Când se turna fundația Palatului Telefoanelor, pe Calea Victoriei circulau deja automobile Ford, doamnele purtau rochii tăiate peste genunchi și se tundeau „a la garconne".
Cinematografele de pe Bulevardul Elisabeta (astăzi toate în ruină) aveau și câte șapte reprezentații pe zi. Filme americane, foarte multe filme americane. Era epoca vibrantă a jazz-ului și a cocktail-ului. Era vremea telefonului, "depeșa" lui Caragiale fiind depășită de acest nou și senzațional mijloc de comunicare.
În anul 1934, ziua de 23 aprilie e ziua în care Palatul a fost inaugurat, în prezența Regelui Carol al II-lea. Clădirea domnea peste Calea Victoriei și peste oraș de pe locul bătrânei Terase Otetelașanu – foarte populară în epocă pentru baluri, teatru de revistă, must și mititei- era inaugurat primul zgârie-nori din țară, în prezența Regelui Carol al II-lea. Foarte mare eveniment.
Șocul vizual a fost pe măsura realizării. În comparație cu Palatul care reprezenta progresul absolut, comunicația și modernismul, casele boierești de pe Calea Victoriei păreau "barăci de scânduri".
