Majoritatea profesorilor resping varianta repetării anului școlar și varianta recuperării prin restructurarea anului școlar viitor, arată o cercetare realizată de Universitatea din București, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Universitatea de Vest și Institutul de Științe ale Educației, în perioada 25-31 martie 2020. Cercetarea a evaluat practicile didactice și dificultățile în desfășurarea activităților cu elevii în această perioadă și a fost realizată pe un eșantion de 6.000 de profesori. Profesorii susțin păstrarea structurii actuale a anului școlar în curs, cu reproiectări ale curriculumului și evaluărilor pentru clasele a VIII-a și a XII-a (42%) sau prelungirea cu 2-4 săptămâni a anului școlar în curs (44%).
Profesorii susțin că o parte din activitatea didactică uzuală (față-în-față) nu se poate face online/ la distanță, având astfel un impact negativ asupra învățării temeinice. Ei semnalează disfuncții în ceea ce privește următoarele activități de suport pentru învățare: comunicare autentică și relaționare umană (65%), sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare (64%), monitorizarea ritmului învățării (52%), feedback pentru corectarea promptă sau pentru confirmarea achizițiilor (45%), explicații pentru înțelegerea conceptelor, relațiilor, fenomenelor (45%), consiliere individuală (36%).
Pentru lecțiile online, cel mai frecvent profesorii folosesc aplicații simple pentru comunicare cu clasa și individuală (cu fiecare elev) precum Whatsapp sau Messenger (91% - medie de 3,66 pe o scală de 4) sau chiar apeluri telefonice (83% - medie de 3,34) arată cercetarea. Apoi, profesorii mai folosesc resurse educaționale deschise, cum ar fi site-uri cu informații și ilustrații, biblioteci online, simulări, soft educațional, laboratoare virtuale, muzee virtuale, Digitaliada, LearningApps etc. (medie de 2,82), apoi platformele specializate de elearning (2,6) și aplicațiile pentru apeluri video/ videoconferințe precum Webex, Zoom, Meet, Teams (2,48).
Studiul arată că un procent de 77% dintre elevii cu rezultate bune și foarte bune la învățătură reușesc să parcurgă curriculumul de trunchi comun conform planificărilor preexistente.
În cazul elevilor cu rezultate slabe lucrurile stau altfel. Profesorii spun că aceștia reușesc în proporție de 50% să țină pasul. 2.223 de cadrele didactice participante la cercetare care au ore la clasa terminală a ciclului gimnazial remarcă aceeași diferență între elevi.
Copiii de clasa a VIII-a care au de obicei rezultate școlare slabe acumulează în această perioadă lacune într-o măsură semnificativ mai mare decât colegii lor, cu o medie de 1,93, față de media de 3,11 indicată pentru elevii buni, arată aceeași sursă.
La clasa a XII-a, mulți dintre elevii celor 1603 cadre didactice cuprinse în eșantion necesită în perioada următoare o mai mare atenție și o instruire personalizată.
- Care sunt dificultățile profesorilor pentru activitatea didactică la distanță
Profesorii care au pariticipat la cercetare arată că principalele dificultăți sunt:
- lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare (64%),
- dificultăți de ordin tehnic - platforme care trebuie instalate, care nu funcționează (62%),
- lipsa suportului pedagogic pentru realizarea de activități de învățare suficient de eficiente și/ sau atractive pentru toți elevii: (58%),
- lipsa instrumentelor potrivite pentru predare-învățare-evaluare la disciplina lor (57%),
- lipsa conținutului educațional (resurse digitale) în domeniul disciplinei (57%),
- lipsa unui computer suficient de performant (56%),
- lipsa timpului necesar pentru înțelegerea și utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor digitale (54%).
Elevii au și ei dificultăți, care arată specialiștii, constituie impedimente serioase pentru învățare:
dificultăți tehnice - conectare complicată pe anumite platforme, restricții de acces, limitări de browser, instalări de programe suplimentare (73%),
- lipsa obișnuinței de a învăța cu ajutorul noilor tehnologii (71%),
- nivelul insuficient al competențelor digitale (68%),
- lipsa unui computer/ tabletă/ telefon smart (65%),
- lipsa unui program bine structurat, determinând sincope în învățare (65%),
- lipsa controlului și monitorizării constante a activității lor (65%),
- acces limitat la Internet (64%),
- lipsa suportului/ lipsa de interes/ interdicții din partea adulților (59%).
Profesorii care au participat la cercetare sunt atât din mediul rural cât și din mediul urban, distribuiți proporțional pe niveluri de învățământ. Pentru 53% dintre aceștia Nivelul de utilizare a tehnologiei este mediu. Doar 4% se declară începători în utilizarea instrumentelor și resurselor digitale.
Întrebați de unde au primit sprijin pentru predarea online, profesorii au declarat că au primit îndrumare predominant de la: directorul școlii (35%), MEC și instituții ale MEC - ISJ/ ISMB, CCD, CJRAE, ISE (25%), colegi cadre didactice (23%), colegi de informatică (9%), ONG-uri și companii private (4%), părinți (2%) și elevi (2%).
Unul dintre profesorii care a coordonat cercetarea arată că aproximativ 37% dintre participanții la studiu au declarat că în primul rând au nevoie de sprijin pedagogic.
„Experiențele tuturor țărilor avansate arată că cele mai eficiente politici educaționale și mecanisme de suport sunt cele care iau în considerare cercetarea, iar deciziile bazate pe dovezi și pe consultarea tuturor actorilor implicați sunt cele care funcționează într-adevăr. Investigația noastră arată că profesorii și elevii au nevoie de sprijin diferențiat pentru a performa în situația atipică actuală. Nu ne referim aici doar la sprijin de ordin tehnic, ci pedagogic. Aproximativ 37% – însemnând peste 2.400 de cadre didactice din eșantionul studiului nostru – au pus nevoia de sprijin pedagogic în prim plan în aceste momente. Indiferent că educația se face la distanță sau nu, în esență rămâne un act pedagogic, și colegii ne-au semnalat explicit acest aspect. Cercetarea noastră este proiectată pentru a ajuta Ministerul Educației și IȘJ-urile să ia măsuri adecvate și ne oferim să continuăm demersurile colaborative.”, a spus conf. univ. dr. Marian Ilie, director al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, Universitatea de Vest din Timișoara.
Directorul Departamentului de Formarea Profesorilor de la Universitatea din București consideră că, în procesul de învățare online, profesorii trebuie să aibă creativitate pedagogică.
„Motivația rămâne un factor esențial în tot acest proces. Este vorba despre motivația cadrelor didactice de a proiecta și a desfășura activități de învățare semnificative, autentice, dar și de motivația elevilor pentru învățare. Diferența este că acum feedbackul elevilor este mai dificil de obținut, iar dificultățile tehnice constituie câteodată un impediment serios. Cadrele didactice trebuie să dea dovadă de creativitate pedagogică pentru a trece dincolo de zona de confort pentru a face lucrurile ALTFEL în această perioadă”, a spus prof.univ.dr. Ovidiu Pânișoară, director al Departamentului de Formarea Profesorilor de la Universitatea din București.
Cercetarea a fost făcută de cadre didactice universitare și cercetători cu preocupări constante pentru inovare în educație prin utilizarea resurselor și instrumentelor digitale: cerc.pr.I, dr. Petre Botnariuc (ISE), prof.univ.dr. Constantin Cucoș (UAIC), conf.univ.dr. Marian Ilie (UVT), drd. Daniel Iancu (UVT), conf.univ.dr. Olimpius Istrate (UniBuc), conf.univ.dr. Adrian Labăr (UAIC), prof.univ.dr. Ovidiu Pânișoară (UniBuc), Doru Ștefănescu (UniBuc/ proiectul CRED), cerc.pr.I, dr. Simona Velea (ISE). Pentru cercetare, au fost luate în calcul 6.436 de chestionare completate online de cadre didactice din învățământul preuniversitar.
0
2
