Dacă ai observat la copil simptome precum secreții nazale abundente, ochi iritați și o senzație de mâncărime în gât, în această perioadă a anului, e posibil să sufere de o alergie sezonieră, cunoscută și sub denumirea de rinită alergică. Detaliem care sunt cei mai importanți alergeni la copii și ce se poate face pentru identificarea și tratarea alergiilor de sezon.
O modalitate prin care părintele poate face diferența între alergie și răceala este să măsoare temperatura copilului. Febra este un semn că cel mic se confruntă, mai degrabă, cu o infecție respiratorie. Copiii care suferă de alergie de primăvară au tendința să strănute mai des decât atunci când sunt răciți. Simptomele alergiilor persistă, în general, pe parcursul întregului sezon, spre deosebire de o răceală, care poate dispărea în câteva zile.
Chiar și copiii care nu au avut niciodată alergii sezoniere în trecut le pot dezvolta. Acestea pot debuta aproape la orice vârstă, deși de obicei, nu apar înainte de doi ani.
Alergiile se dezvoltă atunci când sistemul imunitar este hiperactiv și acționează împotriva substanțelor, în mod normal, inofensive, precum polenul de la ierburi, buruieni și arbori. Sistemul imunitar al persoanelor alergice la polen reacționează la aceste particule (numite alergeni) ca și cum ar fi invadatori și eliberează substanțe chimice, printre care și histamina, pentru a le combate. Eliberarea acestora declanșează simptomele alergice.
Plante care provoacă cel mai frecvent alergii
Alergia poate apărea atât la unul, cât și la mai multe tipuri de polen. Tipul de polen la care o persoană este alergică determină perioada în care apar simptomele. În România, un studiu coordonat de reprezentanți ai Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila, Spitalului Clinic Colentina și ai Rețelei Naționale Franceze de Supraveghere Aerobiologică (RNSA), a scos la iveală că sezonul alergiilor la polen începe din martie și se încheie spre sfârșitul lui septembrie.
Există sute de specii de plante care eliberează polen în aer și pot provoca alergii. Iată câteva dintre cele mai comune:
- Alergia la polenul de mesteacăn: mesteacănul eliberează particule fine de polen în timpul înfloririi, care sunt purtate de vânt. Un singur copac poate produce milioane de granule de polen;
- Alergia la polenul de stejar: la fel ca mesteacănul, stejarul eliberează polen începând cu primăvara. Chiar dacă simptomele alergiei la polenul de stejar nu sunt agresive, acest polen poate rămâne mult timp în aer;
- Alergia la polenul de iarbă este principalul factor declanșator al alergiilor pe timpul verii. Aceasta poate fi puternică și greu de tratat, dar tratamentele antialergice pot ajuta la controlul simptomelor.
- Alergia la ambrozie: acesta este cel mai răspândit tip de alergie la polen. Ambrozia este cunoscută pentru simptomele agresive pe care le poate provoca și poate fi găsită în grădini, parcuri sau pe terenuri neîngrijite. Se răspândește rapid și rezistă la erbicide, ceea ce face dificilă eradicarea ei. Polenul de ambrozie poate fi purtat pe distanțe lungi de vânt și poate supraviețui iernilor blânde. În cazuri rare, ambrozia poate provoca inclusiv șoc anafilactic.
Conform estimărilor efectuate de către Ministerul Mediului, aproape 500.000 de români suferă de alergie la polenul de ambrozie. În cea mai mare parte, aceștia prezintă simptome de rinoconjunctivită, manifestate prin secreție nazală și lăcrimare, iar în timp această afecțiune poate progresa către astm.
Semnele alergiei sezoniere
Dacă un copil dezvoltă simptome de „răceală" în aceeași perioadă, în fiecare an, alergiile sezoniere ar putea fi cauza. Simptomele alergiilor, care apar de obicei brusc și persistă cât timp persoana este expusă la alergen, pot include:
- strănut în salve,
- mâncărime în nas și/sau gât,
- congestie nazală,
- secreție nazală apoasă,
- gât iritat.
Aceste simptome sunt adesea însoțite de ochi iritati și/sau roșii, adică de conjunctivita alergică. Copiii care se confruntă cu tuse, respirație șuierătoare și/sau dificultăți de respirație în plus față de manifestările menționate ar putea avea alergii care declanșează astmul.
În cazuri rare, alergia la polen poate evolua către șoc anafilactic, o reacție alergică severă și rapidă care poate pune viața în pericol și necesită intervenție medicală de urgență. Simptomele pot include dificultăți de respirație, umflarea feței sau a gâtului, bătăi rapide ale inimii, scăderea tensiunii arteriale, leșin și confuzie. Tratamentul de urgență poate include administrarea de epinefrină (adrenalină) pentru a contracara reacția alergică și a menține funcția respiratorie și cardiovasculară.
Analize pentru depistarea alergiilor
Specialiștii folosesc adesea două teste pentru a identifica alergenul responsabil. Acestea includ testul alergologic cutanat prick și testul de sânge pentru măsurarea nivelului seric de IgE specific.
Testul cutanat prick durează aproximativ 15 minute și este nedureros. Medicul aplică extracte alergenice standardizate pe antebrațe, prin înțeparea pielii. Acest test este util pentru identificarea alergenilor precum polenul, mucegaiul, părul, praful, alimentele etc. Este preferat în cazurile în care se bănuiește o alergie la substanțe din aer.
Testul de sânge este recomandat în special pentru cei care au afecțiuni cutanate sau iau anumite medicamente care împiedică efectuarea testului prick. Prin acest test, nivelul IgE specific este măsurat în sânge, oferind informații despre cantitatea de anticorpi produsă pentru a combate substanțele alergenice.
Cum pot fi ținute în frâu alergiile sezoniere
Există multe modalități de tratare a alergiilor sezoniere, în funcție de cât de deranjante sunt simptomele. O parte importantă a tratamentului este să știi ce anume declanșează alergia. În cazul unora dintre copii, simptomele se ameliorează prin reducerea sau eliminarea expunerii la alergenul cu pricina.
În perioadele în care nivelul de polen este crescut, e recomandat să țineți ferestrele închise, să folosiți aer condiționat în loc de aer proaspăt și să evitați ieșirile, iar dacă e neapărat necesar, poate fi indicată o mască de protecție. De asemenea, copiii cu alergii sezoniere trebuie să-și spele mâinile sau să facă duș și să-și schimbe hainele după ce au fost afară la joacă.
Dacă reducerea expunerii nu este posibilă sau nu ajută, medicii pot recomanda medicamente pentru simptomele alergice. Acestea pot include antihistaminice orale, nazale și oculare și spray-uri nazale cu steroizi.
Densensibilizarea vindecă alergiile
Dacă acestea nu sunt eficiente sau copilul trebuie să ia mai multe medicamente pentru a ameliora simptomele, medicul poate recomanda desensibilizarea, denumită și imunoterapie alergen-specifică.
Procedura de dezensibilizare se desfășoară în două etape distincte: inițial, se administrează doze și concentrații crescânde de polen pentru a construi toleranța organismului, urmată de faza de menținere, în care aceeași doză și concentrație sunt administrate pe o perioadă mai lungă de timp.
Astăzi, dezensibilizarea poate fi realizată folosind spray-uri sublinguale, tablete sau prin administrare subcutanată. Durata tratamentului variază între trei și cinci ani și este împărțită în două faze: pre-sezonieră și co-sezonieră, începând cu cel puțin trei luni înainte de debutul sezonului de alergie la polen.
Tratamentul se încheie la finalul sezonului, dar este reluat în anul următor conform aceleiași scheme.
În timp, ar trebui să se observe o diminuare a reacțiilor organismului la polen sau o mai bună toleranță a simptomelor alergiei.
Alergia la polen netratată poate declanșa astmul alergic
Alergiile sezoniere netratate pot declanșa o serie de reacții inflamatorii în căile respiratorii, inclusiv în nas, gât și plămâni. Această inflamație poate să devină cronică și să afecteze căile respiratorii, conducând la o sensibilitate crescută și la o reactivitate excesivă la alergeni. În timp, această inflamație și reactivitatea exagerată pot contribui la dezvoltarea astmului.
Procesul prin care alergia sezonieră netratată evoluează către astm poate varia, fiind influențat de mai mulți factori, inclusiv de gradul de expunere la alergeni și de severitatea simptomelor alergice. Unele persoane pot dezvolta astm în câțiva ani de la debutul simptomelor alergice, în timp ce altele pot să nu dezvolte niciodată astm.
Controlul simptomelor alergice și reducerea inflamației pot ajuta la prevenirea deteriorării căilor respiratorii și la scăderea riscului de dezvoltare a astmului.
Sursa foto: Dreamstime.com
0
2
