Se pare ca stalinismul national n-a murit. Cand nu mai au alte argumente, in masura in care le vor fi avut vreodata, liderii USL recurg la demagogia nationalista. Vreau sa fiu bine inteles, nu este vorba aici de patriotism, ori de ceea ce putem numi nationalism civic, ori liberal. Cultivarea traditiilor spirituale ale unei comunitati este un lucru perfect onorabil. Mai mult, este un lucru necesar. Ceea ce nu este nici onorabil, nici necesar tine de pedalarea grosolana pe coarda unui sentiment de mandrie colectiva bazat in exclusivitate pe invocarea maniacala a unor reale ori mitologice origini comune. Mai grav, aceasta fantasma identitara devine de-a dreptul primejdioasa cand este instrumentalizata politic de catre personaje lipsite de onoare si pudoare.
Acest nationalism xenofob, gaunos, strident, bombastic si pompierist mizeaza pe mitul propriu totalitarismului dintotdeauna, al fortaretei asediate. Care, evident, are ca pandant mitul calului troian, al fortelor straine, prin definitie vrajmase, care conspira spre a distruge cetatea din interior. Un faimos autor englez numea acest gen de fals patriotism drept ultimul refugiu al ticalosului. Iata cum sarabandele nationalismului delirant, menit sa desparta de fapt Romania de lumea in care isi gaseste locul firesc, sunt reluate de tribunii disperati ai unei coalitii transideologice, intemeiata exclusiv pe resentiment, pe dispret pentru statul de drept si pe pofta de dominatie (economica si politica). Este vorba de opusul patriotismului unor Nicolae Balcescu, Titu Maiorescu, P. P. Carp, C. A. Rosetti, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu Bratianu, Iosif Jumanca, N. Carandino, Mihail Farcasanu, Nicolae Margineanu, Lucian Blaga, I. D. Sirbu, Ion Negoitescu, Ioan Barbus, Corneliu Coposu, Grigore Gafencu, N. Steinhardt, D. D. Rosca, C. Radulescu-Motru, Alice Voinescu, Vlad Georgescu, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. Avem de-a face cu o caricatura grotesca a ideii demnitatii nationale, cu o manipulare dezolanta a unor valori sacre.
Din pacate, tocmai aceasta viziune de un devastator provincialism a stat la baza nefastei Ordonante a guvernului Ponta care a desfigurat pana la nerecunoastere misiunea Institutului Cultural Roman. La fel, autarhia transformata in filosofie politica le permite premierului Ponta si doamnei ministru Andronescu sa sfideze comunitatea stiintifica din tara si din strainatate si sa considere ca frauda numita plagiat nu este sanctionabila in Romania. Ca se poate fura intelectual ca-n codru fara ca autorii furtului sa fie trasi la raspundere. Asemenea atitudini dovedesc orice in afara de patriotism.
Discursurile sforaitoate ale dioscurilor uselisti nu pot ascunde faptul ca ei se fac vinovati de izolarea internationala a tarii. Motivele sunt limpezi, oricat s-ar stradui falsii netri sa le oculteze. Victor Ponta si Crin Antonescu, dirijati de Ion Iliescu si Dan Voiculescu, au organizat si au pus in aplicare o actiune de de-democratizare a tarii. In momentul in care, spre surpriza lor (nici o crima nu este perfecta!), Uniunea Europeana si Washingtonul au reactionat cu ingrijorare si indignare, s-a revenit, in propaganda useleista, la miturile, obsesiile si fobiile din 1990. “Noi nu vindem tara” se striga atunci din megafoanele feseniste, “noi nu ne lasam ingenuncheati” clameaza acum megafoanele useliste.
Se studiaza biografia presedintelui CE, Jose Manuel Barroso, spre a-l delegitima intrucat, in tinerete, a facut parte din grupari si partide de extrema stanga. Este vechea metoda a lui Eugen Barbu, candva un scriitor veritabil, devenit jandarm cultural si demascat ca plagiator, cand se intalnea cu vreo critica: “Cine este X, cel care la 11 ani locuia in aceeasi casa cu Y, a carui sora s-a casatorit cu Z, demascat ca dusman al poporului?” La fel, acum, auzim vocile celor care sunt revoltati ca tocmai acest “fost comunist” da lectii Romaniei pe cale de uselizare ori chiar de becalizare. Nu are rost sa adaug ca unii dintre acesti patrioti de ultima ora sunt ei insisi fosti membri PCR.
Cred ca in momentul de fata putem identifica un sindrom al disperarii, angoasei si panicii in randul echipei hegemonice a USL. Nu s-au asteptat sa fie admonestati de catre Occident, au sperat ca stanga democratica internationala ii va sustine in aventura pucista, ca vor putea sa-si faca de cap cu impunitate. Nu s-au asteptat ca marile ziare din Romania, “”Adevarul”, “Evenimentul Zilei” si “Romania Libera”, vor tine piept cu demnitate mizeriilor debitate de aparatul agitatoric uselist (in primul rand “Antena 3″ si “Romania TV”). Au mizat pe credulitate si pe canicula. Au crezut ca atunci cand e “caldura mare”, Mache si Lache se lasa lesne imbecilizati. Au scos de la naftalina cele mai stupide sloganuri ceausiste, inclusiv cele despre rolul malefic al “agenturilor”. Au scornit imagini terifiante despre vaste conspiratii mondiale, sperand sa creeze o atmosfera de isterie mac-carthysta. N-au reusit.
Este de asteptat ca in campania electorala trusturile useliste sa radicalizeze acest discurs pagubitor si pagubos. Fortele democratice pot sa-i opuna recursul la o istorie cinstita, nefalsificata, curajul unui patriotism luminat, rostirea apasata a faptului ca apartenenta la Uniunea Europeana nu inseamna renuntarea la patria culturala, la un univers spiritual definit de amintiri, afinitati, aspiratii, limba si constiinta unui destin comun. Nationalismului de parada i se poate raspunde prin patriotismul de substanta, acel patriotism inspirat de ceea ce filosoful D. D. Rosca a numit valori vesnice.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
