Cristian Diaconescu crede că Justiția este făcută „țăndări” și ar avea nevoie de „5 sau 6 ani” pentru a se redresa, doar cu condiția în care „se schimbă fundamental voința politică”.

Cristian DiaconescuFoto: Arhiva personala

„Justiția e făcută țăndări, având cam 5 sau 6 ani nevoie, în condițiile în care se schimbă fundamental voința politică, deci cea decizională, pentru a se redresa”, a spus fostul ministru al Justiției, care a închis negocierile de pe capitolul JAI.

Acesta a explicat, într-un interviu pentru HotNews.ro, că a fost nevoie de 10 ani, din 2004 cam până 2013 - 2014, pentru a se observa progresele din Justiție.

„Deci 10 ani, pentru că este vorba de un anumit tip de mental, de un anumit tip de cultură. În momentul în care afectezi instituțional, chiar dacă par minore măsurile luate (...) se creează un tip de inerție negativă care cu greu poate fi eliminată”, a subliniat el.

Cristian Diaconescu a criticat și deciziile Curții Constituționale care au condus practic la apariția unui superministru al Justiției, o idee „absolut greșită”.

„Ministrul Justiției, astăzi, dacă își exercită cu rea credință sau perfect politizat (...) toate atributele care i-au fost conferite, devine într-adevăr un superministru al Justiției, practic un super-decident într-o zonă care într-un stat democratic nu-i aparține. Tema în 2014 a fost puneți un gard între funcționarea sistemului judiciar și politic.

În momentul în care readuci chiar și ca atitudine, ca și spirit politicul înapoi în sistemul judiciar, din momentul acela ai compromis pentru că articulațiile sistemului judiciar (...) sunt funcționale numai dacă nu se amestecă politicul”, a spus acesta.

În opinia sa, extrem de importantă este „decizia Curții Constituționale care folosește cuvântul subordonare. Cuvântul subordonare între ministrul Justiției și sistemul judiciar poate fi transfigurat, folosit de o manieră atât de sofisticată și perversă, încât (...) să scape opiniei publice și să ofere acea superputere absolut inadmisibilă în ceea ce privește ministrul Justiției”.

Acesta a explicat că sintagma „sub autoritatea ministrului Justiției” trebuie interpretată ca o „subordonare din punct de vedere administrativ”, și nu de a „gestiona actul de justiție”.

„Nu poți să ajungi în situația ca ministrul Justiției să propună revocarea și să și obțină revocarea în momentul în care o propune”, a avertizat Cristian Diaconescu, care a notat și apariția unei Secții de investigare a magistraților „cu competențe și subordonări foarte stranii”.

„Atunci când va fi vorba de ministrul Justiției mi-aș dori foarte mult, dacă se schimbă puterea, ca viitorul ministru al Justiției să nu spună mă folosesc de aceste pârghii, nu eu le-am adus. Am ajuns în situația să sperăm ca ministrul Justiției să fie de așa bună credință încât să-și autolimiteze propriile competențe”, a continuat fostul ministru.

Iar aceste prevederi care conferă puteri atât de extinse ministrului Justiției sunt „foarte complicat de înlăturat”, deoarece „trebuie să existe un act normativ sau o decizie a Curții contrare, la polul opus față de cele luate înainte”.

În opinia sa, cele mai nocive modificări sunt legate de „acest cuvânt subordonare pus într-o decizie a CCR” și „un cuvânt adăugat în competențele procurorului șef față de procurorul subordonat ierarhic care are un dosar, controlul dosarului nu numai pe legalitate, ci și pe temeinicie”.

„Pe temeinicie practic îți iau dosarul, mă uit în el și spun ai admis, nu ai admis, niște probe, prea multe, prea puține, ai făcut, ai trimis în judecată ... deci își dă cu părerea ca și cum ar fi judecătorul de caz”, a explicat Diaconescu.