Coperta Esquire ianuarie 2008 Foto: Esquire

Acum un an, in trenul Craiova – Bucuresti, era un cetatean neamt, oarecum stingher, intr-un compartiment de clasa a doua. Imbracat casual, statea linistit pe locul indicat de bilet, vecin cu usa. Nu fuma pe coridor, cu toate ca rapidul intarziase (doar un sfert de ora, totusi). Heinrich nu parea nici nemultumit, nici frustrat, in ciuda proverbialei punctualitati germane, si nici inchis oricarei conversatii.

Dupa Videle, cand seara amortise rabdarea calatorilor, Heinrich ne povesteste, intr-o engleza fluenta, cum a ramas cu masina in pana – plecase in vacanta, cu autoturismul personal, prin mai multe tari din Europa Centrala si Estica, pentru ca e mai ieftin. I se defectase vehiculul pe undeva prin Dolj si il abandonase pe mana unei firme de tractari auto, avand totul acoperit de asigurare.

Luase primul tren spre Bucuresti, unde urma sa traga la un hotel sub 70 de euro (nu-l costa nimic sub acest tarif, itinerariul era pre-platit prin agentie), iar dimineata urma sa ia primul avion spre Hamburg. Din start, nu-si planificase prea multe zile de turism in Romania; nu pentru ca nu si-ar fi dorit sa vada macar muntii (Dracula Castle nu-l interesa), insa era terifiat de ideea ca ar putea pati ceva si ar ajunge in unul din spitalele romanesti. Stia ca Bucurestiul mai e cum mai e, dar avea teama de asezamintele medicale din tara.

A trecut un an de atunci. Romania este in Uniunea Europeana, iar cazul bebelusului neasistat la nastere intr-un spital de elita din Bucuresti ne-a stors de energie.

Problemele economice ale sistemului de sanatate, migratia personalului, a bratelor si a creierelor in strainatate fac obiectul discutiilor din tren, dar intarzie sa apara in discursul public. Nici inflatia, care depaseste tinta prognozata, nici prazul de import si calitatea avalansei de produse ieftine nu-i emotioneaza pe actorii politici.

Iminenta sanctiunii pentru intarzierile din agricultura, ca si riscul neutilizarii ultimelor finantari Phare sunt teme la fel de batute ca noile borduri ale lui Videanu. Alte teme de care tine mersul lucrurilor – implicatiile majorarii salariului minim, ratiunile pentru care cursul fluctueaza, atractivitatea diverselor piete, dificultatile liberei initiative, sansele mintilor creative, aerul si traficul de nerespirat ale Bucurestiului, amendamentele penale la un cod de proceduri cheie in justitie – toate acestea nu intra pe agenda publica a dezbaterilor.

In noiembrie 2006, cand Heinrich vizita Romania, primea pentru un euro 3,3 – 3,4 lei noi. Astazi ar primi ceva mai mult, dar ar cumpara mai putin. Clienti periodici ai banilor la distanta, bunicii se confrunta si ei cu variatiile de curs, despre care inteleg prea putin, chiar si atunci cand nepotii ii intreaba de ce nu le mai ajung euro-centii din pusculita lor pentru trenuletul chinezesc teleghidat.

Parintii nu sunt nici ei acasa, sa le raspunda. Cu ochii spre Spania, Italia, Franta sau Anglia, adolescentii de astazi viseaza la o bursa sau la un job intr-o multinationala, pentru care „aplica” neobositi si despre care nu afla nimic de la domnii la cravata care se perinda pe la televizor. In campanie sau in afara ei, planurile, sperantele tinerilor nu sunt teme europene.

Europa reala nu este o tema europeana.

***

Manuela Preoteasa este jurnalist la EurActiv.ro si HotNews.ro.