Stiati ca Europa s-a nascut in Balcani? Mai intai, de la Ovidiu citire, e vorba de una dintre numeroasele amante ale lui Zeus, fiica regelui fenician Agenor si sora lui Cadmos, intemeietorul Tebei. Europa mitologiei elene a fost sedusa de boss-ul din Olimp, metamorfozat intr-un superb taur alb, rapita si dusa pe insula Creta, unde a nascut doi fii. Se pare ca fenicienii au botezat „vechiul continent” dupa ea.

Apoi, daca ii dam crezare contelui-filosof Hermann Keyserling, intregul nostru continent e un fel de Peninsula Balcanica mai mare: „Europa este, in esenta, mica si dezbinata, atat fizic, cat si psihic. Spiritul ei cel mai vechi s-a nascut in Balcani.”

Cu aceste observatii se deschide recentul volum lansat de istoricul si criticul Marian Tutui, Orient Express: Filmul romanesc si filmul balcanic. O carte remarcabila nu doar ca prima aparitie editoriala romaneasca ce trateaza cinematograful balcanic (si balcanismul in general), ci si ca rara avis pe o piata editoriala considerabila, care insa ii cam ignora pe cinefili.

O lucrare ambitioasa, laborioasa si temeinica, avand la baza teza de doctorat a autorului, care discuta pe larg „balcanismul”, concept reactualizat dupa 1990, si analizeaza nu doar filmul, ci si literatura din si despre Balcani. Din zona literara, as aminti nu binecunoscutul Dracula (1897) al irlandezului Bram Stoker, ci Castelul din Carpati, romanul din 1892 al francezului Jules Verne, plasat in comitatul Hunedoarei din Transilvania austro-ungara (in care Verne, la fel ca si Stoker, nici nu a pus piciorul); aici, vizionarul autor anticipeaza inventarea cinematografului, ba chiar cea a filmului sonor...

Totusi, cea mai ampla parte a cartii lui Marian Tutui este dedicata artei cinematografice. Autorul porneste pe firul istoriei filmului in Balcani, oprindu-se la pionieratul Fratilor Manakia (revendicati de sase tari), la scolile cinematografice majore din regiune si mai ales la temele, genele si stilurile specifice.

De pilda, melodrama este un gen cu o lunga traditie in Grecia si Turcia, filmul cu haiduci (primul gen cu adevarat local) i-a cucerit pe rand pe sarbi, greci, romani, bulgari, macedoneni si albanezi, filmul cu partizani s-a impus dupa al Doilea Razboi Mondial in Bulgaria, Iugoslavia sau Albania, iar noile genuri populare, influentate de fenomenul globalizarii, sunt comedia neagra (revigorata in Balcani de regizorii iugoslavi) si travelogue-ul (sau road movie-ul).

Cineastii balcanici reprezentativi prezentati de Marian Tutui in capitole separate sunt grecul Theo Anghelopoulos si sarbul Emir Kusturica.

Desigur, filmul autohton ocupa si el un spatiu important in economia cartii. Nu lipsesc creatiile reprezentantilor Noului Cinema Romanesc (Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Radu Muntean, Corneliu Porumboiu, Catalin Mitulescu sau Tudor Giurgiu). Printre altele, Marian Tutui observa si argumenteaza ca „o constanta meritorie a filmelor romanesti de dinainte si de dupa 1989” este „capacitatea de a reflecta uneori insasi deformarea personalitatii umane de catre sistem”.

Volumul izbuteste sa ne convinga ca, pe langa cinematograful scandinav sau cel latino-american, istoricii si criticii de film trebuie sa accepte si existenta unui cinematograf balcanic. Un demers „cu atat mai necesar si mai urgent cu cat unii critici de cinema considera ca este vorba despre un fenomen aproape incheiat” – conchide, nu lipsit de regret, Marian Tutui.

De astazi si pana duminica (23 noiembrie), puteti achizitiona acest volum de referinta, aparut in conditii grafice excelente, si la Targul International Gaudeamus – Carte de invatatura.