Pedeapsa este considerata de 30,1% dintre parinti un rau necesar. Mai bine de jumatate dintre persoanele afectate de saracie recunosc ca tipa la copil, daca acesta face o "boacana", iar dintre familiile care nu sunt afectate de saracie 43% ridica vocea la copil. Parintii nu au la indemana strategii care sa ii ajute sa-si educe copiii prin metode pozitive, concluzioneaza UNICEF. Specialistii in domeniul dezvoltarii timpurii avertizeaza ca "pedeapsa nu aduce rezultate, ci doar creeaza frustrare", avand in vedere ca cei mici "invata cel mai bine atunci cand experimenteaza" si ca, "pentru a-si dezvolta autonomia si independenta, ei trebuie lasati sa faca alegeri, sa testeze, sa analizeze si sa greseasca".

Studiu UNICEF despre cunostintele parentale ale familiilor cu copii de 0-6 aniFoto: UNICEF Romania

UNICEF Romania a prezentat astazi, 16 aprilie 2015, concluziile celui mai recent studiu pe care l-a realizat, cu tema "Cunostinte, atitudini si practici parentale ale familiilor si persoanelor care ingrijesc copii cu varsta intre 0-6 ani".

Scopul studiului a fost de a vedea care sunt cunostintele, atitudinile si practicile parintilor in cresterea copiilor, cu o atentie mai mare pe categoriile dezavantajate ale populatiei. Organizatia precizeaza ca esantionul initial a fost format din 1.420 de parinti si persoane care se ocupa de ingrijirea copiilor (1.100 PAS - persoane afectate de saracie, respectiv 320 PNAS - persoane care nu sunt afectate de saracie), pentru o mai buna reprezentare a persoanelor din familii dezavantajate - au fost realizate prin metoda bulgarelui de zapada subesantioane de parinti din familii de etnie roma, de parinti din familii monoparentale sau care au copii cu dizabilitati, iar componenta calitativa a presupus realizarea a 6 focus-grupuri cu parinti si a 48 de interviuri cu diversi actori locali.

Principalele rezultate si concluzii

• Comparativ cu anul 2006, studiul a evidentiat o crestere a nivelului de cunostinte cu privire la nutritia si alaptarea copiilor: aceasta crestere a gradului de informare este sustinuta pe de o parte de dezvoltari ce tin de infrastructura, inclusiv acces la televiziune si internet, si pe de alta parte de modul in care personalul de specialitate, in special medicii, asistentele medicale, dar si alti specialisti, interactioneaza cu parintii.

• Cu toate acestea, anumite aspectele referitoare la practicile recomandate si beneficiile alaptarii sunt mai slab cunoscute de catre parinti. Astfel, un numar relativ scazut de parinti cunosc perioada recomandata pentru alaptarea exclusiva a copilului. Desi aparent gradul de cunoastere privind avantajele alaptarii a crescut, practicile cu privire la alaptare sunt diverse. In acest sens, dintre mamele care nu mai alaptau copilul la momentul realizarii studiului, 53.4% au incheiat alaptarea exclusiva inainte de 6 luni, 29.4% au continuat pana la 1 an, iar 17.1% au continuat pana peste un an.

• In cazul persoanelor afectate de saracie, pare sa existe tendinta de a prelungi peste 6 luni perioada in care copilul este hranit exclusiv cu lapte: posibile cauze ale acestei practici sunt absenta informatiilor cu privire la diversificarea corecta sau faptul ca hranirea adecvata a sugarului ar implica o realocare a resurselor financiare ale familiei in interesul copilului.

• Sub un sfert dintre persoanele sau familiile care consuma apa din fantana fierb apa inainte de a o oferi copiilor. Doar 12.1% dintre persoanele afectate de saracie, respectiv 22% dintre persoanele care nu sunt afectate de saracie fierb apa provenita din surse curgatoare si statatoare inainte de consum, procente ingrijoratore pentru starea de sanatate a copiilor.

• 17% din respondenti folosesc in alimentatia copiilor fructe si legume spalate in lighean cu apa calda sau rece

• Parintii declara ca nu duc copiii la medic de la primele semne de boala in procent de: 19.2% in caz de febra, 28% in caz de tuse, 32.6% in caz de diaree si 14.2% in caz de traumatisme/accidente. Riscurile la care copiii sunt expusi sunt foarte ridicate prin neacordarea atentiei cuvenite simptomelor cum ar fi tuse si febra; administrarea unor tratamente pe baza experientei anterioare, discutiilor cu vecini si prieteni sau pe baza altor recomandarilor, fara consultarea medicului.

• Dintre persoanele care au apelat la un consult medical, 83% au apelat serviciul special de urgente 112. Persoanele care traiesc in mediul rural si cu un nivel de educatie mai scazut sunt mai degraba cele care apeleaza serviciile speciale de urgenta.

• Sarcina de a duce copilul la medic este preponderent asociata mamei, tinand cont de faptul ca, in 71.8% dintre cazuri mamele sunt cele care insotesc copilul la medic, in timp ce doar 3.1% dintre tati preiau aceasta sarcina. Cu toate acestea, faptul ca in 22.3% dintre cazuri ambii parinti insotesc copilul la medic poate sugera ca distributia rolurilor in familie incepe sa descrie impartirea sarcinilor si responsabilitatilor intre parinti.

• 96.8% dintre respondenti, parinti sau persoane de ingrijire, afirma ca au vaccinat copiii, insa studiul de fata nu ofera informatii cu privire la realizarea unei scheme de vaccinare complete. Practica de vaccinare a copiilor este mai putin frecventa in randul familiilor de etnie roma.

• O treime dintre parinti nu cunosc scopul vaccinarii si sunt putini parinti care au cunostintele necesare despre vaccinuri pentru a intelege cum functioneaza si de ce administrarea acestora este importanta pentru copii.

• Au fost identificati si parinti care considera vaccinurile ineficiente sau periculoase, in special in randul persoanelor din mediul urban si cu un nivel ridicat de educatie.

• In ceea ce priveste copiii cu dizabilitati, dintre cei 5.6% parinti care afirma ca au copii in aceasta situatie, doar jumatate (2.6%) au obtinut pentru copii o incadrare in grad de handicap, desi o intarziere sau o lipsa a diagnosticarii produce efecte negative asupra dezvoltarii copiilor. Accesul scazut la resurse economice si informationale al persoanelor afectate de saracie, dar si nevoia de ajutor, de sprijin, pot fi motivele pentru care acesti copii nu ajung in timp util sa fie diagnosticati pentru a beneficia de o recuperare eficienta si de alte drepturi prevazute de lege (insotitor, alocatii duble).

• UNICEF precizeaza ca, intr-o mare masura, competentele sociale, dezvoltarea cognitiva si formarea abilitatilor de invatare ale copilului depind de interactiunea cu mediul, de explorarea acestuia si de abilitatile parentale privind comunicarea cu copilul si utilizarea jocului in procesul de educare.

• 36.9% dintre parinti apreciaza enuntul "Pericolul este perceput de copil de la varsta de 1 an" ca fiind adevarat. Cu toate acestea, specialistii considera ca un copil incepe sa recunoasca pericolul sau diferite reguli abia dupa varsta de 19 luni, chiar daca acesta reactioneaza mai devreme la atentionari din partea adultilor cu privire la diverse situatii de pericol.

• Tatii aloca, in general, un timp mai redus jocului cu copiii, ceea ce poate ridica o problema din perspectiva internalizarii unor roluri sociale cheie in formarea echilibrata a identitatii copilului.

• 87% dintre subiectii afectati de saracie spun ca si-au luat copilul in brate in ziua interviului. Daca ne referim doar la tati, acestia isi iau copiii in brate doar in proportie de 51%. Cu cat creste nivelul de educatie al mamei, creste si importanta acordata nevoii copiilor de a fi in contact fizic cu parintii. Datele prezentate pot indica o cunoastere scazuta a nevoilor de dezvoltare copiilor in perioada timpurie, dar si reproducerea unor modele familiale traditionale, in care contactul fizic cu copiii este limitat.

• Cu toate ca parintii au o atitudine deschisa asupra educatiei copiilor si au inglobat in valorile lor parentale aspecte care ar trebui sa asigure autonomie si independenta copiilor, acestea sunt inca amestecate cu valori care indica obedienta si conformismul, specifice unei societati traditionaliste.

• Interactiunile dintre copii in cadrul jocului sunt inca, intr-o masura destul de ridicata, stabilite de parinti, care considera ca este mai bine ca ei sa decida in locul copiilor. A fost observata segregarea pe criterii etnice a interactiunilor pe care copiii le au, practicile discriminatorii devenind mai frecvente o data cu cresterea nivelului de educatie a parintilor, acestia considerand inoportune interactiunile copiilor lor cu copii de alta etnie. Prin urmare, nivelul ridicat de educatie nu este neaparat un indicator pentru acceptarea diversitatii si evitarea discriminarii.

• 50.3% dintre copiii cu varste intre 0 si 6 ani cuprinsi in studiu participa la o forma de educatie timpurie, marea majoritate a acestora frecventand gradinita, in timp ce restul sunt inscrisi la crese sau centre de zi. Participarea diferita la educatie prescolara poate fi influentata de diferentele de statut socio-economic, fiind mai mica in cazul familiilor defavorizate si a celor in care nivelul de educatie al parintilor este relativ scazut. Aceasta tendinta poate fi determinata si de alte cauze, precum lipsa infrastructurii, a institutiilor sau a locurilor disponibile in cadrul acestora, sau de perceptia pe care o au parintii despre institutiile anteprescolare. Unii dintre parintii intervievati apreciaza ca educatia timpurie in cadrul institutional ar trebui sa inceapa dupa ce copiii implinesc varsta de 2 ani, trimiterea copiilor la cresa fiind considerata nerelevanta pentru dezvoltarea copilului.

• In 26,1% dintre familii certurile au loc lunar, de cateva ori pe saptamana sau chiar zilnic. In familiile in care exista o tendinta mai mare ca certurile sa apara cu o frecventa ridicata, probabilitatea ca acestea sa se petreaca in preajma copiilor creste. Potrivit afirmatiilor acestora, certurile dintre parinti se ivesc de obicei din cauza problemelor financiare cu care familia se confrunta.

• Potrivit specialistilor in domeniul dezvoltarii timpurii, copiii invata cel mai bine atunci cand experimenteaza. Pentru a-si dezvolta autonomia si independenta, ei trebuie lasati sa faca alegeri, sa testeze, sa analizeze si sa greseasca. Pedeapsa nu aduce rezultate, ci doar creeaza frustrare.

• Pedeapsa este considerata de 30.1% dintre parinti un rau necesar. Pedeapsa sugerata de zicala "Unde da mama creste" a fost intr-o mai mare masura validata in cadrul familiilor PAS. 54% dintre PAS si 43% dintre PNAS recunosc ca ridica vocea la copil, daca acesta face o "boacana". Aceste procente pot sugera faptul ca parintii nu au la indemana strategii care sa ii ajute sa gestioneze educarea copiilor prin metode pozitive, alaturi de alte posibile cauze.

• Nici parintii, dar nici actorii locali nu aduc in discutie decat foarte rar serviciile primare sau specializate (DGASPC sau SPAS) si nici o posibila interventie a acestora in cazuri de violenta, inclusiv verbala, asupra copilului. Gradul de toleranta a actorilor locali fata de violenta domestica, o slaba implicare a autoritatilor competente si lipsa unor programe de stopare a violentei in familie fac ca aceste situatii sa fie reproduse in continuare si sa conduca la perpetuarea sau agravarea starii de vulnerabilitate a copilului si a familiei.

• O alta situatie ingrijoratoare este data de faptul ca 20.3% dintre parinti lasa copiii nesupravegheati zilnic pentru o jumatate de ora, 9.5% ii lasa singuri pana la o ora, in timp ce 5.1% si 1.8% ii lasa pe copii intre 1 si 3 ore, respectiv peste 3 ore singuri. Elemente periculoase cu care copiii pot avea contact, recunoscute de respondenti, dar si observate de evaluatori, se refera la suprafetele fierbinti, sursele de curent, obiectele care pot fi inghitite, dar si obiecte ascutite sau obiecte neancorate, cum ar fi piesele de mobilier.
  
• Sunt si situatii in care de ingrijirea fratilor mai mici se ocupa fratii mai mari, ceea ce poate conduce chiar la abandonul scolar al acestora.

• Mamele sunt cele care se ocupa in cea mai mare parte a timpului de ingrijirea si educarea copiilor, in timp ce rolul desemnat al tatalui este acela de a lucra pentru a asigura veniturile necesare intretinerii familiei. Chiar daca femeia revine in campul muncii dupa ce devine mama, rolul acesteia in ingrijirea copilului si familiei ramane deosebit de important. Acest model traditional, in care rolul de ingrijire ii revine mamei, iar rolul pentru intretinere este atribuit tatalui, in timp ce copiii trebuie socializati diferit in functie de gen, a fost identificat intr-o mai mare masura in familiile cu un nivel scazut de educatie, cele afectate de saracie si familiile de etnie roma. In familiile cu un nivel mai ridicat de educatie, modelul este reinterpretat, in sensul in care rolurile celor doi parinti in gospodarie si in cresterea copilului tind sa se echilibreze.

• Socializarea diferita a copiilor in functie de gen este o practica inca folosita, realizandu-se astfel perpetuarea modelelor traditionale si reproducerea diferentelor de comportamente specifice genului, pozitii de putere si responsabilitati in viata de adult, in special in cazul familiilor afectate de saracie si a celor cu un nivel mai scazut de educatie si a celor care apartin etniei rome. Diferentele de socializare pot fi observate si in privinta activitatilor de joc.

• Prejudecatile privind implicarea tatalui in cresterea copilului prin intrarea in concediu paternal sunt mult diminuate fata de trecut, dar inca sunt prezente, barbatii intrati in concediu de crestere a copilului fiind adesea ironizati de membrii comunitatii.

Recomandarile UNICEF Romania:

• Introducerea vizitelor obligatorii facute de personalul sanitar la domiciliul copiilor in varsta de pana la 6 ani
• Revizuirea politicilor de sanatate publica si a reglementarilor nationale aflate in vigoare cu privire la vaccinare in sensul sporirii transparentei si asigurarii claritatii
• Scaderea varstei pentru educatia obligatorie
• Introducerea la nivel national a pachetului minim de servicii sociale
• Un sistem integrat de evidenta a beneficiarilor serviciilor sociale
• Programe nationale de educatie parentala
• Continuarea informarii parintilor cu privire la beneficiile alaptarii exclusive pentru primele 6 luni de viata si ale continuarii alaptarii copilului pana la varsta de 2 ani prin canale media
• Campanii de informare cu privire la beneficiile vaccinarilor avand ca grupuri tinta categoriile de populatie la care apar cele mai frecvente reticente
• Campanii de informare a publicului cu privire la beneficiile pe care educatia anteprescolara le aduce atat pentru copii, cat si pentru parinti
• Campanii pentru prevenirea violentei domestice
• Extinderea retelei de centre de identificare timpurie, recuperare si reabilitare a copiilor cu dizabilitati
• Dezvoltarea retelei de servicii de educatie timpurie a copilului - crese, centre multifunctionale, centre de zi, gradinite
• Formarea educatorilor pentru dezvoltarea unor programe educationale concentrate in jurul diversitatii si a incluziunii
• Informarea si educarea parintilor si a persoanelor de ingrijire cu privire la modalitatea corecta de diversificare a alimentatiei sugarului intr-un limbaj accesibil parintilor cu un nivel scazut de educatie (de exemplu prin grafice, materiale vizuale, etc.)

Aspecte Metodologice

UNICEF precizeaza ca abordarea metodologica a presupus utilizarea unor tehnici mixte care sa sporeasca increderea si validitatea datelor, sa sustina triangularea si sa compenseze eventualele erori. Prin urmare, prezentul studiu a prevazut o componenta cantitativa care a vizat parinti si persoane care se ocupa de ingrijirea copiilor si o componenta calitativa, care a urmarit parinti, persoane care se ocupa de ingrijirea copiilor, dar si diversi actori locali a caror activitate presupune o buna cunoastere a locuitorilor si o interactiune frecventa cu parinti si/sau copii.

Componenta cantitativa a presupus o ancheta sociologica pe baza de chestionar, vizand populatia parintilor si a persoanelor care se ocupa de ingrijirea copiilor din Romania. Studiul a fost realizat pe un esantion probabilistic multistadial stratificat pe regiuni de dezvoltare (cu controlul ariilor culturale definite de D. Sandu) reprezentativ la nivel national, tinand cont de pragul de saracie relativa, asa cum este definit de Ministerul Muncii.

Esantionul initial a fost format din 1.420 de parinti si persoane care se ocupa de ingrijirea copiilor (1100 PAS, respectiv 320 PNAS), care aveau la momentul culegerii datelor cel putin un copil cu varste intre 0 si 6 ani. Pentru o mai buna reprezentare a persoanelor din familii dezavantajate, au fost realizate prin metoda bulgarelui de zapada subesantioane de parinti din familii de etnie roma, de parinti din familii monoparentale sau care au copii cu dizabilitati.

Componenta calitativa a presupus realizarea a 6 focus-grupuri cu parinti si a 48 de interviuri cu diversi actori locali a caror activitate presupune o buna cunoastere a membrilor comunitatii si o interactiune frecventa cu parinti si/sau copii. Cele 6 focus-grupuri cu parinti au fost desfasurate atat in regiunile cu cele mai ridicate rate ale saraciei, cat si in cele mai scazute rate ale saraciei. Cele 48 de interviuri cu actori locali (personal pedagogic, mediatori scolari sau sanitari, experti romi, medici, asistenti medicali, asistenti sociali si reprezentanti ai autoritatilor locale) au fost realizate in toate cele 8 regiuni de dezvoltare ale Romaniei.

Informatii de context

Organizatia precizeaza ca a pornit in realizarea acestui studiu pentru a putea acorda o atentie mai mare grupurilor dezavantajate (familii afectate de saracie, familii de etnie roma, familii monoparentale si parinti ai copiilor cu dizabilitati). UNICEF a derulat si in 2006 o cercetare pe aceasta tema, care a fost o prima evaluare a competentelor parentale in Romania.

Prezentul studiu este o actualizare a datelor referitoare la ingrijirea, cresterea si educarea copiilor, iar concluziile arata ca practicile parentale se bazeaza in prezent atat pe cunostintele fundamentate stiintific, cat si pe cele transmise prin traditie.

Finalitatea acestui demers vizeaza extinderea la nivel national a unor servicii de dezvoltare timpurie si educatie parentala, adresate cu prioritate parintilor si copiilor din comunitatile marginalizate, explica organizatia.

Limitele prezentului studiu

Organizatia explica faptul ca, initial, si-a propus ca studiul prezentat acum sa fie o comparatie cu cel desfasurat in 2006, care a avut ca populatie tinta parintii copiilor cu varste intre 0-7 ani. Insa pentru ca in 2012 a aparut clasa pregatitoare, care a statuat obligatia ca elevii de 6 ani sa fie inscrisi in invatamantul obligatoriu, realizatorii studiului au scazut limita superioara a varstei copiilor vizati in prezentul studiu, de la 7 la 6 ani.

De asemenea, tinand cont de faptul ca prezentul studiu si-a propus ca element de noutate sa acorde o atentie sporita categoriilor dezavantajate ale populatiei, a fost necesara utilizarea unor esantioane suplimentare, adauga reprezentantii organizatiei.

UNICEF precizeaza ca, in concluzie, "comparatiile intre datele care provin din studiul desfasurat in 2006 si studiul actual au fost facute, acolo unde a fost posibil, cu prudenta si cu mentiuni clare asupra diferentelor metodologice dintre cele doua studii".

"In plus, trebuie mentionat ca, in situatiile sondarii opiniei populatiei in special in legatura cu subiecte sensibile, cum ar fi climatul familial, violenta domestica, bunastarea familiei, dar si cu privire la subiecte care implica evaluarea cunostintelor in ceea ce priveste alimentatia, igiena, dezvoltarea fizica si psihologica a copiilor etc., oamenii tind sa ofere raspunsuri pe care le considera ca fiind acceptabile pentru persoana care ii intervieveaza. Prin urmare, in unele situatii, asa cum a fost mentionat si pe parcursul analizei, unele declaratii cu privire la cunostintele, atitudinile si practicile parintilor si a persoanelor care se ocupa de ingrijirea copiilor au fost privite cu prudenta, in special in situatia in care subiectele aflate in discutie sunt unele sensibile", se arata in cadrul analizei.

La aceasta se adauga si faptul ca, "in unele cazuri, parintii, dar si actorii locali intervievati au o intelegere limitata asupra alaptarii exclusive, alaptarii continue, dezvoltarii fizice si psihologice a copiilor".

Rezumatul Raportului UNICEF privind Competentele Parentale la Romani