De câteva săptămâni, din Italia și până în Statele Unite, o dezbatere capătă amploare în rândul medicilor care tratează bolnavii de Covid-19: când trebuie conectată o persoană infectată la un ventilator? Este una dintre marile întrebări actuale, alături de cea a eficienței reale a hydroxychlorochinei, afirmă un doctor american, pentru AFP.
Studii aprofundate nu există deocamdată, în plină pandemie, și este imposibil de știut dacă persoanele care au murit în timp ce erau conectate la un ventilator ar fi supraviețuit în alte condiții.
Dar numeroși doctori au constatat că starea bolnavilor de Covid-19 pare să se degradeze rapid după intubare, ceea ce a condus de câteva săptămâni în spitalele americane la un exercițiu delicat pentru a întârzia recursul la ventilatoare, deși guvernul american a comandat peste 130.000 de teama unei penurii.
Primele alerte au venit din Italia, unde o majoritate a pacienților internați la terapie intensivă și care respirau cu ajutorul ventilatoarelor a murit. Statisticile sunt la fel de feroce în Marea Britanie sau în New York, unde 80% dintre pacienții intubați au murit, potrivit guvernatorului acestui stat, adeseori după una sau două săptămâni la reanimare, perioade lungi care slăbesc corpul, deoarece aproape toți pacienții sunt plasați în comă artificială și își pierd masa musculară.
La începutul epidemiei, pacienții care sufereau de probleme de respirație erau tratați potrivit unui protocol bine rodat pentru ceea ce numim sindrom de detresă respiratorie acută (SDRA, o formă de insuficiență respiratorie acută). Acest sindrom, în urma căruia plămânii nu mai primesc suficient oxigen pentru a alimenta organele, poate fi provocat de o infecție (pneumonie) sau de un accident. Practica pentru pacienții cu detresă respiratorie este intubarea relativ rapidă.
Așa erau tratați pacienții cu forme grave de coronavirus. Până când medicii au remarcat că sindromul Covid-19 nu este deloc identic cu detresă respiratorie "obișnuită", în orice caz pentru o parte din ei. Mai exact, plămânii nu sunt afectați de aceeași manieră (ar fi mai puțin "rigizi").
Doctorul Luciano Gattinoni și colegii săi din Milano au descris la sfârșitul lui martie cum și-au ajustat procedurile.
"Tot ce puteam face în intubarea acestor pacienți era să câștigăm timp făcând în același timp cât mai puține daune posibil", au scris ei, în revista American Thoracic Society. "Trebuie să avem răbdare".
"Învățăm la locul de muncă"
"Majoritatea doctorilor sunt preocupați de evoluția negativă a oamenilor a căror stare se deteriora sub ventilatoare și mulți au început să întârzie intubarea", a declarat Kevin Wilson, profesor de medicină la Universitatea Boston și responsabil pentru elaborarea consemnelor la American Thoracic Society. "Dar niciodată până la punctul de a aștepta ca acest lucru să devină o urgență", a precizat el.
Doctorii și-au dat seama că, în realitate, pacienții a căror rată de oxigenare a sângelui cădea la nivele scăzute, și care declanșează în mod normal intubarea, nu se comportau atât de rău.
În locul unei intubări rapide, doctorii au folosit nivele inferioare de susținere cu oxigen: canule nazale (mici tuburi pentru nări), măști convenționale sau mai sofisticate, oxigenare cu debit mare sau plasarea bolnavului pe burtă, ceea ce ajută plămânii.
"Învățăm la locul de muncă", a adăugat Kevin Wilson.
Ceea ce s-a petrecut la New York, unde peste 10.000 de oameni au murit infectați de virus.
"Încercăm să amânăm un pic mai mult, cât este posibil, înainte de intubare", a afirmat și Daniel Griffin, șef la boli infecțioase la ProHealth Care, o rețea de 1.000 de doctori care intervin în circa 20 de spitale din New York.
"Dacă avem impresia că rezistă, îi lăsăm să tolereze nivele de saturație cu oxigen destul de reduse", continuă doctorul. Unii se recuperează fără a avea nevoie de intubare.
Iar dacă pacienții sfârșesc prin a avea nevoie de un ventilator, Daniel Griffin spune că acestea sunt reglate pentru a livra aer cu presiune mai mică.
Societățile medicale, printre care experții internaționali de la Surviving Sepsis Campaign, lucrează acum la redactarea unui ghid de bune practici. Nimeni nu are încă un răspuns definitiv.
4
2
