Părinții care își controlează în exces copiii ajung să aibă mai puțin control asupra lor. Și mai grav, micuții sunt predispuși la boli de nutriție și tulburări mintale.
Controlul în exces dăunează grav relației dintre părinte și copil
Cu cât mai mult control exerciți asupra copiilor tăi, cu atât mai puțin vei deține controlul. Dar asta nu e totul! Prea mult control asupra copiilor nu este doar ineficient, ci și foarte dăunător. Cine sunt copiii care fac ce li se cere și ce boli riscă acești copii. Cel mai probabil nu îți dai seama ce înseamnă de fapt controlul asupra copiilor. Pentru că nu e despre a te îngriji să-i oferi trei mese principale și două gustări.
Ci despre a insista să le mănânce atunci când lui nu-i e foame. Nu e nici despre a nu-l lăsa să plece în sandale când plouă. Ci despre ai răspunde cu „Pentru că așa zic eu, de-aia!“ când te întreabă de ce. Și nici despre a-l determina să învețe o limbă străină. Ci despre a-l învinovăți dacă nu reușește, spunându-i „Asta e ce merit eu, după tot ce am făcut pentru tine?“
Cine sunt părinții care vor supunere
Ai fost de curând în parc? Sau la supermarket? E plin de părinți care își amenință copiii. Le restricționează acțiunile – „Dacă mai țipi, plecăm acasă!“ Îi bruschează fără motiv – am văzut un părinte care și-a tras puternic fetița de mână într-un loc mai retras ca să o certe pentru că sărise din leagăn. Îi umilesc fără noimă atunci când cer ceva – „Ei bine, probabil că el folosește olița, deci merită…“. Și e plin de copii care s-au obișnuit să audă un „Nu!“ automat ca răspuns la cererile lor și un „Fiindcă așa am zis eu!“, dacă întreabă de ce. Este normal ca atunci când auzi asemenea exemple să spui: „Eu nu intru în categoria asta. Nu sunt autoritar și nici nu aș țipa la copil în parc doar pentru că se distrează“. Însă aproape oricine cedează impulsului de a controla în exces, cel puțin în anumite momente.
Unii o fac din convingerea că un copil trebuie să învețe să facă ce i se spune (în definitiv, adulții știu mai bine decât copiii, nu?). Alții au personalități autoritare și și‑au dezvoltat obiceiul de a‑și impune voința asupra copiilor de la bun început. Alții ajung uneori la disperare, în special ca reacție la un act de sfidare din partea copilului. Iar mulți părinți sunt sincer preocupați de binele copiilor lor și nu s‑au gândit că lucrul pe care îl fac ei ar constitui un control în exces, contraproductiv. „Adevărata provocare este să reflectăm la lucrurile pe care le‑am făcut și să ne întrebăm dacă sunt cu adevărat în interesul copiilor noștri“, ne îndeamnă expertul în parenting Alfie Kohn.
