încep zilele lungi, iar week-end-ul e full. Cum să afle străinii de Grigorescu, dacă Grigorescu e închis? Galerii de artă ale Fondului Plastic, din centru, închise și ele!? Cine le administrează? Nu le-a spus nimeni că, cel puțin teoretic, dar și practic, vor veni turiști interesați de cultură? Plătiți degeaba. Ei habar n-aveau ce se întâmplă cultural la doi pași de instituțiile lor. Subliniez, Artexim trebuie lăsat să se ocupe doar cu ce face el, iar pentru tot ce înseamnă ARC Cultural Enescian, în această perioadă, trebuie să facă altcineva, separat. Și zic de arte plastice, evenimente, instalații. 7... tablouri în Ateneu nu e un lucru serios. Chiar merchandising-ul trebuie să aibă un concept și, mai ales, să fie bine realizat. Cu alte cuvinte, nu s-a trecut la nivelul următor, pentru câte beneficii a creat acest festival. Dar, na, Dumnezeu dă, dar nu bagă în traistă. Nu-mi iese din cap. În deceniul 3, secolul XXI, festivalul trebuia să aibă aplicație. Și, tot nu am înțeles, de ce un ziar tipărit și nu online, sau și, și? Varianta site ului, slăbuț funcțional, fără ecran închis, inclusiv pentru materialele de prezentare pentru concerte!? La aceste stângăcii, nereușite, se adaugă, invariabil, drama Sala Palatului, ha! Care, repet, nu acustica e problema ei, ci, chiar scaunele.

Din păcate, ce se spune acum, la cald, după festival, se va uita rapid pentru că nu prea are cine să proceseze.

Să-și asume ceva, orice. E un interimat de doi ani!!! În timp ce, în afară, lucrurile se planifică și se cunosc cu ani înainte, în managementul cultural de la noi Diagrama Gantt nu există. Așa cum, de peste 30 de miniștri ai culturii, asistăm, ediție de ediție, la telenovela bugetului festivalului, asta când nu-și arată unii mușchii ignoranței ca să-l taie.

Problema principală. Nimeni nu-și dorește statutul de Casandră, mai nou ”I told you so”.

Iată, AICI , în 2017, atrăgeam atenția că, pe calea pe care se plecase cu scumpirea prețurilor la bilete, NU E BINE. A, și tombola abonamentelor. Între timp, la Salzburg, tombola, a cărui model fusese preluat cu surle și trâmbițe, nici nu mai există. E piața care dictează ce faci, nu invers. Singura explicație dată, în timp, pentru escalada prețului la bilete a fost că, afară sînt mai scumpe ca să vezi aceleași orchestre. Între timp, am urmărit, aceleași orchestre este mai ieftin să le vezi afară. Oricum, veniturile nu se pot compara din start. Și-atunci cel mai bine este să te compari cu tine însuți, pam-pam! 2013 a fost anul cu cele mai multe evenimente și serii de festival. Și ultimele bilete „affordable”. Și ultima dată când presa a putut să pună titlu că la Festival Enescu, „ 20.000 de bilete s-au vândut în 2 ore.” Cam 50% din capacitatea festivalului. Mai bine ca la meciurile Rapidului.

2013 vs 2023, cifrele sînt lei (tramvai).

Abonamentele erau: la mari orchestre, cel mai ieftin 300, cel mai scump 1000. Acum 1500, respectiv 4900. La Ateneu ziua erau 500/650, acum sînt 3750/4680. Pentru concertele de la miezul nopții dădeai 300 sau maxim 500 lei, acum, 1620 sau 2070, dar programele sînt net inferioare. Pentru abonamente, creșteri de la 5 la 8 ori. La bilete individuale, saltul a fost mai ”blând”. Scumpirea a fost între dublu și cvadruplu. Cum salariul mediu net în aceeași perioadă a crescut cu doar 65%, deci, nici măcar nu s-a dublat, era greu de presupus că cineva va avea de scos mai mulți bani din buzunar pentru biletele de festival. Între timp, s-a liberalizat și prețul la utilități. Sincer, știu profesori universitari, diasporă, IT-iști, ăia cu salariile mari, care nu și-au permis să își ia bilete la tot ce ar fi vrut. Așadar, anul acesta, s-a ajuns la un grad de ocupare, undeva, spre jumătate. N-am calculat eu, criticul Alexandru Pătrașcu. Cu evenimente mai puține decât în 2013.

Publicul a arătat că vrea să vină, cumpărându-și bilet pentru prima sau una din serile unei mari orchestre, dar nu și pentru a doua.

Ratând, uneori, o interpretare mai puternică. Unicitatea și frumusețea unor evenimente din festival nu va putea fi recuperată niciodată. Și aici nu e vorba doar de melomani. Sînt experiențe care te pot transforma. Dacă artistic, nu înțeleg de ce s-a răzbunat domnul Măcelaru pe noi, nici, administrativ nu înțeleg de ce s-au supărat pe bilete și abonamente? Sau ce acoperire are sloganul „Generozitate prin muzică”?

Ultimele concerte. Recunoștință și Iubire.

La Ateneu, orchestra IL GIARDINO ARMONICO, condusă de super dirijorul GIOVANNI ANTONINI, program aici , ne-a încântat cu Haydn și al său Oratoriu Anotimpurile Hob XXI:3. Compozitorul celor mai multe simfonii scrise vreodată, are și unele dintre cele mai frumoase lucrări de muzică vocal instrumentală. Recuperat istoric, Oratoriul este o capodoperă care va însufleți multe generații. Simți nașterea și exaltarea naturii, bucuria vieții, căldura soarelui. Antonini e un specialist și a adunat sub îndrumarea și spiritul său pe unii dintre cei mai buni instrumentiști, un excepțional cor și, bineînțeles, soliștii, dintre care, soprana Anett Fristch a lăsat o impresie puternică. Antonini are drept proiect înregistrarea integralei Haydn. Va fi cu siguranță referința supremă la acest capitol.

Penultima seară a festivalului, a avut loc, pe scena Sălii Palatului, primul concert din tradiționala închidere a festivalului cu ORCHESTRA REGALĂ CONCERTGEBOUW.

Program aici.A fost a doua oară, pe parcursul întregului festival, când sala a fost plină până la refuz. La pupitru s-a aflat noua senzație a dirijoratului mondial KLAUS MÄKELÄ. Tânăr, sensibil, riguros, entuziast. A avut prilejul să ne-o demonstreze cu un program francez, romantic, profund liric. Solistul serii, pianista YUJA WANG. Da, cu cea apariție scenică ieșită din normă și care a făcut lumea să se împartă. Nu știu de ce. Artistic n-ai ce comenta. Programul l-a deschis cu Concertul pentru mâna stângă în re major de Ravel. În 2021, cu MAHLER CHAMBER ORCHESTRA, unde era și dirijor (sic!), a prezentat Capriciu pentru mâna stângă de Janáček. Posibil să aibă un plan. E o compoziție de ritm, de virtuozitate, cu jazz mood, atmosferă pe care a catapultat-o în sală. Da, și se aud și ecourile „Bolero”ului. Al doilea concert, tot Ravel, am fost răsfățați, este cel în sol major. O compoziție plină de poezie, ca un basm, dar din vremea lui Mozart, pe care Yuja ni l-a susurat în urechi. La bis, ah, Philip Glass! Încheierea serii cu Debussy a urmat mânușă. Concertmaistrul serii a fost Liviu Prunaru. Ultima seară și, program aici, ultimul concert. Concertgebouw a cântat Enescu, Uvertura de concert pe teme populare românești op. 32. Superb, strălucitor. Mäkelä i-a imprimat tușe proaspete, o deschidere de perspective, o interpretare curată, cristalină, ca de statutul acestei imense orchestre. A urmat Mahler, Simfonia nr. 3 în re minor interpretată monumental. Rarisim. Ți-a tăiat respirația, fie că ai ascultat 100 de versiuni sau o auzi pentru prima dată. Nu e niciun dubiu, tânărul acesta chiar le știe cu bagheta. O transpunere totală, părea epuizat la terminarea lucrării. Și cu o orchestră imperială ca aceasta, ești martorul unor momente de neuitat.

Ultimul concert despre care scriu, a fost duminică înainte de Sala Palatului, la Ateneu. Program aici .

Cunoștințe mai vechi, LES ARTS FLORISSANTS și neobositul WILLIAM CHRISTIE, specializați baroc, au venit cu The Fairy-Queen Z. 629 de Henry Purcell. Operă semi-staged, deși, n-am nicio reținere să spun că, în fapt, a fost mai regizată și jucată decât majoritatea producțiilor noastre autohtone. A fost cu atât mai mult savurată, cu cât, felia de baroc a fost subțiată la maxim. Într-o explozie de mișcare, dansatori break dance, hip hop, mă și întrebam unde vor avea loc pe scena Ateneului, interpreți tineri cu voci candide și cristaline și mimică bine conturată au creat o atmosferă de vis, atractivă, ceea ce n-ai presupune când știi ce se cântă. Așa că, un aer optimist și nu exagerez când zic că toată lumea prezentă în săli a plecat încărcată pozitiv. O încheiere de mare clasă.

TOPuri Voi folosi ordinea cronologică pentru că la acest nivel un ranking real e mai greu de realizat

Cel puțin pentru mine. Top 20 Orchestre mari și opere Opere au fost puține și le-am combinat cu lucrările vocal simfonice, destul de puține și acestea.

1.ORCHESTRA ȘI CORUL MAGGIO MUSICALE FIORENTINO ZUBIN MEHTA dirijor LORENZO FRATINI dirijorul corului Mahler Simfonia nr. 2 în do minor, Resurecția

2.ORCHESTRA TEATRULUI CAPITOLE DIN TOULOUSE CHRISTIAN BADEA dirijor Saint-Saëns Simfonia nr. 3 în do minor op. 78, cu orgă

3.ORCHESTRA SIMFONICĂ DIN LONDRA Sir SIMON RATTLE dirijor Mahler Simfonia nr. 9

4. ORCHESTRA SIMFONICĂ DIN LONDRA Sir SIMON RATTLE dirijor Messiaen Simfonia Turangalîla

5.ORCHESTRA GEWANDHAUS DIN LEIPZIG HERBERT BLOMSTEDT dirijor Enescu Preludiu la unison din Suita nr. 1 în do major pentru orchestră op. 9 Bruckner Simfonia nr. 7 în mi major WAB 107

6.ORCHESTRA TONHALLE DIN ZÜRICH PAAVO JÄRVI dirijor Dvořák Simfonia nr. 9 în mi minor op. 95, Din lumea nouă

7.ORCHESTRA TONHALLE DIN ZÜRICH PAAVO JÄRVI dirijor Bruckner Simfonia nr. 9 în re minor WAB 109 8.ORCHESTRA SIMFONICĂ DIN GÖTEBORG SANTTU-MATIAS ROUVALI dirijor Stravinski Suita Petrușka

9.OPERA MAGHIARĂ CLUJ LAWRENCE FOSTER dirijor Debussy Pelléas și Mélisande

10.ORCHESTRA ȘI CORUL FILARMONICII GEORGE ENESCU HANNU LINTU dirijor Britten Billy Budd (operă în concert)

11.ORCHESTRA OPEREI DE STAT BAVAREZE VLADIMIR JUROWSKI dirijor Mahler Simfonia nr. 4 în sol major 12.ORCHESTRA OPEREI DE STAT DIN BAVARIA VLADIMIR JUROWSKI dirijor Poleva White Interment R. Strauss Simfonia Alpilor op. 64

13. COLLEGIUM VOCALE GENT PHILIPPE HERREWEGHE dirijor Bach Misa în si minor BWV 232

14. ORCHESTRA ACADEMIEI NAȚIONALE SANTA CECILIA DIN ROMA TUGAN SOKHIEV dirijor Enescu Simfonia nr. 1 în mi bemol major op. 13 Ceaikovski Simfonia nr. 5 în mi minor op. 64

15.ORCHESTRA ȘI CORUL FILARMONICII GEORGE ENESCU ARNAUD ARBET dirijor IOSIF ION PRUNNER dirijorul corului Ligeti Le Grand Macabre (operă în concert)

16.ORCHESTRA NAȚIONALĂ RADIO TAN DUN dirijor XAVIER DE MAISTRE harpă Tan Dun Nu Shu

17.IL GIARDINO ARMONICO GIOVANNI ANTONINI dirijor NFM CHOIR LIONEL SOW directorul artistic al corului Haydn Oratoriul Anotimpurile Hob XXI:3

18. LE BALCON ORCHESTRA OPEREI NAȚIONALE BUCUREȘTI MAXIME PASCAL dirijor CORUL OPEREI NAȚIONALE BUCUREȘTI Messiaen Sfântul Francisc din Assisi (operă în concert)

19.LES ARTS FLORISSANTS LE JARDIN DES VOIX WILLIAM CHRISTIE conducere muzicală Purcell The Fairy-Queen Z. 629

20.ORCHESTRA REGALĂ CONCERTGEBOUW CORUL ACADEMIC RADIO CORUL DE COPII RADIO KLAUS MÄKELÄ dirijor Enescu Uvertura de concert pe teme populare românești op. 32 Mahler Simfonia nr. 3 în re minor

TOP 10 Concerte cu orchestre și recitaluri

1.ORCHESTRA FILARMONICĂ CEHĂ MANFRED HONECK dirijor KATIA și MARIELLE LABÈQUE pian Dessner Concertul pentru două piane și orchestră

2.ORCHESTRA TONHALLE DIN ZÜRICH* PAAVO JÄRVI dirijor ANDREI IONIȚĂ violoncel Enescu Simfonia concertantă în si minor pentru violoncel și orchestră op. 8

3.ORCHESTRA DE CAMERĂ FRANZ LISZT ISTVÁN VÁRDAI dirijor PIERRE-LAURENT AIMARD pian Bartók Concertul nr. 3 în mi major pentru pian și orchestră Sz. 119

4.ORCHESTRA SIMFONICĂ DIN GÖTEBORG GUSTAVO GIMENO dirijor ALENA BAEVA vioară Enescu Capriciul Român pentru vioară și orchestră (finalizat postum de Cornel Țăranu)

5.ORCHESTRA SIMFONICĂ DIN GÖTEBORG SANTTU-MATIAS ROUVALI dirijor LEIF OVE ANDSNES pian Beethoven Concertul nr. 5 în mi bemol major pentru pian și orchestră op. 73

6.CAMERATA BERN PATRICIA KOPATCHINSKAJA vioară și conducere muzicală Moartea și fata și Pierrot lunaire 7.ORCHESTRA OPEREI DE STAT DIN BAVARIA VLADIMIR JUROWSKI dirijor VILDE FRANG vioară Berg Concertul pentru vioară și orchestră

8.Recital KATE LINDSEY mezzosoprană BAPTISTE TROTIGNON pian, aranjamente muzicale

9.ORCHESTRA FILARMONICĂ NAȚIONALĂ A UNGARIEI CHARLES DUTOIT dirijor MARTHA ARGERICH pian Prokofiev Concertul nr. 3 în do major pentru pian și orchestră op. 26

10.ORCHESTRA REGALĂ CONCERTGEBOUW KLAUS MÄKELÄ dirijor YUJA WANG pian Ravel Concertul pentru mâna stângă Ravel Concertul în sol major pentru pian și orchestră *și alarme

Să ne auzim cu bine data viitoare!

DIN SERIA DE CRONICI FESTIVALUL GEORGE ENESCU / autor:Dana Cristescu