De ce "Dupa Dealuri" este cel mai bun film despre Romania din ultimii 20 de ani

de Vlad Mixich     HotNews.ro
Duminică, 28 octombrie 2012, 13:50 Actualitate | Cultură


Dupa dealuri
Foto: www.dupadealuri.ro
Titlul nu are un semn de intrebare la sfarsit pentru ca e o certitudine. "Dupa dealuri (Beyond the Hills)", ultimul film regizat de Cristian Mungiu, este cel mai bun film despre Romania din ultimii 20 de ani.

Pe langa jocul impecabil al Cosminei Stratan (maica Voichita), filmul exceleaza pentru ca reuseste sa povesteasca cu acuratete despre o felie groasa a societatii romanesti, fara sa foloseasca tuse tari si nici ingredientele succesului facil: sexul sau violenta. In "Dupa dealuri" nu veti vedea nici imagini aluzive despre calugarite lesbiene si nici albul ochilor tras peste irisul unui exorcizat.

Incepand de la cele trei imagini din spatele psihiatrului vasluian - o icoana, o gioconda si un profil pe fundalul unui apus marin care aminteste vag de reclamele la grupurile yoga - si sfarsind cu replica pierita a maicii starete aflata in fata cadavrului Alinei - "Dar noi n-am vrut sa facem rau nimanui" - filmul abunda in detalii care au o calitate ce lipseste adeseori chiar televiziunilor noastre de stiri: descrierea cu precizie a realitatii. Punctual insa, iata motivele care sustin afirmatia din titlu:
  • Atat excesivii anti-ortodoxisti, cat si radicalii pro-ortodoxie vor fi dezamagiti de acest film, care reuseste sa povesteasca intr-un fel maiastru una dintre cele mai intunecate intamplari petrecute in ultimii ani intr-o manastire romaneasca, fara sa-i transforme pe calugari in niste fiinte crude si lipsite de inima. Toti traitorii din manastirea Dealul Nou din filmul lui Mungiu seamana mult cu fiecare dintre noi: fricosi, infometati, dezorientati. Or acestea nu-s pacate. Marele lor pacat, unul comun, este ignoranta. Voita si conservata. "Crede si nu cerceta" scris pe gardul manastirii este de altfel o formula care nu poate fi gasita undeva in Biblie, iar Mungiu stie sigur asta. Pentru calugaritele din "Dealul Nou" nu poti simti furie, ci doar o compasiune amara: ca atunci cand ti-e mila de un prost pentru ca e prea prost sa te lase sa-l ajuti.
  • Prezenta autoritatilor bisericesti fara sa vedem un moment vreun inel gros de episcop. Episcopul din film este plecat in strainatate, nu vrea sa vina sa sfinteasca Biserica "Dealul Nou", nu vrea sa discute cu staretul... Pastorul nu vrea sa auda de oaia lui ratacita, nu are timp sa o ajute si nici sa o invete.
  • Cele doua fete, maica Voichita si Alina, prietena ei din orfelinat venita acum de la munca din Germania, sunt cele doua alternative oferite de "tara" tinerilor romani: fie emigrarea, fie refugiul intr-o zona pseudo-mistica. In ambele cazuri e o rupere dura de realitate, caci emigrarea e o forma de suicid social, iar misticismul in lipsa educatiei provoaca sindromul "din prea mult dor sa-i creasca aripi, a uitat ca are picioare". Rezista mental si fizic acestor socuri doar personalitatile nefisurate deja de antecedente si mai dure. Nu e cazul Voichitei si Alinei, crescute intr-un sistem de protectie a copilului in care tirurile occidentale de ajutoare ascundeau printre jucarii si unul-doi pedofili, iar saracia romanilor era cel mai serios obstacol in calea generozitatii continue. Remarcabil e ca "Dupa dealuri" ne aminteste toate acestea cu simplitate: fara zvarcoliri sau mizerabilisme.
  • De mult nu am mai vazut descris cu atata luciditate si precizie Raul imens pe care il poate provoca un sistem medical falimentar, in special cel din zona sanatatii mintale.
Toate cele patru teme sunt aliniate in filmul lui Mungiu de-a lungul unui fir narativ curat, fara sofisticarii si arabescuri inutile. Ce bine ca Mungiu nu a mai simtit ca trebuie sa demonstreze ceva despre sine lucrand la acest film. Talentul sau de povestitor abia in "Dupa dealuri" si-a dat adevarata masura, filmul fiind mult mai bun decat predecesorul "4 luni, 3 saptamani..." care a castigat marele premiu la Cannes. Desi cunosteam intamplarea de la Tanacu (si deci deznodamantul), actiunea m-a tinut permanent in priza, in ciuda celor doua ore si jumatate.

De ce "Dupa dealuri" este cel mai bun film despre Romania facut in ultimii 20 de ani? Pentru ca vorbeste echilibrat despre lucruri incomode. Pentru ca ne pune in fata o oglinda, fara sa renunte din frica sau conformism la adevar. Si, in special, pentru ca nu-i sileste pe spectactori sa traga concluzii. Ii lasa sa gandeasca singuri... ceea ce e o forma de respect cu care romanii se intalnesc atat de rar.

Citeste pe blogul lui Vlad Mixich şi care este cel mai mare defect al "După dealuri".

Nota: Aceasta este opinia subiectiva a unui simplu spectator. Puteti citi aici o cronica la "Dupa dealuri", scrisa de criticul de film Andrei Gorzo.









Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















20352 vizualizari

  • -9 (21 voturi)    
    mda (Duminică, 28 octombrie 2012, 14:40)

    Angoasat [utilizator]

    Filmul isi are radacinile intr-o poveste adevarata (cea a parintelui Corogeanu ), dar din pacate regizorii romani duc lipsa de idei...
    • -9 (23 voturi)    
      de acord (Duminică, 28 octombrie 2012, 15:00)

      adicator [utilizator] i-a raspuns lui Angoasat

      perfect adevarat.lipsa totala de imaginatie a regizorilor nostri de film contemporani!
  • 0 (20 voturi)    
    superlativ absolut vs superlativ relativ (Duminică, 28 octombrie 2012, 15:13)

    Nicolae Kidman [utilizator]

    "Cel mai bun" este superlativ relativ. Desigur, filmul poate fi considerat cel mai bun film românesc din ultimii 20 de ani, dar asta nu atenuează cu nimic faptul că, încadrându-se-n tiparul filmelor româneşti din ultimii 20 de ani, nu poate primi superlativul absolut - un film foarte bun. Poate că nu e nici măcar un film bun.

    În cvasitotalitatea lor, filmele româneşti din ultimii 20 de ani sunt ancorate-n trecut. Toate sunt cenuşii, sumbre, ca locuri, feţe, moral şi caractere. O perpetuă autocompătimire. Optimismul excelează prin absenţă.

    Sigur, asta nu e problema regizorului, ci a scenaristului sau, în ultimă instanţă, a casei producătoare, cea care decide ce film realizează. Nu pretind acum ca noi, în 2012, să realizăm, de exemplu, Star Wars-ul american din 77, când noi încă avem căruţe ce se târăsc prin glod; nici la un Speed n-am pretenţie când nu prea ai oraşe iar când ai oraşe traficul e gâtuit, n-am pretenţie la un Mad Max, deşi ar fi posibil de realizat prin Petroşani.

    Dar nu-nţeleg, când ai istorie, când ai o mulţime de scriitori cu imaginaţie, cu idei, când ai advertiseri premiaţi şi apreciaţi internaţional, nu-ţeleg cum de nu eşti în stare tu, ca industrie cinematografică, să nu-ncerci măcar o copie palidă a, să zic, American Buffalo sau Somewhere in time, sau Tootsie, sau Grumpy old men, sau Beethowen, sau Addams Family, sau Small time crooks, şamd, filme care - la modul absolut - nu au nimic extraordinar în subiectul în jucrul căruia îşi desfăşoară acţiunea.

    Noi încă suntem cantonaţi şi ni se inoculează prejudecata că, dacă nu-nţelegem nimic dintr-un film, dacă am rămas buimaci şi cu privirile împăienjenite, neapărat a fost un film bun deoarece ne-a depăşit capacitatea de înţelegere a subtilului umbrei lăţite pe-un perete, a gândăcelului de bucătărie pitit sub ibric sau a mucului ce-atârnă lumânare sub nas. Nu, orice film cu o idee simplă, cu o delimitare clară bine-rău, e hollywoodian, e american, deci e prost prin definiţie. Iar noi suntem români.
    • +7 (9 voturi)    
      Copie palidă? (Duminică, 28 octombrie 2012, 19:34)

      Ioana Munteanu [utilizator] i-a raspuns lui Nicolae Kidman

      Domnule, înţeleg ce spuneţi, aveţi dreptate în bună măsură... Dar de ce trebuie să fie neapărat filmul românesc o "copie palidă" după ceva? Nu, nu vă grăbiţi să mă acuzaţi de antiamericanism. Îmi sînt foarte simpatici americanii, îmi plac şi filmele lor, îmi plac multe lucruri la ei. Dar de ce ne este imposibil să ne gîndim un drum propriu în cinematografie? Chiar atît de lipsiţi de imaginaţie să fim? Sau chiar atît de încremeniţi în geriul acela de mohoreală despre care vorbiţi şi care păcătuieşte în primul rînd prin a fi o făcătură? Noi nici măcar nu sîntem aşa. E maladivă plăcerea de a exhiba mîzga aceasta naţională, la care croşetăm zilnic, dar care nu corespunde, de fapt, firii noastre profunde.
      • +2 (6 voturi)    
        explicaţie (Duminică, 28 octombrie 2012, 21:16)

        Nicolae Kidman [utilizator] i-a raspuns lui Ioana Munteanu

        Am spus "copie palidă" în raport cu filmele americane întrucât nu există ofertă mai diversificată în subiecte decât cea oferite de industria de film americană (şi nu neapărat bazată pe scenarii de film americane). Sunt curios, de exemplu, ce dificultăţi tehnice formidabile ar fi de surmontat pentru o ecranizare românească a, să zicem, Mizerabililor lui Hugo? Sau a Vântului lui Bradbury? Sau a Trei într-o barcă a lui Jerome K Jerome? Americanii au făcut, în Cei şapte magnifici, propria versiune a japonezei Cei şapte samurai. Americanii au filme despre Hoffa, despre Jack the ripper, noi n-avem similare despre Malaxa sau Terente :) De ce? Habar n-am. Cum fras ălora le trece prin cap să facă un, poftim, Nouă săptămâni jumate sau Orhideea sălbatică, iar nouă nu? Sunt subiecte atât de dificil de ecranizat? Lassie - o poveste despre un câine, mare scofală, o frecţie de film americană pentru americanii cei idioţi - noi nu suntem în stare să scoatem o poveste despre o pisică. Păsările lui Hitchcok, sau Psycho... greu. Talk Radio al lui Stone, practic, la fel ca şi American Buffalo, versiune pentru "marele ecran" al unor piese de teatru. Sunt filme la care nu-ţi trebuie portavioane, elicoptere, CGI, FX şamd.
        • +3 (3 voturi)    
          Corect ce spuneţi... (Duminică, 28 octombrie 2012, 23:43)

          Ioana Munteanu [utilizator] i-a raspuns lui Nicolae Kidman

          ...totuşi, încă o dată: drumul cel mai firesc în artele narative este găsirea unui subiect. Trebuie să ai un subiect, cît mai autentic, ca să se cheme că ai ceva de spus. Cinematografia românească post-decembristă nu m-a convins că ar avea ceva autentic de spus. Mizerabilismul românesc e un surogat, În lipsa unor subiecte autentice.şi, cum spuneţi, în lipsa folosirii inteligente şi, pînă la urmă, fireşti, a modelelor străine, americane sau nu, acest "nou val" al regizorilor noştri se va dovedi un flaps.
          Dacă filmul acesta nou al lui Mungiu reuşeşte să fie atît de nuanţat pe cît se spune şi să depăşească propriile noastre clişee şi clişeele altora despre noi, atunci e bine. Dacă nu, nu.
          • +4 (6 voturi)    
            nu subiectele lipsesc (Luni, 29 octombrie 2012, 0:30)

            fghh [utilizator] i-a raspuns lui Ioana Munteanu

            ci lipseste maniera de a le vedea. si, suna paradoxal, regizorii care sa le vada si spuna.

            subiecte exista, slava Domnului. dovada - tocmai faptul ca ne regasim atat de putin in filmele romanesti.

            o sa dau un exemplu: filmul "Katalin Varga" al regizorului britanic Peter Strickland. nu e perfect, e low budget, are o naratiune simpla - dar creeaza o atmosfera, un imaginar, o lume; in loc s-o disece pe cea binecunoscuta, cum fac filmele autohtone :D

            evident, solutia nu este copierea unor copiatoare de profesie, precum producatorii hollywood-ului =))

            solutia e sa meritam ceea ce cerem, in primul rand. cand vrem filme cu substanta, uitam ca formam, in acest colt de lume, poate cea mai superficiala (cuvantul englezesc e mai bun: shallow) societate.
            vrem regizori care sa aiba ceva de spus, dar perseverenta si atasamentul fata de idei nu ne caracterizeaza.

            altfel, vrem filme "ca ale altora", ca tot suntem si o natie snoaba (adica: fara legaturi).
  • +5 (15 voturi)    
    Aş vrea să cred... (Duminică, 28 octombrie 2012, 15:56)

    Ioana Munteanu [utilizator]

    ...că este aşa cum spuneţi, domnule Mixich... Aş vrea să cred că mai sînt posibile echilibrul, nuanţa, măsura, bunul simţ, lipsa ideilor preconcepute ale unora şi ale celorlalţi în această materie infinit de spinoasă... Din păcate, nu prea cred că e posibil în România zilelor noastre... Îmi e frică să văd acest film, de teama de a descoperi, pentru a milioana oară, un noian de cîtimi de adevăr amestecate cu ignoranţă, dorinţă de a plăcea cuiva anume (în speţă, criticii americane), lipsă de lecturi profunde, lipsă de bun gust etc. etc. etc....
  • +2 (12 voturi)    
    Dupa Dealuri (Duminică, 28 octombrie 2012, 17:51)

    solar [utilizator]

    Mie mi-a placut filmul foarte , foarte mult. Zica cine ce-o vrea. Critici sau... necritici. Mai mult spun: este cel mai mare film romanesc pe care l-am vazut. Convine cuiva sau nu convine. Este un film de vreme rea, de vreme a sperantei imanente, de vreme de adevar omenesc . Autor povestitor? Poate. Dar ce "povestitor" fara seaman a aparut in cinematograful romanesc, asta nu mai are rost sa v-o spun .Film american? italian? francez...? NU!! Film romanesc. De data asta cu R mare!!
    Am vazut intamplator la Paris "4,3,2..."Eram supraobosit de alergatura turistica, gen maraton.Orasul era plin de afise cu filmul respectiv. Eram prin preajma lui Sacre Coeur. Am intrat intr-o sala oarecare, cu un public oarecare(asa am zis atunci, acum nu mai zic!) Totul a fost ...normal romanesc,pana la sfarsit. La sfarsit n-a mai fost. Finalul m-a ...dat gata.Si apluzele cu care s-a incheiat totul. Am crezut ca am nimerit intre romani si tocmai asta nu mi-ar fi placut. Am ramas uluit:toti erau francezi,toti vorbeau frantuzeste in jur.Am intrat apoi intr-un local chinezesc. Mic si amarat. Acolo,intr-un semiobscur, intors cu spatele spre comesenii ,maximal asiatici, prezenti, am plans. Puteti sa nu ma credeti,.Chiar va rog. Si mie mi-e rusine ca s-a intamplat.La varsta mea, totusi...Asta a fost sau asta este, totuna.
  • +2 (10 voturi)    
    Chiar așa?! (Duminică, 28 octombrie 2012, 19:20)

    corvus coraX [utilizator]

    De ce emigrarea este o formă de suicid social mă rog?! Faptul că este părerea dumneavoastră fermă asta nu înseamnă că este și adevărată! Toată lumea emigrează...de când lumea. Din motive diverse, desigur. Politic, economic, religios, cultural, și chiar social.

    Emigrarea, ca fenomen, a fost un motor al lumii moderne. Să încercăm să ne închipuim America fără picior de emigrant. Sau Australia. Au dus aceste fenomene la o bulversare socială în țările de origine?! N-aș crede?! S-au sinucis milioanele de irlandezi, germani, englezi, evrei, pentru faptul că au început o viață nouă pe alt continent?! N-am auzit!

    Este o temă pe care o reluați și o respect. Dar atât. Aici unde trăiesc acum, nu mă simt absolut deloc "sinucis" social. Sunt în sfârșit respectat ca om, pot respira liber scăpat dintr-o Românie îmbâcsită de mizerie, Românie care refuză să existe, nu trebuie să dau șpăgi, nu se minte, nu se fură, politicienii nu seamănă deloc cu ai noștri, nu te înjură nimeni pe stradă, nu sunt cerșetori, când șofezi nu te claxonează nimeni, nimeni nu sare la bătaie dacă ai greșit cu ceva, polițiștii își fac treaba corect, la fel și medicii cât și funcționarii de stat. Credeți că ar trebui să mă sinucid?! M-ați pus pe gânduri...
    • +1 (3 voturi)    
      Nu "se" minte, nu "se" fura etc. (Duminică, 28 octombrie 2012, 19:48)

      fLoreign [utilizator] i-a raspuns lui corvus coraX

      Aceasta impersonalizare este simptomul socialului pe care l-ai pierdut emigrand. Faptul ca totusi nu esti pe deplin integrat in noua ta tara.
      Nu ma intelege gresit, si eu am luat calea strainatatii. Oarecum inconstient, doar cu gandul ca "nu poate sa fie decat mai bine decat in Romania". In mare parte asa este, insa nu este ca si cum ti-ai fi putut lua cu tine microcosmul romanesc. Fragilitatea emotionala data de aceasta lipsa se rezolva (ori vindeca) chiar mai greu decat integrarea societala, care, dupa cum ai spus, este relativ usoara. Insa "relativ" este cuvantul cheie aici.
      O schimbare de viziune cam mare de la fuga peste Dunare calare pe o femeie gonflabila (ca in filmul Occident) la ceea ce apare in Dupa dealuri. Normal, nici Occidentul, in adancul sau, nu este chiar asa de accesibil. Si, culmea, ascunde si altceva decat strict ce poate oferi o femeie gonflabila.
      • +1 (1 vot)    
        mulțumesc (Duminică, 28 octombrie 2012, 22:05)

        corvus coraX [utilizator] i-a raspuns lui fLoreign

        fără nicio ironie, nu încerca să-mi interpretezi simțămintele. Depinde de ce pui în cântar. Ar trebui să spun mult prea mult despre mine pentru a putea trage concluzii asupra persoanei mele. Nu, nu simt că am pierdut nimic din așa zisul microcosmos românesc. Nu-i simt deloc lipsa. Horribile dictu, dar așa este. Exist în primul rând ca individ și abia apoi ca element social. Nu am fost niciodată mândru că sunt român, dar nici rușinat. Nu sunt genul să se bată cu pumnul în piept pentru apartenența la nația română. Nu judec populații sau națiuni, ci indivizi. Am prieteni de toate națiile, în România cei mai buni prieteni ai mei au fost un ungur și un sas.

        Așa că ar fi util să eviți să mă analizezi indiferent de punctele tale de vedere. Nu am văzut filmul După Dealuri, am văzut 4,3,2, 1. Nu m-a dat pe spate. Prefer un Jarmush, von Trier (din prima parte a carierei), Seidl, Heineke, Harmony Corine.
  • +1 (1 vot)    
    Dupa dealuri... (Duminică, 28 octombrie 2012, 20:48)

    visatorul [utilizator]

    Nu-mi plac clasamente de tipul "cel mai bun...",cert este insa ca suntem in fata unui film exemplar,din toate punctele de vedere,cinema-ul romanesc nu cred ca are multe filme de o asemenea coerenta,tematica si stilistica,Mungiu atinge cu acest film o maturitate artistica si profesionala impunatoare,"432" este un film bun,dar nu se compara cu "Dupa dealuri...",sper sa fie luat in considerare la Oscar ptr film strain,ar merita...
  • +2 (2 voturi)    
    povesti despre Romania (Duminică, 28 octombrie 2012, 23:37)

    fghh [utilizator]

    o fi sau n-o fi? :D

    filmul nu are de ce sa nu fie bun: Mungiu este deja autorul unui film remarcabil - '4,3,2'. iar povestea este prin ea insasi una mult mai bogata in nuante. nu este nevoie de rostirea frusta a unui Adevar alb-negru, ca in cazul politicii de vanare a celor care faceau avort inainte de '89.

    iar Mungiu stie, efectiv, sa spuna o poveste, sa descrie o realitate, sa prezinte niste personaje; sa incerce, chiar, o critica timida a unei societati.

    astea sunt datele de input, care fac filmul valoros din start, dar si previzibil. (daca filmul ma va surprinde, promit un mea culpa =)) )

    ceea ce NU vom gasi nici la Mungiu, nici altundeva in cinematografia romaneasca recenta, e originalitatea si autonomia regiei si a regizorului fata de poveste, viziunea personala, stilul.
    cinematograful romanesc este, inca, o voce comuna - exotica, interesanta pentru spectatorul strain mai ales, dar nediferentiata pe autori.

    mai grav e ca, in lipsa de luciditate, reflexivitate, cultura a autocriticii, noi insine avem nevoie de aceste filme ca unice surse de adevaruri despre noi insine.

    si, ca tot veni vorba despre povesti aflate din gura altora, daca ultimele relatari despre orfelinatele din propria tara nu ar fi fost cele ale "infamelor" reportaje occidentale de dupa Revolutie, am fi stiut ca pedofilia in aceste institutii nu s-a limitat, nici pe departe, la exceptiile strecurate prin transporturile de 'ajutoare', ci ca face, inca, parte din arsenalul lor "disciplinar". poate o vom afla dintr-un urmator film...
    • -2 (2 voturi)    
      Parerea mea.. (Luni, 29 octombrie 2012, 10:52)

      MalaEducacion [utilizator] i-a raspuns lui fghh

      Zic mai intai sa vezi filmul..
      • 0 (0 voturi)    
        zici tu? (Luni, 29 octombrie 2012, 20:22)

        fghh [utilizator] i-a raspuns lui MalaEducacion

        eu zic sa mai citesti o data ce-am spus.

        cat despre filme, am suficiente filme la activ ca sa imi asum in intregime ceea ce spun in aceasta privinta.

        si nu am, evident, nevoie de o proptea 'culta' la pseudonim =))
  • 0 (2 voturi)    
    "cel mai bun film" (Luni, 29 octombrie 2012, 10:09)

    firuierbii [utilizator]

    nu aruncam prea repede cu "cel mai bun" in fiecare saptamina? nu cumva clasificam cu criteriile iutubului?

    NU este un film bun. este o semidocu-drama comerciala despre ortodoxie. ma iertati dom "jurnalist", da filmul nu este nici macar _despre_ Romania, ci doar exploateaza "Romania".
  • +2 (2 voturi)    
    Dupa dealuri (Luni, 29 octombrie 2012, 10:37)

    introvertit [utilizator]

    Flmul e bun . Nu este nevoie de superlative si nici de negarea valorii lui . Merita marele premiu . Filmul american e ca o balta mare , in care e si ceva peste . Din cateva sute de filme , cate fac intrun an , cel mult 20 sunt bunicele , 10 bune si 5 de premiat . In total cati bani se cheltuiesc pe mizerii si cati pe filme bune ? Ce bugete au ? De unde iau regizorii si actorii ? Chiar daca unii nu cred , filmul romanesc e pe un drum bun.
  • 0 (0 voturi)    
    "Ignorance" (Miercuri, 7 noiembrie 2012, 20:18)

    EaftomouKrymmeno [anonim]

    Is it that what the Gospel according to Matthew 8,28-32 writes about should also be called "ignorance" or "foolishness"? Because either do we believe in the existence of a spirtual world that interferes with our material one, both by its good or bad spirtits, which would mean that we have the simple faith of the saints, or do we follow the secular path and allegorize everything, always trying to explain it "scientifically" or call it just "madness", so that every time we are not able to "scientifically" solve the problem, we just reject the possibility of a transcedental solution, not to be accused of being some "Middle Ages" pseudo-mystics.


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by