Ne imbolnavim mai des si mai grav decat ne asteptam. Si de fiecare incercam sa gasim cauza fizica a afectiunilor noastre si sa o combatem prin practici medicale. Jacques Salome, un psihosociolog francez, propune un nou model de terapie: sa interpretam bolile ca si cum ar fi mesaje transmise de corpul nostru. Orice pierdere/separare, orice deceptie este, de fapt o violenta asupra noastra.

In cadrul unei conferinte sustinute vineri seara, Jacques Salome a incercat sa ii invete pe cei prezenti cum sa isi cunoasca corpul si, mai mult decat atat, cum sa invete sa il respecte si sa il asculte.

La sfarsitul conferintei, psihosociologul francez a raspuns la cateva intrebari pentru HotNews.ro.

Reporter: Cum ati ajuns la aceasta metoda de terapie?

Jacques Salome: Am descoperit aceasta metoda intr-un mod foarte empiric, in functie de problemele pe care le traiam. Am trecut prin probleme de cuplu si in loc sa continui sa il acuz pe celalalt, m-am intrebat pe mine ce se intampla de nu merge bine, de nu ma simt inteles. Asa am descoperit cele doua capete ale relatiei si ca in spatele fiecarei negatii se afla, de fapt o cerere.

Bolile somatice sunt limbajul in care corpul incearca sa comunice cu noi si au la baza trei origini: ranile arhaice (se dezvolta in special in perioada copilariei si sunt generate de o neputinta, o tradare, o umilinta, un abandon, o respingere sau o intruziune in viata personala), tratarea necorespunzatoare a nevoilor relationale(nevoia de a visa, de a se exprima, de a fi ascultat, de a fi recunoscut, de a fi valorizat, nevoia de intimidate si de influenta asupra mediului in care traim) sau aparitia unui traumatism (conflict intrapersonal, situatii neincheiate sau pierderea unei fiinte dragi). Jaques Salome a aratat ca nu este suficient sa tratezi bolile doar medical, trebuie sa le aplici si ceea ce el numeste “ingrijiri relationale”.

Teoria lui Jacques Salome

Cand spun “tu nu ma asculti”, spun de fapt “vreau sa fiu ascultat”. Decat sa spun “tu nu faci destul dragoste cu mine”, mai bine spun “vreau sa fac dragoste cu tine” si tu accepti sau nu. Aceasta este prima regula: in spatele oricarei acuzatii se afla o cerere. E mai bine sa te sprijini pe cerere.

De exemplu, aveam probleme de comunicare cu copiii mei si, cu timpul, am inteles ca trebuie sa ii ascult in doua moduri: sa ascult ce imi spun si sa ascult ce rezoneaza in mine. Nu sunt responsabil de tot ce mi se intampla, dar sunt responsabil de ce fac eu cu ce mi se intampla.

Totul este empiric, am invatat cate ceva de la toate persoanele cu care am interactionat, chiar si in seara asta am invatat ceva. Relatiile umane sunt un univers imens. Marea noastra problema este ca stim mai multe lucruri despre luna, decat despre relatiile umane.

R: Care este persoana pe care terapia dumneavoastra a ajutat-o cel mai mult?

J.S.: De exemplu, pe unul dintre cei doi fii ai mei. El este pilot de avion si deodata un rinichi nu i-a mai functionat normal. Si atunci a inceput sa ia medicamente, ceea ce l-a impiedicat sa mai zboare. Si, mai mult decat atat, medicamentele pe care le lua nu isi faceau efectul. Medicii i-au spus ca daca situatia continua, ar putea muri in 2-3 ani.

Si atunci, intr-o zi, l-am rugat sa ne intalnim si i-am spus ca am facut o legatura intre ce i se intampla lui la 30 de ani si ce mi se intamplase mie la 30 de ani. Nu va pot spune ce mi s-a intamplat, pentru ca este ceva prea intim, ceva despre care nu mai vorbisem cu nimeni pana in acel moment.

Si i-am vorbit nu din postura tatalui, ci din postura barbatului care in urma cu cativa ani a avut o relatie cu o femeie si a facut ceva. I-am spus sa o intrebe pe mama lui, de care eu eram divortat, ce a trait la 30 de ani si nu a mai spus nimanui, pentru ca adesea, copiii preiau suferintele parintilor. Ei bine, el a facut asta si la cateva zile dupa ce a vorbit cu mama lui, medicamentele au inceput sa-si faca efectul. Cred ca ceea ce i-a spus ea a avut o foarte mare importanta.

R: Ati spus ca trebuie sa inapoiem violenta persoanei care ne-a provocat-o, in mod simbolic. Ce va face acea persoana cu violenta, ce i se poate intampla?

J.S.: Asta nu va priveste. Eu v-am cauzat o violenta, dupa 10 ani dumneavostra mi-o inapoiati si de aici nu va mai priveste. Nu este capatul dumneavoastra de relatie.

R: Chiar daca violenta a fost provocata involuntar?

J.S.: O relatie are doua capete. Nu sunteti responsabila decat de capatul dumneavoastra. Involuntar, v-am ranit, acesta este capatul meu de relatie, care nu va priveste. Ceea ce va intereseaza este capatul dumneavoastra. Ceea ce ne invata cultura crestina, sa nu facem rau altuia, este foarte greu de indeplinit.

Este violenta mea cea pe care mi-o inpoiati, de aici nu mai e treaba dumneavoastra. Fiecare este responsabil pentru capatul lui de relatie. Copiii mei imi spun ca asta le-a salvat viata de zeci de ori.

R: Pentru ca tot vorbim despre tineri, as vrea sa va intreb care este cea mai frumoasa amintire din anii studentiei dumneavoastre?

J.S. : Cel mai frumos moment a fost cand am desoperit Relatia, cand am descoperit ca noi suntem mereu trei: eu, dumneavoastra si relatia dintre noi. Si daca iubesc, daca aceasta relatie este importanta pentru mine, nu trebuie sa o maltratez, trebuie sa am grija de ea. Asta nu ne invata nimeni. Noi credem ca trebuie sa fim buni cu celalalt, dar nu, nu cu el, ci cu relatia pe care o avem cu el, pentru ca ea ne pastreaza impreuna. Nu iubirea pastreaza doi oameni impreuna, ci calitatea relatiei lor. Atat!