Doctorul Dan Eniu, a povestit în noul episod al proiectului “De Bine”, demarat de Banca Transilvania, despre parcusul său in domeniul oncologiei. În copilărie era pasionat de tehnologie, așa că visa să devină inginer. Realitățile vremurilor comuniste l-au îndrumat spre medicină și s-a specializat în chirurgie. Astăzi este unul dintre cei mai cunoscuți chirurgi oncologi din România. Domnul doctor Dan Eniu încearcă să aducă în sistemul de stat mentalitatea și stilul de lucru de la privat, în clinica Chirurgie 2 a spitalului județean din Cluj.
Reporter: Aș vrea să vă întreb domnule doctor, cum faceți asta? Sau cum veți face asta?
Conf. Univ. Doctor Dan Eniu: Un răspuns simplu și direct ar fi prin investiții și prin oameni.
Reporter: Și care e prima investiție pe care ați vrea să o faceți la Cluj, în spitalul județean?
Conf. Univ. Doctor Dan Eniu: Aș dori să pot să renovez secția, aspectul secției, care are nevoie de o revitalizare, să arate mai modern, ca pacientul să se simtă în siguranță. Cu asta aș începe. De asta vine pacientul la privat. Pacientul vine la privat pentru siguranță, în primul rând, ca să nu ia o boală din spital. Este prima lor grijă, prima lor preocupare. Pentru că știe că are medicamente de calitate și materiale de calitate, instrumentar de calitate. Și a doua este pentru confort. Deoarece în spitalele în care am lucrat nu aveam această posibilitate și s-a ivit șansa privatului, am decis să investesc. Am investit practic în mine și pentru mine, pentru a putea fi de folos celorlalți.
Reporter: Se mai poate face chirurgie că acum 15 ani?
Conf. Univ. Doctor Dan Eniu: Nu se mai poate face chirurgie cu mâinile goale. Nu. Chirurgia a intrat într-o altă eră, ca să spun așa, a tehnologiei. Facem aceleași operații ca și acum 100 de ani. Aceleiași operații se adresează aceleiași tumori, aceluiași organ. Principiile chirurgiei sunt aceleași, dar operația este total diferită prin prisma instrumentelor pe care le folosim. Actualmente, între medic și pacient se interpun instrumentele care sunt foarte evoluate. Putem intra cu ajutorul robotului “da Vinci”, de exemplu, sau a altor roboți medicali în cavități foarte mici, înguste. Unde, pentru a ajunge clasic, ar trebui să facem o incizie mare, să desfacem, să punem departoare, dar acum intrăm pe niște orificii de 8-9 milimetri cu 4 instrumente și acolo vedem tridimensional, în detaliu, vorba aia, la fibră, ca să zic așa. Se vede extraordinar și tridimensional. Asta a adus tehnologia. Nu se poate fără. Nu mai putem cu foarfecă, ață să legal vasele. Acum sunt sisteme de sigilare vasculară.
Reporter: Cum credeți că se uită copilul Dan Eniu la adultul Dan Eniu care folosește această tehnologie? Copilul pasionat de tehnologie… credeți că e așa de mulțumit de cum…?
Conf. Univ. Doctor Dan Eniu: Cu mulțumire și mă bucur și de faptul că pe copilul Dan Eniu nu l-am părăsit. Eu zic că nu am îmbătrânit atât de tare, că mă bucur și mă joc cu aceste aparate în continuare.
Reporter: Știu că părinții dumneavoastră sunt medici și aș vrea să vă întreb dacă după ce ați devenit profesor și foarte cunoscut în profesie, v-au spus ceva legat de asta, de faptul că ați ales medicina și că le-ați urmat drumul.
Conf. Univ. Doctor Dan Eniu: Nu mi-au spus niciodată. Nu mi-au spus niciodată, dar am simțit în permanență mulțumirea. Adică tatăl meu cumva… indirect m-a condus spre medicină, după cum ați și spus la început. Am vrut altceva, inginer electronist, îmi plăcea electronica și asta era, să zic, la momentul respectiv, visul meu. Dar niciodată nu mi-a zis “vezi că am avut dreptate”? Nu, dar… mi-au arătat în permanență și îmi arată în continuare satisfacția, mulțumirea. Știu lucrul asta, îmi spun că sunt mulțumiți, dar nu că “vezi că am avut dreptate”, asta nu mi-au spus.
Reporter: Erați un copil și intrați în sălile de operație. Ce amintiri aveți din perioada aia? Cum arăta atunci sistemul?
Conf. Univ. Doctor Dan Eniu: Îmi plăcea mirosul din sala de operație pentru că la vremea respectivă se steriliza cu abur și sterilizatoarele erau tot în blocul operator. Și mirosea foarte tare acel abur care era cumva curat. Totul era curat pe acolo, lumea toată era îmbrăcată în alb la vremea respectivă, nu era ca acum. Acum sunt costume în toate culorile. Și atunci era alb, acolo era curat și toate lumea avea grijă. Toată curățenia, albul, mi-au impus respect. Mi-au impus respect, cumva era un sanctuar acolo. Acolo se întâmpla ceva, nu știam ce se întâmpla, dar era ceva magic. Și respectul ăsta îl păstrez și acum. Le și spun studenților că.. în sala de operație… este ca un templu. Acolo noi încercăm să facem bine, să ajutăm bolnavi, nu putem să mâncăm acolo, nu putem să ne certăm. Dacă avem ceva de discutat în contradictoriu, mergem afară, dar nu în sala de operație. Nu ridică tonul, nu se strigă în sala de operație, trebuie un respect. Când fac o operație, de exemplu, în care folosesc un aparat nou, e un entuziasm copilăresc, așa ca o bucurie. Mă bucur că acest entuziasm nu m-a părăsit și mă face să merg înainte.
Conf. Univ. Dr. Eniu Dan Tudor este medic primar chirurgie oncologică, cu supra-specialitate în onco-ginecologie și chirurgie robotică.
Este fondatorul clinicii Onco Surg din Cluj-Napoca, dar colaborează și cu Spitalul Polisano Sibiu - unde efectuează intervenții chirurgicale complexe și cu Spitalul Regina Maria Cluj - unde efectuează intervenții chirurgicale ghidate robotic. În sistemul public este Conferențiar în cadrul UMF Cluj și Șeful Clinicii Chirurgie 2 din cadrul Spitalului de Urgență Cluj-Napoca.
Articol susținut de Banca Transilvania
7
7
