O aberatie din punct de vedere economic. Asa caracterizeaza directorul TNB si presedintele UNITER, Ion Caramitru, legea ce intrezice cumulul pensie-salariu de la stat, care a intrat in vigoare la sfarsitul anului 2009. Intr-un interviu acordat HotNews.ro, Ion Caramitru a explicat ca aplicarea acestei legi duce la cheltuieli de 4-5 ori mai mari din bugetul teatrelor, pentru plata actorilor colaboratori. "Economic, nu e niciun fel de castig", a explicat Ion Caramitru. Despre sistemul teatral romanesc, Ion Caramitru admite ca este "prost, comunist, mostenit", dar spune ca o reforma nu va putea fi facuta decat atunci cand romanii isi vor putea permite sa plateasca pentru un bilet un pret similar cu cel din Occident.

Marele actor a vorbit si despre noua fata a Teatrului National, care va fi transformat, in cativa ani, intr-un mall cultural, dar si despre cum arata Romania la 20 de ani de la Revolutie: "Nu am scapat de comunisti si nu am scapat de securisti. Ei sunt, din pacate, cei care in continuare conduc Romania. Este de o tristete fara margini, pacat de tot ce am sperat atunci, din acest punct de vedere nu s-a implinit."

Asculta interviul cu Ion Caramitru

Descarca interviul in format MP3

Rep: Stim ca luna trecuta, actorii pensionari au trebuit sa aleaga intre salariul si pensia de la stat, in urma unei decizii a Guvernului. Teatrul National a fost afectat de aceasta masura? Au fost actori care au renuntat? Pentru ca stim ca aici sunt cei mai multi actori in situatia asta.

I. C.: Cel mai afectat. Pana a se decide fiecare dintre ei si toti la un loc aproape... Data limita a fost 9 decembrie, pana la care trebuiau comunicate hotararile celor care erau in cumul salariu-pensie. De cand a inceput sa se afle de intentia Guvernului de a face acest lucru, noi de la Teatrul National am trimis o documentatie catre primul ministru si catre Guvern, in care aratam ca in ceea ce priveste teatrul romanesc, nu numai Teatrul National, aplicarea acestei hotarari va duce la cheltuieli de 4-5 ori mai mari decat cele curente - vis-a-vis de ei - si am cerut, in numele Teatrului National, al UNITER-ului si al Asociatiei Nationale a Uniunilor de Creatie, o intalnire cu primul ministru. N-am fost primiti si nici nu ni s-a raspuns la memoriul pe care l-am facut. Ulterior, am primit de la Senat un proiect de hotarare de a anula aceasta dispozitie si ni s-a cerut din nou o documentatie la zi in ceea ce priveste teatrul romanesc. Am facut-o, pornind de la Teatrul National, cu UNITER-ul impreuna, pe toata tara.

"De regula, vedetele teatrelor, care s-au pensionat, au fost reangajate tocmai pentru ca sunt vedete. Din 40 si ceva de piese pe care le jucam la Teatrul National, la ora aceasta, TNB are doar 4 piese pe care le poate juca fara colaboratori. Printre ei se numara Victor Rebengiuc, Sanda Toma, Damian Crasmaru, Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, Rodica Popescu Bitanescu, Adela Marculescu. Eu nu pot sa ii inlocuiesc, nu am cu cine sa-i inlocuiesc, pentru ca joaca roluri care sunt pentru varsta lor, pe de o parte, dar sunt si mari vedete. Si in arta, vedeta este atractia numarul 1."

Ion Caramitru

In toata tara, in institutiile de spectacol, existau, in decembrie anul trecut, 95 de cazuri - evident, marea majoritate actori, dar si regizori, scenografi si manageri, managerii fiind de cele mai multe ori selectati din corpul artistic, cum e si la Teatrul National. Asadar, pe toata Romania sunt 95 de asemenea probleme. Inteleg ca la Senat, proiectul respectiv, de modificare a legii, a trecut. Urmeaza insa sa se dezbata in Camera Deputatilor. Din cei 95, sa zicem cam 80 sunt actori. Si de regula, vedetele teatrelor, care s-au pensionat, au fost reangajate tocmai pentru ca sunt vedete. Teatrul National a avut 19 cazuri de actori in situatia asta. Din cei 19, doi au hotarat sa ramana in continuare in teatru ca angajati, iar 17 au renuntat la salariu si au ramas in pensie, continuand sa colaboreze cu Teatrul National. Din 40 si ceva de piese pe care le jucam la Teatrul National, la ora aceasta, TNB are doar 4 piese pe care le poate juca fara colaboratori. Printre cei 17 se numara Victor Rebengiuc, Sanda Toma, Damian Crasmaru, Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, Rodica Popescu Bitanescu, Adela Marculescu si altii si acesti actori joaca si aduc public. Eu nu pot sa ii inlocuiesc, nu am cu cine sa-i inlocuiesc, pentru ca joaca roluri care sunt pentru varsta lor, pe de o parte, dar sunt si mari vedete. Si in arta, vedeta este atractia numarul 1.

Acesti oameni aveau un salariu intre 25 si 30 de milioane pe luna, jucand, cea mai mare parte dintre ei, minimum 4 spectacole pe luna. Unii dintre ei joaca in mai multe spectacole, cum sunt Victor Rebengiuc, Sanda Toma. Daca ar juca o singura data pe luna in fiecare dintre aceste spectacole, cache-ul lui este de 3 ori mai mare decat daca ar lua un salariu. Dar joaca de mai mult de patru ori. La nevoile de buget pe care le-am inaintat Ministerului Culturii, am documentat si aceasta noua surpriza financiara si am cerut o suplimentare de buget la cheltuieli de personal de un miliard si jumatate vechi, pe luna. Am facut un calcul de aproximatie si ne costa cam un miliard pe luna daca am juca o data pe luna fiecare piesa in care acesti actori joaca. Doar o data. Dar "Toti fiii mei" (care il are in distributie pe Victor Rebengiuc - n. red.) se joaca de doua ori pe saptamana, e premiera, sta lumea la cozi, se vand toate biletele, e buluc. Economic, nu e niciun fel de castig.

Eu pot sa inteleg ca Guvernul s-a gandit ca nu poate sa faca o lege care sa excepteze anumite categorii. Si totusi, sunt exceptati membrii Curtii Constitutionale, Parlamentul, Guvernul si asa mai departe. Exceptii care se fac pe considerente de tip constitutional. Daca in ultimii ani am reusit sa impunem ideea ca in arta si cultura nu avem aceleasi masuri si greutati pe care le avem pentru a cuantifica efortul si valoarea intr-o fabrica de nasturi.

Mai este un aspect extrem de delicat si care presupune ceea ce in domeniul juridic se poate numi discriminare. Principiul care a decis cine poate continua cumulul si cine nu este o calculatie de trei salarii medii pe economie, care duce la acea suma. Actori care au acum 20 de milioane sau 22 de milioane nu mai pot cumula, desi pentru stat exista un avantaj ca ei sa ia numai salariu, decat daca ii platim pe spectacol. De ce nu poate primi macar suma pana la plafom din pensia lui, care e mai mare cu 4-5 milioane, ca sa poata cumula, si sa i se opreasca doar diferenta? De ce unii pot si altii nu? Cei care au pesnii mai mari au cotizat mai mult, au avut salarii mai bune poate, au mai multi ani de vechime.

"Legea salarizarii unitare e o forma fara fond. La ora asta, ii dezavantajeaza pe angajatii teatrelor. Salariul la categoria I este 25 de milioane. Este o rusine. In continuare."

Ion Caramitru

Ion Lucian, de exemplu, s-a pensionat acum 2 ani. N-a vrut sa iasa la pensie. Are 85 de ani. A iesit la pensie cu o vechime de 60 si ceva de ani de lucru necontenit in teatru. A fost nevoit sa renunte la pensia lui pentru ca este directorul Teatrului de Copii (Excelsior, n. red.) si si-a pierdut dreptul la pensie. Sunt aberatii din punct de vedere economic, in principal. Din punctul de vedere al drepturilor castigate, asta este o discriminare pe care o s-o punem in discutie, si juridic. Pentru ca daca asta e conditia, sa ai 1.700 si ceva pensie care se poate cumula, atunci da acei 1.700 care se pot cumula si diferenta nu mi-o da sau da-mi-o cand revin in pensie definitiva. E un criteriu aberant. S-a calculat si a spus cineva 3 salarii. De ce nu a spus 5 salarii? Care e criteriul de 3 si nu altul? Intreb retoric. Din punctul nostru de vedere, in loc sa castigam, am pierdut.

Sigur ca actorii care joaca castiga mai multi bani. Aparent, avem senzatia ca ei sunt mai bucurosi, dar nu sunt mai bucurosi. I-am intrebat pe toti, daca s-ar reveni asupra deciziei, daca ar vrea sa se intoarca si, cu o singura exceptie, au spus ca se intorc. Motivatia este simpla - intai: suntem marginalizati. Deci un lucru foarte important. Ideea ca a fost scos - asta este aspectul moral. Si aspectul material - sunt patru luni pe an cand nu se joaca. Incepand de la 15 iunie, sau chiar sfarsit de iunie, plus iulie, august, mijlocul lui septembrie, pana se deschide stagiunea, nu se joaca. In acelasi timp, ei fiind angajati, platesc in continuare CAS-ul, pe salariul pe care il primesc, si anii petrecuti in cumul se adauga la pensie. Intre aceste doua extreme, majoritatea prefera sa castige mai putin, dar sa aiba garantia ca sta in familia lui de artisti, unde e recunoscut si are dreptul la opinie, si intre a fi freelancer la 75-80 de ani, cand nu mai stie nici el cat mai poate sa joace.

La 1 ianuarie v-ati confruntat cu o alta decizie a Guvernului - intrarea in vigoare a legii salarizarii unitare. II avantajeaza sau ii dezavantajeaza pe angajatii teatrelor?

La ora asta ii dezavantajeaza. Aparent, asa cum ea a fost conceputa, legea salarizarii unice aplicata la teatre desfiinteaza cele cinci categorii de salarizare care erau valabile pana la 1 ianuarie si introduce o alta grila, cu patru categorii, categoria I A, I, categoria a II-a si categoria debutanti. Noi aveam pana acum cinci categorii de artisti. Acum avem doar doua, sau chiar trei, pentru ca I A este o categorie de exceptie. Iar debutantii, dupa un rastimp de 6 luni sau un an, pot fi dusi la categoria a II-a a grilei de salarizare.

"Sistemul teatral e prost. El este mostenit, nu s-a modificat ceea ce trebuie sa se modifice ca sa fie o reforma de la zero, de revenire la normal. In lumea occidentala de care ne apropiem incet, sper sigur, dar incet, nu exista actori angajati. Dar este foarte dificil de facut acest lucru, pentru ca un actor care a ajuns la 55 de ani, sa spunem, si se trezeste scos din teatru, ce faci cu el? Unde-l duci? La o reconversie? Si nu e vina lui, asta a fost sistemul. Sigur ca va trebui la un moment dat facuta aceasta reforma, va fi dureros pentru unii."

Ion Caramitru

Numai ca, daca initial, modul in care se calculau salariile pe legea respectiva, asa cum a fost gandita anul trecut, ducea la o marire de salarii, sigur pe niste criterii mai dure - cat joaca, cum joaca - lucru care ar fi dus la o contabilizare mai atenta, dar care are si ea sinceritatea ei pana la urma, nu? Una e un actor care joaca Hamlet, alta e ce joaca groparul. Unul are rol principal, unul secundar. Poti sa ii dai norme mai multe sau mai putine, cuantificarea salariului se facea pe niste criterii care duceau la marirea unui salariu care, iata, la categoria I este 25 de milioane. Este o rusine. In continuare.

Numai ca, conform dispozitiilor guvernamentale, se aplica aceasta lege, se face formal reimpartirea pe categoriile pe care le-am spus, dar salariile ingheata la nivelul celor care sunt. Un actor care e categoria a V-a acum si care va fi "promovat" la categoaria a II-a ramane cu salariul lui de-a V-a, ceea ce nu reprezinta nimic, e doar o forma fara fond. Se spune ca din 2011 va fi mai bine. Nu stiu. Deocamdata, asta e situatia. Salariile au inghetat la nivelul celor care sunt, la nivelul celor din luna decembrie, celelalte calculatii sunt vagi.

Sitemul teatral de la noi arata asa: oameni angajati pe viata, in teatre, si actori care castiga mai bine din colaborari decat din salariu.

Foarte putini, s-ar putea numara pe degete. Daca vorbiti de actori de teatru, putem numara pe degete. Prea putini. Facand colaborari, alergand de dimineata pana seara, circuland noaptea cu trenul, ca sa se duca la un spectacol la Suceava sau in alta parte... Nu vorbesc de cei care fac filme, care sunt putini, dar sa zicem ar castiga mai bine. Uite, eu am refuzat un rol relativ principal intr-un film, intr-o coproductie cu italienii, pentru ca contractul care mi s-a oferit era jignitor, as putea sa spun. Jignitor. Pentru un film de epoca, de pe vremea lui Barbarosa, facut in Romania, in plina vara, intr-o canicula nebuna, 34 de zile de filmare, care mi-ar fi omorat si concediul, si sanatatea, si zilele de vara inseamna sa fii la ora 6 si jumatate - 7 la locul de filmare si pana seara la 10, de exemplu.

Ori, daca in strainatate, actori de categoria asta, de care facem vorbire acum, sunt platiti cu milioane de euro sau de dolari, poti sa spui ca renunti la teatru. Dar actorii care fac filme, majoritatea nu renunta la teatru, pentru ca baza lui e acolo. Si-atunci, calarirea lui este inumana. Deci nu pot sa va spun si nu pot sa dau exemple ca ar trai cineva din colaborari la noi. Poate manelistii, care se duc la nunti si primesc banii bagati in sutiene si nu sunt contabilizati, sunt neimpozitati. Departe de mine sa iau in calcul chestia asta. In ce priveste teatrul propriu-zis, nu sunt. Le trebuie undeva un salariu, obligatoriu.

Dar cu actorii angajati pe viata in teatre cum e? Chiar dumneavoastra spuneati ca sistemul e comunist.

Da, un sistem prost. El este mostenit, nu s-a modificat ceea ce trebuie sa se modifice ca sa fie o reforma de la zero, de revenire la normal. In lumea occidentala de care care ne apropiem incet, sper sigur, dar incet, nu exista actori angajati. Cu exceptia Comediei Franceze, unde sunt cativa societari, care beneficiaza de o lege de pe vremea lui Napoleon, care a decis ca societarii Comediei Franceze raman pe viata angajati. Acolo au un statut special, li se patreaza salariul si pana mor raman salarizati si mai primesc si un procent, in cazul in care teatrul are profit, un procent se da si la societari. In niciun alt teatru din lume - in Germania, unde e mai flexibil, nu mai exista contracte mai lungi de 6 luni- un an, sau pe trei spectacole care se joaca, dar nu exista ca la noi, pe viata. Nu exista. E un sistem mostenit. Lucrul asta s-a desfiintat in Polonia, dupa cate stiu, si in Cehia. dar este foarte dificil de facut acest lucru, pentru ca un actor care a ajuns la 55 de ani, sa spunem, si se trezeste scos din teatru, nestiind sa mai faca nimic altceva, cand toata viata asta a facut, mai are cativa ani pana la pensie, ce faci cu el? Unde-l duci? La o reconversie? Si nu e vina lui, asta a fost sistemul.

"Multi din actorii tineri nu vor sa se angajeze pe viata, spera sa fie luati si la film, si la televiziune, si atunci, daca stau intr-un teatru de dimineata pana seara, sa respecte programul teatrului respectiv, sa ia aprobari pentru a colabora, si-asa mai departe, si daca teatrul spune "Nu poti", el nu poate sa se duca. Si atunci vrea sa fie liber, vrea el sa decida cand sa joace si cand nu. Deci, adevarul e la mijloc."

Ion Caramitru

Sigur ca va trebui la un moment dat facuta aceasta reforma, va fi dureros pentru unii. Multi din actorii tineri nu vor sa se angajeze pe viata, spera sa fie luati si la film, si la televiziune, si atunci, daca stau intr-un teatru de dimineata pana seara, sa respecte programul teatrului respectiv, sa ia aprobari pentru a colabora, si-asa mai departe, si daca teatrul spune "Nu poti", el nu poate sa se duca. Si atunci vrea sa fie liber, vrea el sa decida cand sa joace si cand nu.

Deci, adevarul e la mijloc, pentru ca sistemul de care vorbeam, asta reformabil, permite ca spectacolele de mare anvergura care s-au facut sa fie pastrate ani de zile. Cazul cel mai flagrant, in sensul bun, e Teatrul National din Craiova. Se pot pastra ani de zile spectacole mari, de referinta, pe cand in teatrul occidental, se joaca de 30 de ori si se da la o parte, vine altceva. Deci adevarul e undeva la mijloc, dar teatrul trebuie sa fie subventionat. Altfel nu poate produce. Daca pui preturile de la Teatrul National din Londra, care pleaca de la 20 de lire, urca la 40 si ajung pana la 100 de lire, si totusi Teatrul National din Londra este subventionat de stat cu 40-50% din cheltuieli. La preturile astea, si neinchizand stagiunea niciodata, pentru ca vara se joaca, nu se inchide niciodata. La noi, preturile sunt mici - 30 de lei e cel mai scump bilet - dar salile sunt pline, lumea vine la teatru. Chiar asa fiind, Teatrul National, la ora asta, isi acopera cam 20% din cheltuieli, ceea ce reprezinta un record national. Institutiile de gen fac 1, 2, 3, maximum 5% corespunzator bugetului, noi facem 20%. Avem seara de seara 1.500 - 1.600 de spectatori. Si e mare lucru. Dar asta-i alta discutie.

Apropo de reforma. Dumneavoastra ati venit la conducerea Teatrului National cu promisiunea ca il veti reforma. Sunteti multumit acum?

Eu eram nemultumit cand am venit de calitatea spectacolelor. La ora asta, calitatea a crescut simtitor, am angajat actori tineri care sunt buni si chiar foarte buni, teatrul a crescut ca audienta cu 180% in ultimii doi ani, si la incasari tot cu 180%, ceea ce este fabulos, vom incepe reparatiile teatrului si regandirea lui in luna martie.

"Teatrul National va arata altfel, va avea si doua sali in plus si inca una pe acoperis - teatru in aer liber. E un proiect extraordinar, zona din fata va deveni o zona pietonala si in parteneriat cu Primaria Generala a Capitalei vom face o zona de agrement. In foaierele teatrului, care vor fi deschise de dimineata pana seara, de la 11:00 pana la 11:00 seara, vor fi galerii de arta, cafenele, antichitati. Va fi un loc in care bucurestenii care n-au un loc de plimbare o pot face acum."

Ion Caramitru

Teatrul va arata altfel, va avea si doua sali in plus si inca una pe acoperis - teatru in aer liber. E un proiect extraordinar, zona din fata va deveni o zona pietonala si in parteneriat cu Primaria Generala a Capitalei vom face o zona de agrement. In foaierele teatrului, care vor fi deschise de dimineata pana seara, de la 11:00 pana la 11:00 seara, vor fi galerii de arta, cafenele, antichitati. Va fi un loc in care bucurestenii care n-au un loc de plimbare o pot face acum, aici. E si un spatiu destul de mare, e si in proximitatea Bucurestiului vechi, a Lipscanilor.

Din acest punct de vedere, reforma in teatru, asa cum putem s-o facem, in limitele legislatiei pe care o avem, nu poate sa duca la mai mult. Reforma de care vorbeam este cea care trebuie sa schimbe sistemul comunist cu sistemul occidental. Si este ori, ori. Nu exista drum de mijloc. Dar pana cand societatea nu va putea ajunge sa aiba venituri substantiale sa poata plati pretul unui bilet la cat costa el de fapt nu putem face aceasta reforma. Pretul biletului fiind 30 de lei, nu poti sa te autonomizezi crezand ca din ce produci, sa intretii un asemenea teatru. Nu se poate. Si atunci, in asteptarea unor vremuri mai bune, facem pasi mici. Asta este.

Sunteti directorul celui mai mare teatru din Romania, intr-o perioada in care toata lumea vorbeste despre criza. S-a resimtit criza la TNB?

Se resimte in bugetare, se resimte in costurile suplimentare ale materialelor de care avem nevoie pentru tot ce se intampla in teatru, dar se simte in mod pozitiv prin marirea numarului de spectatori. Criza ne-a adus mai multi spectatori la teatru, desi ar putea sa para paradoxal. Pentru ca oamenii isi economisesc banii, nu mai ies de cinci ori pe luna la restaurant, ies o data, poate, nu mai pleaca in statiuni - cum am vazut iarna asta, pe unde am fost, au scazut foarte mult turistii care se duc in statiuni - si-atunci oamenii se duc la teatru. E ieftin, e placut, televiziunea ne ajuta foarte mult, pentru ca productiile care ar trebui sa fie, sa tina lumea in casa, nu prea ii mai tin, si la teatru, o spun cu un sentiment de bucurie extraordinara, publicul tanar a crescut in progresie geometrica. Daca veniti la orice spectacol la sala mare de la TNB, o sa vedeti ca mai mult de 50% dintre spectatori sunt tineri si foarte tineri. Acum, mai nou, este extraordinar de imbucurator acest fenomen.

Haideti sa vorbim si despre UNITER. Cum a schimbat aparitia UNITER-ului lumea teatrului si premiile UNITER, care starnesc atatea controverse in fiecare primavara?

UNITER-ul s-a infiintat in februarie 1990, prin decizia breslei noastre, care cuprinde actori, regizori, scenografi si critici, prin divizarea fostului organism care centraliza, daca vreti, aceste profesiuni, plus cele muzicale, se numea ATM, ne-am rezervat doar spatiul teatral, am intocmit rapid, dupa un an si jumatate, sistemul de lucru pe proiecte si programe si din momentul acela, UNITER-ul a devenit un organism foarte flexibil.

"Criza ne-a adus mai multi spectatori la teatru, desi ar putea sa para paradoxal. Pentru ca oamenii isi economisesc banii, nu mai ies de cinci ori pe luna la restaurant, ies o data, poate, nu mai pleaca in statiuni, si-atunci oamenii se duc la teatru. E ieftin, e placut, televiziunea ne ajuta foarte mult, pentru ca productiile care ar trebui sa fie, sa tina lumea in casa, nu prea ii mai tin."

Ion Caramitru

Cum interesul fata de teatru, imediat dupa Revolutie, a scazut dramatic, as putea spune tragic, aparitia Galei a readus in atentia publica munca in teatru si chipurile cunoscute, iubite de spectatori. Asta a fost impactul moral si sentimental. Din punct de vedere profesional, juriile care participa la decizii, ca sunt doua - unul de nominalizare si unul de decizie - sunt formate din profesionisti, colegii nostri, primul juriu numai din critici de specialitate, juriul al doilea pastreaza doi critici, un actor, un scenograf si un regizor in compozitie, si premiile sunt...acum ati vazut si anul trecut, cand au fost date lovituri UNITER-ului, ca vezi Doamne, nu face ce trebuie...Eu, in sinea mea, am fost bucuros si sunt in continuare cata vreme aceste premii sunt ravnite, este firesc ca unii sa se simta si nemultumiti si sa atace. Foarte bine.

Asa cum unii ne spun acum "Cum e posibil ca la Teatrul National sa se stea la cozi la bilete?" Eu sunt bucuros ca sunt cozi, pe vremuri se bucurau sa sparga si geamurile. Interesul a crescut. Nu putem face inca rezervari de bilete pe online pentru ca sunt niste incurcaturi, dar Uniunea si-a vazut de drum, a facut si proiecte sociale, pentru artistii batrani si bolnavi, avem o gala a premiilor pe care o stiti, care este panasul existentei noastre si un program care se numeste "Artisti pentru artisti", in care facem un spectacol anume ca sa strangem bani pentru ei. Anul acesta, de Ziua Internationala a Teatrului, vom avea un spectacol Tudor Gheorghe, si aici si la Craiova, avem Gala tanarului actor de la Mangalia, unde promovam tineri acolo, cea mai buna piesa romaneasca a anului, acum s-a inchis concursul, pe 15 ianuarie, si sunt 70 de piese noi venite. Juriul pot sa vi-l si comunic, pentru ca abia ieri l-am stabilit si sunteti primii care afla - juriul e format din Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor, Dan C. Mihailescu, cunoscut istoric si critic de arta si Marina Constantinescu, critic de teatru. Ei vor citi si vor judeca textele care vin. Toate astea tin de organizarea in interiorul sistemului.

"Nu am scapat de comunisti si nu am scapat de securisti. Ei sunt, din pacate, cei care in continuare conduc Romania si produc aceste fracturi sociale care se produc in Romania. Este de o tristete fara margini, pacat de tot ce am sperat atunci, acum 20 de ani, din acest punct de vedere nu s-a implinit."

Ion Caramitru

Am participat activ si foarte tenace la realizarea legii drepturilor de autor si drepturilor conexe, care a aparut in '96, am avut oamenii nostri, si eu am lucrat la ea, am reusit aceasta relatie economica intre breasla noastra si sistemele financiare, in interiorul impozitului global, declaratiilor de venit, unde exista unele facilitati, exista o lege a indemnizatiilor de merit, care ii premiaza pe artistii importanti, in toate categoriile de creatie, nu numai in domeniul artei, dar si in cercetare, in sport, in invatamant, si din punct de vedere al pozitionarii sociale, oamenii nostri au lucrat la aceasta lege a drepturilor de autor, care ne-a adus, conform legislatiei mondiale, la dreptul de a ne considera creatori, si nu cum era pe vremuri, prestatori de servicii artistice.

Si o ultima intrebare - ati fost una dintre figurile centrale ale Revolutiei. Cum s-a schimbat Romania in acesti 20 de ani? Ce s-a schimbat in bine, ce s-a schimbat in rau?

In bine s-a schimbat fara mari eforturi, in sensul ca democratizarea si eliberarea de sistemul comunist a dus, fireste, la o apropiere a tarilor din fostul sistem comunist de filosofia central-europeana, de filosofia economiei de piata, liberei circulatii, de reimpartirea lumii in alt tip de tratate militare si alt tip de contracte economice, dreptul la opinie, dreptul la libertati individuale si de colectiv, tot felul de drepturi care sunt obligatorii. Dar nu am scapat de comunisti si nu am scapat de securisti. Ei sunt, din pacate, cei care in continuare conduc Romania si produc aceste fracturi sociale care se produc in Romania. Este de o tristete fara margini, pacat de tot ce am sperat atunci, din acest punct de vedere nu s-a implinit.