Scriitorul francez Pierre Lemaitre, laureatul Premiului Goncourt in 2013 pentru romanul “La revedere acolo sus”, este in redactie

Pierre LemaitreFoto: HotNews / DP

Puteti sa-i puneti intrebari despre cartile sale folosind formularul de comentarii.

“La revedere acolo sus” este un roman despre Primul Razboi Mondial, mai bine spus, despre ultimele zile ale razboiului si primii ani de dupa razboi intr-o Franta turmentata, aflata in profunde dificultati economice, preocupata subliminal sa justifice o tragedie din care a facut parte, rusinata de amploarea catastrofei. “Tara intreaga era cuprinsa de o furie comemorativa in cinstea mortilor, proportionala cu dezgustul fata de supravietuitori” este una dintre frazele-cheie prin care poate fi citit romanul lui Pierre Lemaitre (p. 292, editia in limba romana) .

Subiectul cartii este inspirat dintr-un fapt real, scandalul exumarilor militare izbucnit in 1922, cand s-au descoperit fraudele si batjocura cu care zeci de mii de soldati au fost reinmormantati in cimitire speciale create de stat. Actiunea alerta urmareste destinele a trei supravietuitori ai razboiului – locotenent Aulnay-Pradelle, soldatii Albert Maillard si Edward Péricourt – legati intre ei de o crima comisa de locotenent in ultimele zile ale razboiului.

Poate fi citit si ca un roman istoric, si ca un roman picaresc si, in ultima instanta, chiar ca un roman de aventuri. Fapte reale, bine documentate, si abordari istoriografice de ultima ora privind Primul Razboi se intrepatrund cu fictiunea unei intrigi aproape in-credibile si cu tablouri sociale foarte atent reconstruite. Cand a trebuit sa explice relatia dintre acesta intriga aproape neverosimila si realitatea istorica, scriitorul a exclamat: “L’exactitude, je m’en fous, ce que je veux c’est la vérité”.

Aparent, un roman clasic, amintind de Balzac, simplu, direct, cu personaje creionate in registrul clasic, alert, plin de intorsaturi ale actiunii surprinzatoare – dar, cu siguranta, cititorul rafinat de literatura contemporana va fi foarte multumit de scriitura bogata stilistic. Romanul este plin de “imprumuturi” de la zeci de scriitori dragi autorului, Louis Aragon, Georges Bernanos, Marquez, Kazuo Ishiguro, Victor Hugo, Prevost, La Rouchefoucauld si multi altii. Ramane in sarcina cititorului bucuria descoperirii acestor trimiteri.

Nu trebuie uitat ca Lemaitre este un foarte cunoscut si foarte bun autor de romane politiste (in romaneste i-a mai aparut romanul “Alex”), stie sa tina actiunea in mana si sa creeze acea suspension of disbelief, de care autorul marturisea ca este foarte preocupat – acea suspendare a neincrederii cititorului sau spectatorului in fata unor intamplari neverosimile, procedeul esential pentru romanele fantasy, de pilda, sau pentru multe dintre filme hollywoodiene – fapt care i-a facut pe multi critici sa spuna ca romanele lui Lemaitre sunt foarte cinematografice. Prin urmare, este un roman pasionant, cele aproape 550 de pagini vor fi citite foarte repede.

Citeste intreg articolul si pune intrebari pe Contributors.ro